3,813 matches
-
-o pierdut. Ceea ce a scutit-o să-mi mărturisească mai departe că, în materie de surprize, nu auzisem încă decât „Bismillah...“, și că restul rugăciunii avea să urmeze. Dar asta nu s-a întâmplat înainte de capătul nopții, care a fost minunat de nesfârșită. Stăteam întinși unul alături de celălalt, atât de aproape că buzele mele fremătau la șoaptele ei. Picioarele ei îndoite formau o piramidă; genunchii erau creștetul, lipiți unul de altul. I-am atins, s-au despărțit, de parcă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
orașele pe care ei le părăsesc. Tovarășii mei sunt surghiuniți, proscriși, răufăcători din toate regiunile. Dar oare nu din măruntaiele cașalotului iese ambra cenușie? Înșirase cuvintele astea de parcă ar fi recitat Fatiha. Apoi, pe alt ton: — Sora ta a fost minunată. O leoaică din Atlas. Se află în casa mea de la Jijil, la șaizeci de mile de aici, cu cei trei băieți ai noștri; cel mai mic se numește Hassan. N-am încercat să-mi ascund emoția. — Nici o clipă nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noroi de pe marginea mânecii sale bufante. După ce frecă și suflă peste ea ca să șteargă orice urmă, catadicsi să rostească, într-o notă de pioasă frivolitate: — Între Roma și Constantinopol, spui tu? Și în ce scop? — Al păcii. N-ar fi minunat ca, jur-împrejurul Mediteranei, creștinii și musulmanii să poată trăi și face negoț împreună fără războaie și fără piraterie, să pot merge de la Alexandria la Tunis cu familia fără a fi răpit de veun sicilian? Iarăși pata aia tenace de pe mânecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înfiripându-se pe un fir de ață aurie, formează câte un basm de neînchipuit. Se mai zice că toate anotimpurile au farmecul lor, dar Primăvara e o excepție - este anotimpul Învierii. Asta am aflat într-o zi... Într-o zi minunată din începutul lunii martie, când pământul, acoperit peste noapte de o nouă plapumă albă pufoasă de nea strălucea în lumina încă timidă a soarelui, m-am gândit să ies afară, pentru a face un om de zăpadă. Pentru a-l
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
și foșnetul plantelor încălzite, cu parfumurile lor diferite. Cât era de frumos aici, exact cum trebuia să fie. Livada se potrivea cu un lucru pe care și-l imaginase toată viața: milioane de globuri cu piele verzuie crescând dulci-acrișoare și minunate pe panta unui deal cu destui copaci ca să umple privirea și destule fructe ca să parfumeze aerul. Frunzele acestora erau doar cu o nuanță mai întunecate decât fructele, iar scoarța se cojea ca bronzul, dezvăluind o paloare lăptoasă, atât de delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lui Sampath ca o gardă de corp grațioasă, cu păr grizonat, căscând și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri sfâșiate și lenjerii, și se minunau: Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de blândă! Baba a supus bestiile. Un preot sosit în vizită de la biserica din Allahabad spunea că asta îi amintea Sfântul Francisc din Assisi, care era mereu înfățișat atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
plin de astroturf, cu o gură plină de cobalt și stronțiu 90 - și un mini-echipament computerizat de un milion de dolari, fanfaronul ăsta bionic care mi s-a cuibărit între coapse. Operația a fost un succes imediat. Cred că e minunat modul în care m-am putut schimba. Știi, uneori, știi, mă simt de parcă aș fi fost deja în California - și nu s-a rezolvat nimic. Mă simt - ca o proteză. Sunt un robot, sunt un android, sunt un cyborg, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o să-ți spun cu cine. Și m-a înnebunit. Știi tu, m-a luat pe la spate așa cum făceai tu. Și a trebuit să mă opresc. N-am putut să continui. Își scutură capul de parcă ar fi fost cazul să mă minunez de atâta statornicie. — Dar ai început iar, i-am sugerat eu. Mai târziu ai luat-o de la cap. Sigur că da. Mi-a trecut repede. Mai târziu mi-am văzut de treabă fără nici o problemă. E un tip atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nici o inocență atât de bine apărată și nici un comportament atât de lipsit de premeditare cum se pretindea a fi cel al Elfridei. Ea se folosea de artificiul care ascundea artificiul, se gândi Irina, iar subterfugiul deranja. Râdea, mânca, dormea, se minuna ca un copil - iar Irina Cerkasova nu iubea copii. Așa că închise ochii și îi lăsă să se joace. Elfrida, care se înălța odată cu leagănul în zbor, avea un cu totul alt efect asupra lui Vultur-în-Zbor. Și ea se trezise devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
