3,075 matches
-
asta o formă de inițiere și de rit de trecere. Într-o anume categorie de colinde, Cerbul, în chip de mesager ce vine din Înalt, poartă între coarne leagăn împărătesc. Acolo stă fata cea frumoasă. Ea cîntă și coase cămașa mirelui care se pregătește să-i vină în întîmpinare. În ambele tipuri de colinde, Cerbul e aducător de jertfă și de daruri. Și mireasa, purtată între coarnele de aur, este un dar. Înainte de a primi binecuvîntarea părintească și a merge la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sub ocrotirea celor doi (berbeci năzdrăvani de data asta), care-i sar în ajutor la consemnul știut. Iată un text integral și tipic pentru conflictul dintre păstorul „ne-mioritic” și adversarii săi arhetipali, marea în cazul de față: Dalbuț păcurariu, Mirelui tinerelul! Mi s-o lăudat Că el că mi-și d-are, Cîte flori pă munte Atîția oi dă frunte, Cîți luceferei, Atîția berbecei, Cîte stelușele Atîția mieurele. D-înde li-o iernat? 'N curte la Pilat. D-înde li-o-nvărat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
patru zări ale lumii: Răsărit, Apus, Miazăzi și Miazănoapte, în chip de cruce și rostind o urare. Este primul gest simbolic de inițiere în cosmicitate. „Zările” îl preiau și-l recunosc de stăpîn în perspectivă, pe toate hotarele, de „împărat”. Mirele din „vînătoarea ritualică” (voievodul din balada de curte feudală, păstorul din Miorița) poartă deja însemne împărătești însușite prin ritualul ridicatului. Moașa dă mamei copilul, astfel renăscut, dacă este fată, ori tatălui, în caz de băiat. Numai după consumarea acestui act
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în satele de bună tradiție. Privite comparativ, scalda de naștere și scalda de nuntă diferă prin spectaculozitate și rigoare. Nunta se limitează la îmbăierea propriu-zisă, cu participare redusă, pentru a se extinde în alte sectoare și încă multe la număr. Mirii se îmbăiază simultan, în locuri separate. Amănuntul a dus, în plan imaginativ, la scăldatul eroic din basme: băiatul primește fata în dar, cu condiția să facă o baie mai neobișnuită. Calul năzdrăvan îl scapă de primejdie. Tot ca observație comparativistă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fața de masă cu arătătorul mâinii drepte. Unchiul Nicos, mereu zâmbind, răbdând toate impertinențele străbunicii, arbitrând elegant toate disputele din familie, i se părea tot atât de tânăr ca atunci când, așa cum dansase ea ieri cu toți bărbații ca mireasă, dansase el ca mire cu toate femeile în ziua nunții lui cu tanti Sofula. Apoi s-a prins tovarăș de negustorie cu tata și-n loc s-o ia pe tanti Sofula la ei a venit el în casa cea mare și veche a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu apă și mâna îi tremura într-atât că zăngănitul devenise de nesuportat. Suna cumva a cobe, așa că tata reluă firul conversației. Conversație - vine vorba, era de fapt o litanie, un monolog pe teme străine de gândurile celorlalți de față. Mirele se uita la mireasa lui. Era tare frumoasă. Remarcase că toți o iubeau în familie. La începutul mesei era tare, tare tristă, dar acum, deși nu zâmbea, avea privirea senină, nu mai plângea. O iubeau și n-au vrut s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu o mai doresc!” Vedea arzând ochii celorlalți bărbați care așteptau ținând cuminte isonul doar din tropăitul cizmelor și era sigur că ochii lui sunt reci. O milă cumplită îl cuprinse. Îi era milă de ea, de el, de Nicos mirele, de Sofula nu. Sofula învinsese. Și-o amintea venind spre el seara, șchiopătând, în brațe cu Gheorghios care mirosea a lapte și cumva a pui. O să i dea basmaua jos și-o să-i despletească părul ca să-l sărute șuviță cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sabie cu două tăișuri i-ar fi despărțit. În lumina candelei poleind blând patul, fiecare din ei credea că nu înțelege ceea ce înțelesese și că nu este adevărată clipa pe care o trăia. Vesel, din întunericul odăii celei mari, Nicos mirele intră în odaia Laviniei. Se sperie ca de o vedenie. În cămeși albe de pânză de in cusută cu arnici au dat buzna mai toți ai casei. Lavinia se ridicase în capul oaselor și un gând nebunesc o făcu să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe mâna ienicerilor, încerca tata să-și împace ginerele, arătând spre