15,064 matches
-
deranj stomacal din cauza salatelor de fructe în combinație cu sorbeala. O doamnă și-a pierdut proteza dentară... În fața acelorași mese încărcate cu bunătăți, s-a săvârșit și ultima repetiție. Fraților! Se cuvine să ne exprimăm fără rezerve întreaga gratitudine față de minunatele noastre gazde! Totul, chiar absolut totul a fost la modul berechet! Vă așteptăm cu mare dragoste și la nunta noastră de platină... Și oricând aveți plăcere... Doi cireși mai grăbiți de pe aleea principală își ningeau roiurile de petale la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ascultare ce s-au constituit în tot atâtea momente de încântare și mulțumire pentru Bătrânul Călător. Drept răsplată, i-a lăsat o mulțime de cadouri ca jucării, hăinuțe, ghetuțe, dulciuri, mulțime de cărțulii, caiete și creioane colorate, dar și o minunată săniuță, iar pentru Simina, doar o duzină de Pamperși plus câteva pachete de Milupa și o păpușică, Simona. Despărțirea pricinuită de graba Moșului a fost la fel de încărcată de vrajă ca și sosirea: cu mulțumiri, cu puparea mâinii și cu pupicuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
populație majoritar rusească, cea care, de fapt, a întemeiat așezarea și a numit-o cu denumirea principalelor unelte indispensabile profesiei lor pescărești, adică năvod sau plasă, după cum vă este, desigur, cunoscut. Eu am stabilit relații de prietenie cu acești oameni minunați care continuă să pescuiască prin mările nordului american și sovietic, dar se consideră acasă numai în Alasca deoarece sunt conștienți că acest spațiu a fost descoperit și în parte colonizat de către bravii lor înaintași. Și atunci Alasca de ce nu aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zonă pentru tot restul vieții, unde își va afla și ursita. Dar unii s-au sălășluit prin aceste locuri fără să fi gustat din licorile fermecate ale firului de apă ajuns la suprafață. Și atunci au dat vina pe ochii minunați ai fetelor sau pe destoinicia băietanilor, în timp ce altora le-au fost de ajuns doar câteva guri de aer puternic ozonat al locului și bine mirositor a trifoiaș sălbatic de pe pajiști însorite și a floare de cireș de pe versanții gazde ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acoperit și pe cap cu un cearșaf și ascultam minunea de concert. Așteptam cu nerăbdare să intre pe scriitura partiturii cei pe care mai târziu aveam să descopăr că sunt bașii, pe care mi-i imaginam că erau niște broscoi minunați îmbrăcați în superbe fracuri verzi. Când concertul lua sfârșit, îmi luam notițe în memorie, îngânam uneori acordurile, îmi imaginam că sunt Dirijorul de Verde sau prim-solistul acestui extraordinar cor. Într-o seară, când bunica a închis, în plin concert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pregătit de tablagii, cu participarea extraordinară a grupului meu vocal. Până și sectoristul, un nene care-și stăpânea greu burta, folosind o curea voinicoasă, și-a lăsat toate treburile baltă și a venit în zonă, cum spunea el, cu limbajul minunat de serviciu pe care-l avea în dotare. Chiar mă bucuram, mă umflam de-a dreptul în pene, pentru faptul că am stârnit și interesul oficialităților, cum mi-a spus apoi Nineta, remarcă pe care am considerat-o ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în alta, să se producă vreo magie. Vorbea despre tot felul de ciudățenii: taur, leu, fecioară, balanță, pește, rac, berbec... Eu nu pricepeam nimic, dar ninetistele vibrau de emoție, îi înghițeau vorbele... Zicea: "Cu taurul ne vom îndrepta spre această minunată grămăjoară de pietre..." Ninetistele îmi obturau orizontul vizual și eu îmi imaginam că magiciana chiar scosese un taur din joben și, luându-l de coarne, se îndrepta în direcția amintită... Pentru taur, pardon, vă imaginați că n-am putut veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în care căzuse, totul era de vis. Se apropia apoi de ea, îi dădea târcoale, ca și cum ar fi vrut să se asigure că mai funcționa optim chiar și după efortul depus, și concluziona: "Latinii din epoca de aur a acestei minunate limbi ar fi fost mândri să te aibă printre ei. Destinul a vrut altfel: să te avem printre noi, ca să salvezi acest tezaur al umanității". Urma invariabilul zece. Colegele noastre se simțeau aiurea din două motive. Cel mai mult erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