robust; mereu părea că e gata să se rostogolească. — Ce succes a fost vineri seara! a continuat el. Abia aștept să fac niște poze. Acum încerc să-l prind pe Tony, dar știi cât de ocupat este. —Tony ar fi minunat, a spus Adrian pe un ton lingușitor. Duggie îl ignoră complet. Și păreau toți teribil de fericiți, nu? Totuși, ce adunătură de costume, dragă! Și nici măcar curate, unele - l-ai văzut pe tipul din conducere, cu mătreața aia? se înfioră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
E un monstru. A spus o obrăznicie legată de nasul meu. —Scumpo, nu e nimic în neregulă cu nasul tău. Nu-l băga în seamă, așa e el. Ar trebui să primim pozele în curând. Sunt sigur că vor fi minunate. E foarte bun la asta. Atunci de ce te-ai mai deranjat să mă suni? am mormăit în telefon. —Ce? — A, nimic. Ce mai face Adrian? —Trebuie să plece, a spus Duggie cu pasiune, probabil clătinându-și incontrolabil capul în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de pe drum, și am luat singurul taxi care se plimba pe lângă Serpentine Gallery. Dacă tot ai de gând să faci gesturi romantice, măcar să le faci cum se cade. M-am lăsat înapoi pe scaunul taxiului cu un oftat adânc. Era minunat să te scufunzi într-o suprafață moale de piele după ce stătuseși pe podeaua de piatră a pavilionului. Hainele noastre erau ca niște cârpe boțite; curățătoria de la colțul străzii lui Sebastian va avea de lucru în această dimineață. Cât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cap hotărâtă. — În nici un caz. Se întețise puțin vântul, iar vasul se mișca ușor înainte și înapoi. Ne-am ținut imediat de bară, briza ridicându-mi părul de pe gât de parcă ar fi fost mâna cuiva. În plus, Richard a fost minunat cu mine, a spus Geneviève, întorcându-se la subiectul inițial, sorbind ultimii stropi de Pimms. Minunat. Nu l-aș fi putut pune să treacă prin așa ceva, nici măcar pentru Dominic. Scandalul i-ar fi dăunat extraordinar în carieră. —Nici pentru Dominic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
totul alta decât în satul nostru. Acolo asfințitul venea dintr-odată, ca și cum Dunărea înghițea Soarele. Întunericul năvălea dinspre pădure, dinspre baltă, un vălătuc greoi pogorât brusc peste sat. Rareori am trăit în sat bucuria, mirajul înserărilor. Diminețile, în schimb, erau minunate. Lumina parcă pășea temătoare peste case, peste ogrăzi, peste dealuri, peste sufletele noastre. Soarele se urca lin, răsfățat, întârziindu-și venirea în Lume. Mai mult parcă se juca de-a răsăritul, copil alintat, râzând, dând din mâini și zvâcnind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avea ea tainele ei, că se juca cu noi, amestecându-ne în aceeași mocirlă a tristeților, a disperărilor, a prăbușirilor și a deznădejdilor ascunse în amăgirea câte unei împliniri. Nu-mi păsa deloc de clipele care știam că pot fi minunate, luate așa, una câte una, înșirate ca pe o salbă policromă, strălucitoare, de uimiri și bucurii. Când încercai să dăruiești cuiva salba clipelor tale, minunea ta, așa cum încercam eu în acele zile să cred că puteam dărui ceva scrisului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îi așternuseră peste tot pe unde avea să pășească, de la poartă până în altar, apoi în jurul bisericii pe care a ocolit-o de trei ori cu alaiul după el, fâșii lungi de pânză albă. Părea că ninsese în plină vară, mă minunam eu copilărește de atâta alb răspândit în curtea bisericii noastre. Acum, în curtea bisericii aceleia, întârziind întoarcerea la Ester, îmi împlântam pașii în zăpada reavănă, mergând împleticit, ocolind zidirea, de parcă eu însumi eram un fel de episcop care oficiam, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
