5,217 matches
-
peroane mici, pline de cei ce Își căutau rudele, care de obicei nu erau găsite. La fel și În acea seară, tanti Eva, tanti Rebeca, unchiul Lazăr nu au fost găsiți de ai mei, dar au devenit cu timpul nume mitice, legate de o lume specială, de o țară numită - oare de ce? - Eretz. Și, brusc, o altă amintire Îndepărtată se desprinde: un bătrân evreu cerșetor pe strada Lipscani Îmi urează: „Să ajungi general În Eretz!”. Drumul spre Eretz nu era ușor
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Probleme ignorate de gînditorii politici din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea s-au impus în prim-plan. Cea mai importantă și mai îngrijorătoare trăsătură a evoluției gîndirii politice contemporane este, probabil, apariția unei noi puteri: puterea gîndirii mitice"28. Cert e că în această perioadă care începe înainte de primul război mondial și se continuă încă s-au petrecut multe evenimente care schimbă radical gîndirea și practica politică. Faptul că schimbarea ar fi marcată de apariția gîndirii mitice este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
gîndirii mitice"28. Cert e că în această perioadă care începe înainte de primul război mondial și se continuă încă s-au petrecut multe evenimente care schimbă radical gîndirea și practica politică. Faptul că schimbarea ar fi marcată de apariția gîndirii mitice este un avatar al irupției maselor în istorie lucru prevăzut de psihologia mulțimilor. Ea nu s-a limitat la a constata faptele. Este știut că o știință trebuie să descrie fenomenele, să le caute cauzele, să prevadă efectele. Dar trebuie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fapt observat în mod curent. Scriitorul sovietic Ehrenburg constată în memoriile sale: "Începînd cu 1938, este mai potrivit să folosim cuvîntul cult în sensul său religios de la origine. În mințile a milioane de oameni, Stalin a fost transformat în semizeu mitic", iar Djilas confirmă mai tîrziu: "Îl abordam pe Stalin aproape într-o stare de spirit asemănătoare celei din credința religioasă". M-am servit de astfel de observații și de materialul istoric, după cum anunțam de la început, cu scopul de a ilustra
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a clienților și Înregistrarea unor valori cât mai mari ale marjei de profit (Ferrell et al., 2011, pp. 17-21ă. 1.4. Profesia contabilă Între etică, morală și deontologie Ca orice domeniu care-și dorește dobândirea notorietății prin găsirea unor filoane mitice În negura timpului, se poate spune că și contabilitatea, la rândul ei, pare a fi de sorginte divină (Joannides și Berland, 2009, pp. 1-26ă, considerându-l Însuși pe Dumnezeu ca fiind cel mai mare Contabil al universului, ce consemnează În
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
patrimoniale. Primele consemnări ale fraudei pot fi amintite Încă din perioada Greciei antice, acum mai bine de 2.300 de ani, prin condamnarea unor negustori greci, pe nume Xenothemis și Hegestratos, pentru acte de Înșelăciune. Deși cu o oarecare tentă mitică, tot asociate cu frauda și furtul pot fi amintite și răpirea sabinelor de romani, furtul dreptului de Întâi născut și binecuvântare condamnate În Vechiul Testament, camăta și jefuirea bunurilor materiale ale altuia săvârșite În Babilonul antic, eludarea de la plata impozitelor și
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
pot coexista În poem („vreau acest paradox: memoria și noutatea”), de vreme ce constituie Însuși fluxul vital care este scrisul. Esențială e forța lor de șoc, insolitul Întîlnirii unor poli tensionali capabili să dea naștere „fulgerului unei imagini”, „iluminării” tulburătoare, viziunii; loc mitic al coincidenței contrariilor, al interferenței dinamice dintre real și imaginar, dintre eu și univers, Într-o „incandescență sublimă”, - trimițînd spre ceea ce Breton numește, În Suprarealism și pictură (1928), „cîmpul psiho-fizic total”. Imaginea și, ca succesiune infinită de imagini, poemul se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
antipoetic, - cum o atestă cele două Strofe parodice, dintre care a doua nu e decît reproducerea răsturnată a versurilor celei dintîi; mod ludic de a vorbi, ca Urmuz, despre vidul Literaturii, nu Înainte de a fi subminat, la nivel microtextual, clișeele mitice, coborîte În proza cotidiană (un exemplu ar putea fi și Adrian Maniu, cu a sa, pe urmele lui Jules Laforgue, Salomee): Monsieur l’archange est un bon chef contable Euridice: să-ți prind ochii cu ace de siguranță te rog
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
gesturi mărunte, atitudini tranzitorii, obiecte insignifiante, cuvinte redundante). „Reprezentarea” pură și simplă a „realului”, relatarea nudă a „ceea ce este” (sau a fost) apare în aceste condiții ca un fel de rezistență față de sens; această rezistență vine să confirme venerabila opoziție mitică între trăit (viu) și inteligibil 1. Referința nu mai este, din această perspectivă, decât un produs al semiozei, din moment ce relația lingvistică primară nu mai pune în legătură cuvintele și lucrurile, semnul și referentul, textul și lumea, ci un semn cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o privilegiere a mythos-ului - construirea intrigii reprezintă un model de concordanță, o paradigmă a ordinii, fiind caracterizată prin atribute ca stabilitate, capacitate de totalizare, desăvârșire - nu reprezintă în fond altceva decât o manieră indirectă de elogiere a inteligenței mimetice și mitice, care este în primul rând recunoaștere, „o recunoaștere care iese din cadrul intrigii pentru a deveni aceea a spectatorului”99. Pe scurt, mimesis-ul apare din această perspectivă drept tot ceea ce poate fi mai străin de copierea unui real preexistent, reprezentând o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a noțiunilor de urmă (amprentă sau indiciu), comparabile cu „semne ale recunoașterii” (expresie împrumutată de la istoricul Carlo Ginzburg) și folosite, în fond, pentru a restabili legăturile binomului mimesis/anagnorisis nu numai cu memoria și cunoașterea trecutului, ci și cu gândirea mitică, oraculară. Un câștig evident în îmbrățișarea acestei perspective ar fi reprezentat de faptul că -, deși valoarea euristică a mimesis-ului este pusă în relief și de această dată -, confuzia dintre recunoașterea internă și cea externă ar dispărea. Evitând așadar această capcană