În dulcele stil... artistic, după expoziție a urmat un cocteil. Știi cum e: uneori aceasta este cea mai importantă parte a manifestării, pentru că aici sunt moșite viitoarele reuniuni și expoziții, se limpezesc sau se tulbură apele în varii discuții cu minunații critici de artă sau se face intrarea pe diferite piețe de desfacere. Mi s-a întâmplat aici ceva de poveste și, din nefericire, unii au antrenat și numele tău în istoria asta. La cocteil participa și Jean-Pierre Berger, futuristul întârziat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
inteligent, seducător și bogat ci, mai curând, "omul fără valori" sau, pur și simplu, "omul fără repere". Altfel, toate-s vechi și nouă toate. Numai despre mine nu știu ce să mai cred. A. 13 Îmi amintesc și acum de primul și minunatul meu concediu. Altora le crește barba, așteptând acest binecuvântat timp de repaus, pentru refacerea ființei. Eu l-am obținut la vârsta când juram a doua oară că voi învăța așa cum se cuvine legământul de pionier, pentru că altfel eram în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
facă aprovizionarea cu țigări, eram singurul care nu făceam gălăgie în oră... Frumoasă de tot era doamna. Am auzit însă că avusese un soț mizerabil. Ajunsese doamna la maternitate, cu treburi de barză, unde piciorongioaica albă îi adusese un copilaș minunat. Noi, care auzisem de isprava de barză a doamnei, chiar n-am înțeles de ce grobianul soț a făcut mare tam-tam, pentru o nimica toată: pruncul era negru, un negru superb, cu grozavi cârlionți de Africa. Atunci am înțeles, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chipul său vesel, de personaj de poveste, căsuța te întreba din ochi dacă nu vrei să-ți mai înșire încă o dată peripețiile lui Hänsel și Gretel. Pentru că nu te lăsai convins, începea să-și depene epopeea muzicală a celor doi minunați eroi de poveste, prin vocea lui Engelbert Humperdinck. Era de poveste căsuța. Capela, înălțată pe verticala unei îndrăzneli care căuta cerurile, avea aerul unei păsări care ar vrea să zboare, dar încă-și odihnea aripile. Nu semăna, decât pentru cunoscători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de lângă tine. Acum îmi simt pleoapele ușoare. De trudă și de dor. Nu pleca, stai lângă mine ușor Să-ți simt lipsa mult mai bine. Îmi fuge sufletul mai liber Și eu sunt foarte fericit, Luminile lucesc departe, Trăiesc emoții minunate Și e sublim doar lângă tine. Să te descopăr eu nu vreau, Și nici tu să mă știi pe mine./ De ce-ai plecat spre zări necunoscute De ce-ai plecat spre alte depărtări? Nu ai găsit oare aici nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
culori în ritmuri și linii concentrice. Nu mai țin minte de când vederea nu i s-a mai părut atât de departe. Și luminile calde și moi din zare continuau să se miște, subțiri și întinse, înscriind pe ele niște cercuri minunate. Totul era mirific. Pe valuri potolite fui purtată de vrajă și sclipiri de aur îi căzură vrăjii din soare . Vroia ca apa să fugă. Vroia să-și scoată din mare pletele îmbibate cu apă. Trebuie să fugi cu o viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unei picături de ploaie. Urma ei. Atingi cu degetul, uimit, stropul de apă care apoi, imediat, se împrăștie pe piele și rămâne distrus, nepăsător. Te uiți la el, îl guști, îl ștergi, dar nu se duce. În urmă rămâne acea minunată senzație cum că degetul tău ar fi atins cerul. Și acolo unde a existat o pată cristalină acum lucește încă umed, fierbinte și de neînțeles. Ți-ar fi captură acel peisaj atât de estetic. Este impresia de a fi transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu mai contează. Știi cum te iubesc? Te iubesc cu toată ființa. Sunt în extaz de când te-am cunoscut. Îmi doresc din tot sufletul să te cunosc în profunzime, să-mi vorbești, deși iubesc ceea ce intuiesc, și știu ce persoană minunată ești. Simt nevoia să am grijă veșnic de tine, să fim doar noi doi, iar în visele mele ești doar tu, vreau să te iubesc cu tandrețe. Și dacă ai ști cum trece totul când îmi zâmbești! Aș merge până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în viitorul apropiat. Serios? Voi fi încântată să-l cunosc. Nu i-am cumpărat încă un cadou. Tu ce părere ai? Un ceas de aur ar fi potrivit, zic. Cred că ai dreptate. Faci tu pregătirile? Îhm. Petrecurăm