cumnat. — Doamne, Doamne, de ce tocmai acum? se auzea ca un ison scâncetul Sofulei. — Pârăște-ne, Nicos, și desfă cununiile! țipa Lavinia. — Eu nu pot să vă pârăsc, se tânguia mirele. Privind la îmbrăcămintea lui, ca un resort sări în sus celălalt Nicos, unchiul Nicos: — Ce cauți tu aici? Cine este în locul tău la exaporit? — Un tovarăș de școală. — Cine? Groaza îi amuțise pe toți. — Cine? urla ca scos din minți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei bărbat cu cununie. Prinsese obiceiul toamna spre seară să stea în grădină sub un tei și să privească dansul frunzelor galbene. Își aducea aminte de nunta ei și se gândea la Nicos, tânărul Nicos. Ce soartă avusese! Să fie mire în locul altuia... Și boierul acela valah, Barbu parcă-i zicea, ce i-o fi venit să se bage la exaporit în locul lui Nicos? Ce noapte! Doamne, ce soartă... Cu fiecare frunză care se rotea, se vedea pe sine dansând, săltându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mătănii. Egumenul făcu un semn spre scrib și rosti sec: — Matei, douăzeci și cinci. Scribul căută repede în cartea de pe policioara stranei și începu cu glas tărăgănat: — ,,Împărăția cerurilor se aseamănă cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau nebune și cinci înțelepte. Căci cele nebune, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn, iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
luând candelele lor, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau nebune și cinci înțelepte. Căci cele nebune, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn, iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit”... Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii femeii. Citirea se terminase. Egumenul își puse mâinile pe creștetul capului Laviniei și începu răspicat: — Pelerinii care se nevoiesc să înfrunte drumul până la noi de obicei doresc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
asta-i cuscra voievodului tău. Se pare că o cunoști destul de bine, am auzit că răposatul domn, fratele domniei tale, a fost și el îndrăgit de frumoasa Anastasia. — De ce ești atât de aspră, de ce condamni o căsătorie numai pentru că mama mirelui a călcat strâmb? Domnița Maria nu este chiar copilă, are aproape cincisprezece ani și s-a hotărât singură să se mărite. Vodă Brâncoveanu vrea să aibă oameni credincioși în Moldova, ce vezi rău în asta? Domnița Maria aduce zestre bună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așezări omenești și, ca să nu se întâmple blestemății între frați și surori, rudarii înainte de a intra în munte își căsătoresc tinerii aci la Câmpulung. Așa se încheie bâlciul de Sânt Ilie, cu nunta țiganilor. Pe fetele mari le cumpără părinții mirelui cu bani grei, le țin un an și, dacă nu sunt bune, vin tot aci să le schimbe cu altele”. S-a rugat atunci Tudora de maica și-și aduce aminte că a lăsat-o s-o ia și pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scrisoare de dragoste. Frazele lungi pe care le scrisese sau poate nu le scrisese îi veneau în minte și era fericit: „Îți mulțumesc, draga mea, că m-ai lăsat să mă simt alesul tău. Iată, eu a fost să fiu mirele tău și aceasta dă un înțeles iubirii pe care m-au învățat părinții să-ți port. Mâine, când călăul îmi va tăia firul vieții, nu va pleca dintre vii oricine, va pleca cel pe care așteptarea ta curată l-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumească devine strălucitoare ca argintul razelor de lună, pentru că este dragostea ce-ți port și ea dă un rost scurtei mele vieți, cum iubirea pentru Domnul Iisus Hristos va da înțeles morții mele. Părinții noștri ne-au sortit unul altuia, mire și mireasă, desfac această legătură pentru a te putea dărui chemării tale de soție și mamă, o desfac nu pentru că inima mea nu te-ar dori, ci pentru că judecătorii lumești m-au osândit să nu-mi țin legământul. Dezleagă-mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
va întîmpla mereu! 20. Dl Alexander și dra Ann se comportă ca orice oameni obișnuiți. 21. Și astăzi e ziua nunții lor! 22. Primarul așteaptă cuplul la primărie. În mod intuitiv, rezum fabula de pe această pagină astfel: Danny privește sosirea mirilor. Concentrîndu-mă pe actori și pe acțiunile lor, aș rezuma ceea ce vede Danny astfel: cuplul sosește, primarul așteaptă. Ce spunem despre acele aspecte ale textului care dispar dacă îl rezumăm în acest fel? Răspunsul la aceste întrebări ne va furniza criteriul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