coordonata pomanagistică bine conturată. În ajun, „se băga“ tot ceea ce lipsea, de obicei, pe piață sau din viața de zi cu zi a românului. Se mima o libertate a confruntărilor dintre deputat și alegător. Arghezi umbla prin alimentare și se minuna, apoi, la întâlnirea cu votanții că „am văzut căcăreze frumoase“. În anii interbelici, beția, bătaia și hoțiile de voturi erau obișnuite. Orice abatere de la aceasta stârnea nedumerirea guvernanților și profunde sentimente de insatisfacție la alegători. S-a încercat, zice-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sunt eu la ciorbe, verdețuri multe, pumnul de verdeață. Nu mai e gardul ăla de plasă pe care îl știi. Am făcut unul din fier forjat, artistic. Mai spre vale, aveam liliac și straturi de lalele. Înfloriseră toate și mă minunam de minunea lor. Minune de la Dumnezeu, simțeam asta. Visător, popa se tolăni și mai comod pe canapea, lungindu-se pe spate, cu picioarele larg desfăcute, privind spre tavanul localului, de parcă aștepta să se dea la o parte și să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
după ce treceam. CÎnd am ajuns În centrul pieței, am auzit clopotele catedralei bătînd miezul nopții. M-am oprit o clipă, naufragiat Într-un ocean de păsări argintii, și m-am gîndit că ziua aceea fusese cea mai stranie și mai minunată din toată viața mea. 22 În librărie era Încă lumină cînd am trecut prin fața vitrinei. M-am gîndit că, poate, tata rămăsese pînă tîrziu, punîndu-se la zi cu corespondența sau căutînd un pretext oarecare ca să mă aștepte treaz și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
picior, Aldaya hotărî că, Într-adevăr, dăduse peste magazinul de pălării ideal și Își dublă comanda. În săptămîna aceea veni În fiecare zi cu plăcere la Întîlnire, pentru ca Julián să-i ia măsura și să probeze modele. Antoni Fortuny se minuna cînd vedea cum fruntașul societății catalane se prăpădea de rîs la glumele și poveștile pe care i le spunea fiul acela al său care Îi era necunoscut, cu care nu vorbea niciodată și care, de ani de zile, nu dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe Noimann să toarne băutură-n el. Medicul pufni pe nas. „Ia te uită”, exclamă, „a prins curaj... Ciudată creatură”, făcu el. „Destul de ciudată”, râse celălalt. „Parcă sunteți desprins din desene animate...” spuse Noimann. „Mă uit la dumneavoastră și mă minunez...” „Minunați-vă”, răspunse interlocutorul său cu impertinență. „Dacă-mi veți turna Încă un păhărel, vă veți minuna și mai mult...” „Nu zău”, murmură Noimann, „e În Înfățișarea dumneavoastră ceva bizar. Ceva inconsistent. Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
curaj... Ciudată creatură”, făcu el. „Destul de ciudată”, râse celălalt. „Parcă sunteți desprins din desene animate...” spuse Noimann. „Mă uit la dumneavoastră și mă minunez...” „Minunați-vă”, răspunse interlocutorul său cu impertinență. „Dacă-mi veți turna Încă un păhărel, vă veți minuna și mai mult...” „Nu zău”, murmură Noimann, „e În Înfățișarea dumneavoastră ceva bizar. Ceva inconsistent. Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă dintr-o peliculă destul de cunoscută....” „Cine vorbește de bizarerii și de inconsistență”, se ofuscă musafirul. „Totul În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
furnici și dintre fluturi. Greierul se împuținase de tot, dar așa cum era, cânta, cânta încât și păsările cerului se adunară uimite. Greierașul se transformă în iubire pentru toată făptura, iar iubirea s-a făcut lumină, ce a cântat așa de minunat încât și oamenii au rămas uimiți, simțindu-se mici. Și lumina s-a ridicat deasupra tuturora, a mai stat o vreme, devenind mai mare și mai mare, apoi și-a luat zborul în alte sfere ca să cânte și altor spații
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
-vă, domnule profesor, putreziseră până și oasele mai subțiri, iar această bucată de piele rămăsese intactă! Aproape că puteau fi citite, la o privire foarte atentă, liniile plantare principale. Erau aproape treizeci de ani de la Înhumare. Aveau de ce să se minuneze cei trei și nici Mușu nu se lăsa mai prejos.) „Cumplită pedeapsă pentru vânzători“ - am zis eu, dar Mușu deja uitase despre ce Îmi tot povestise până atunci și privea țintă bucata de piele de om. După asta am Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
supune, căci aveau să aibă nevoie de toată dibăcia lor. Rinaldo și Isolier, deveneți acum prieteni, au pornit împreună să caute calul prin pădure. L-au găsit, în sfârșit, pe Bayard și au rămas multă vreme ascunși într-un tufiș, minunându-se de puterea și frumusețea lui. De un castaniu strălucitor, cu o stea argintie în frunte și picioarele dindărăt albe, capul delicat, pieptul larg și musculos, umerii lați și plini, coama bogată căzând pe gâtul încordat, el venea gonind prin
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]