câteva ore minunate împreună, până veni timpul să mă pregătesc pentru petrecere. Nu uita să-i scrii prietenului tău pe felicitare, spusei înainte de a intra în cameră. Când ieșii arătam superb. Coborâi scările să primesc îmbrățișarea lui Angi, care mă aștepta deja cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tine. Bună, iubito. * Adevărata viață e în mintea mea. Mi-am purtat bătăliile pe plan spiritual. Fie că trăiești clipa, fie că nu, e cam același lucru, pentru ca totdeauna vei mai dori altele. De fapt, doar prezentul contează. Ce lume minunata e în mine. Să mor prizonieră în viața mea pentru eternitate ar fi o plăcere. Inactivitatea, veșnica virginitate, ce răspunde tuturor posibilităților(și totuși, uneori a nu face nimic e o greșeală). Și iubești oglinda (Căci ce e oglinda dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cartea ta de vizită. Păi, nu aș vrea să mă înțelegi greșit. Totuși, nu te voi suna non-stop. Dacă vrei nu-mi răspunzi și gata. Uite, știi ce, sigur, cum să nu. Îți mulțumesc pentru companie. A fost o seară minunată. Plăcerea mea. Îmi plăcu faptul că nu mă invită să ne petrecem noaptea împreună, căci nu aș fi acceptat și poate ar fi crezut că-mi râd de el. Îl sun peste două zile să ieșim și ne simțim minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ceva nou și proaspăt, dulce ca roua. Și toate au trecut. Acum a ieșit Soarele. Dincolo de perdelele din mătase brodate cu steluțe sclipitoare, într-un vast colț de lume se află China. Vecină cu Japonia samurai, codul onoarei și cu minunatele țări ale Indiei de Sud-Est (toate bijuterii, cu specificul lor India, Vietnam, Thailanda, Indochina în splendoarea ei micuță), China e o țară plină de finețuri, unde pictura plină de delicatețe, feminitatea și lucrurile scumpe sunt la ele acasă. Yin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
conturat bine în minte și când trenul pornea, el a strigat: —Cum te cheamă? Cum te cheamă? Fata, nedorind să-i răspundă, zâmbind, i-a făcut cu mâna un semn negativ. Zâmbetul acela a fost pentru el lucrul cel mai minunat și insistând din nou a strigat: — Te rog mult, spune-mi cum te cheamă! Văzându-i disperarea în a-i afla numele, ea a strigat când vagonul părăsea peronul: —Cecilia! Cecilia! —Mulțumesc, Cecilia! i-a răspuns el fericit. Ar fi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să vadă ce face, înainte de a pleca la serviciu. — Îi spuneam Ceciliei ce am visat. Deci mergeam pe un coridor lung și parcă îmi era teamă. La capătul coridorului s-a deschis o ușă și s-a înfățișat o priveliște minunată; un câmp înverzit cu multe, multe flori frumoase și cu o lumină tulburătoare. Atât de mult mi-a plăcut că am uitat de îngrijorarea pe care o avusesem pe acel coridor și bucuroasă, am început s alerg pe acea câmpie
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
voce, asemenea celei din visul mamei, le spunea să se întoarcă de unde au plecat fie că au copii de crescut, fie că au de terminat niște lucruri începute, fie că pur și simplu nu le-a venit rândul. Acea câmpie minunată, din visul mamei, îndreptățea teoria după care în timpul somnului, sufletul omului se detașează de corp și colindă. De aceea nici nu este recomandat să trezești pe cineva brusc, mai 17 ales când doarme profund pentru a nu se produce un
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
au rezolvat. Cu toate acestea în minte, se gândea la visul mamei și încerca să tragă niște concluzii bazându-se pe multă, multă speranță, poate că și sufletul Silviei s-a detașat de corp atunci când se afla în câmpia aceea minunată, în care ea s-a simțit ușurată și cu o pace interioară. Cele două drumuri de la răspântie poate semnificau drumul spre rai și drumul spre iad, sau drumul vieții, ori cel al morții, făcând-o pe mamă să nu știe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a invitat să ia loc pe scaun până vine ea. Matei s-a așezat, punând buchetul într-un vas cu apă pe care, amabilă fiind, i l-a adus femeia de serviciu, spunându-i: —E păcat să se ofilească acești minunați trandafiri. I-ați adus domnișoarei Cecilia? — Da, dânsei. Se va bucura mult, că-i plac mult florile. Stând pe scaunul ei, la biroul ei, o simțea atât de aproape și gândurile îi zburau la ce va fi de-acum încolo
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]