din fabulă. Rezumînd rîndurile de la 11 la 15, este corect să spunem că acestea transmit ideea că dl Alexander și dra Ann se iubesc. Cei doi actori sînt descriși în relația lor reciprocă sau, mai exact, actantul colectiv, "cuplul de miri", este descris ca fiind format din doi oameni care se iubesc. Dar în acest fel neglijăm expresia din rîndul 14, "din fericire", care comunică o opinie. Opinia exprimată aici se află în relație cu echilibrul dintre cei doi actori ("la fel de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
relaționați cu opinia publică prin menționarea conformismului lor. Ei sînt abia descriși în acea propoziție. Doar în ultima propoziție există o prezentare a unui eveniment narat. Un nou actor apare: primarul. El se confruntă cu un alt actor, cuplul de miri. Această confruntare are un aspect temporal care va fi explicat în capitolul următor. Deși actul primarului este durativ, necircumscris în timp, din rîndurile care urmează pasajului citat de noi, reiese că așteptarea trebuie văzută, fără îndoială, ca un eveniment. Primarul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
te-ai duce la bărbat ți-ai pune batic pe cap Ai avea griji și nevoi și nu ai mai sta cu noi. Cânta mândră miresei alături de celelalte drușculițe. Cânta pentru surata ei, cânta durerea ei. Curând veni și alaiul mirelui cu ginerică în frunte. Îi primi Anica, voioasă, zâmbind... ce folos la inimă arsă. După ce se tocmi la deschisul porților, îi primi cu vorbe pline de miere și cu multă voie bună în ograda miresei. Ochii lui licăreau în lacrimi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lui. Același vânt o atinsese și pe ea. Bucură-te ginerică Că ai mireasă frumușică, Frumoasă și de bogat Toată noaptea ai sta în pat. Muzica nenorocirii lui răsuna toată ziua și apoi noaptea se lăsă. Totul numai voie bună. Mirii erau frumoși, jucau și se bucurau, iar nuntașii habar nu aveau ce luptă se duce în sufletul mirelui. Muzica răsuna peste sat. Sleită de puteri, Anica a mers în casa de la deal să își schimbe cămașa udă. Aprinsese o lumânare
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
bogat Toată noaptea ai sta în pat. Muzica nenorocirii lui răsuna toată ziua și apoi noaptea se lăsă. Totul numai voie bună. Mirii erau frumoși, jucau și se bucurau, iar nuntașii habar nu aveau ce luptă se duce în sufletul mirelui. Muzica răsuna peste sat. Sleită de puteri, Anica a mers în casa de la deal să își schimbe cămașa udă. Aprinsese o lumânare, ce îi ținea ochii deschiși și îi veghea pașii, și în timp ce trecea prin chiler, apoi prin sală și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
a renaștere; în luna aprilie simt că întineresc din nou! Nimic nu este întâmplător, îmi spun; norocul îmi surâde și o să uit să mor de-atâta întinerire. Și nimeni nu observă că timpul stă în loc doar pentru mine. Îmbrăcat în mire, mă cere de nevastă contra legilor naturii. Eu mă uit nedumerită și-l refuz pentru că știu că este parșiv și mă ademenește în jocul lui etern... „Timpule, ești doar o clepsidră cu nisip”! îl dojenesc. Și totuși mă simt bine
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
demontabilă, un scut, dăruită chiar în noaptea nunții, ca semn de jurământ. O bufniță lacomă, tenace, cu ochi de licurici cu cioc adulmecând coaste trădătoare, s-a camuflat în noapte, s-a înfruptat degrab’ și dus-a fost cu jurământul mirelui, cu tot... Și ca o morală în versuri albe eu vă zic: Păziți-vă de jurăminte și de pasărele! Lady in red Astăzi am prăjit pește, am făcut mămăligă și mujdei; pește trimis de soră-mea. Ei se duc la
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pe cei păcătoși." 14. Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, și I-au zis: "De ce noi și Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?" 15. Isus le-a răspuns: "Se pot jeli nuntașii cîtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, cînd mirele va fi luat de la ei, și atunci vor posti. 16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că și-ar lua umplutura din haină, și ruptura ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]