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
conceptului de realism poetic în cazul particular al literaturii contemporane, este fără doar și poate utilă și o investigare a contextului. Nu întâmplător, în ultima vreme au început să fie vehiculate insistent concepte ca acelea de realism magic, realism fenomenologic, mitic, psihologic ș.a.m.d. Toate acestea încearcă să cuprindă imaginea unei realități polimorfe, adeseori irevocabil scindată. Roger Garaudy plasa, încă din 1963, operele unor autori ca Saint-John Perse și Kafka sub semnul unui „realism nețărmurit”169, fapt îndeajuns de edificator
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
buletinelor de știri, lipsește orice tentativă de a direcționa judecata destinatarului într-un sens sau altul, disponibilitățile evocative ale narațiunii absolvindu-l pe autor de „servituțile comentariului care l-ar fi atras în cursa ideii”396. Totuși, o anumită deschidere mitică se produce mai cu seamă spre finalul poemului, unde sugestia potopului biblic (anticipată de referirea, jumătate ironică, jumătate serioasă, la „corabia lui Tata Noe”) este întărită prin imaginea apocaliptică a pământului acoperit de ape. În volumul al doilea din La
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
voluntară este ultima probă de dragoste romantică. Pentru a face trecerea suportabilă pentru cei vii, femeia Îndrăgostită (căci subiectul erotic este la Bolintineanu aproape În exclusivitate de gen feminin) inventează o fabulă, Înnobilează, codifică moartea: o plecare Într-un car mitic cu o doamnă misterioasă etc. Sau se culpabilizează, Își atribuie păcate imaginare, mistificînd adevărata esență a tragediei. * Văzînd peisajele, obsesiile, figurile poeziei lui Bolintineanu, să ne Întoarcem la retorica lui. Cum putem Înțelege și analiza mai bine retorismul lui fără
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de la figura solitudinii mîndre, purificatoare, la figura ororii de labirintul vegetal... Dintre peisajele ce trec prin versurile lui Alecsandri, doar lunca este statornic euforizantă, liniștitoare. Alăturate, peisajele formează o geografie lirică, o țară imaginară care devine, pe rînd, o țară mitică, o „țară de jale”, un colț de rai: „Șesuri, văi, norii din cer În urmă-i departe per. Cine-o vede, o zărește Ca o stea care lucește Și-n văzduh se mistuiește. În codrii mereu pustii Unde urlă fiare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
formează un spațiu față de care poetul manifestă cea mai pură evlavie. Peste acest spațiu se arcuiește un cer „care zîmbește” mereu (Adio Moldovei), drumurile sînt de flori (Întoarcerea În iară), În poiene pasc zimbrii și peste „dalba moșie” trece vînătorul mitic (Dragoș), arhetipul. Codrii, cîmpiile, apele, viețuitoarele intonează o doină tînguitoare. O serafie generală (spre a folosi vorba poetului) stăpînește țara mitică. Retorica sacralizează toate obiectele, substanța materială se evaporă. Peisajul devine o imensă pată de culoare indeterminabilă. Limbajul lui este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Adio Moldovei), drumurile sînt de flori (Întoarcerea În iară), În poiene pasc zimbrii și peste „dalba moșie” trece vînătorul mitic (Dragoș), arhetipul. Codrii, cîmpiile, apele, viețuitoarele intonează o doină tînguitoare. O serafie generală (spre a folosi vorba poetului) stăpînește țara mitică. Retorica sacralizează toate obiectele, substanța materială se evaporă. Peisajul devine o imensă pată de culoare indeterminabilă. Limbajul lui este acela al adorației mistice. Pentru a-l citi, criticul trebuie să recurgă la codurile rugăciunii. În Pasteluri (poeme de maturitate), Alecsandri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poetul găsește argumentele necesare pentru a exprima starea lui de Încîntare. Romanticii pîndeau și momentul altei cumpene (miezul nopții) pentru a coborî În inima fantasticului negru. Alecsandri nu-i ocolește nici el, deși nu manifestă un interes special pentru tenebrosul, miticul din natură. În Doina, unde se inspiră mai direct din mitologia populară, apar cîteva scene de vrăjitorie neagră. Baba Cloanța duce În spate pe Satan și codrii clocotesc de un lung hohot. Satan urlă furios, și la urletul lui: „Mii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
raiuri cu glasu-i Îngeresc!” Există un Alecsandri galant, monden, productiv autor de dedicații, versuri ocazionale trecute În albume. Dedicațiile epuizează retorica luminii solare și a florilor. Într-un loc (Buchet) aduce elogii calului favorit al domnișoarei Măria Docan, numită și Mitica. CÎnd e mai filozof, Alecsandri scrie despre dorul de pribegie și laudă orele dumnezeite („Pe albumul domnișoarei Z.”). CÎnd albumul aparține unei tinere mame, poetul face elogiul maternității: „Alei, mîndre sorioare! Puteți voi a-mi spune oare Ce-i mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
amorului și despre calea cea justă ce trebuie urmată de tineri și de părinții lor. Pann nu pierde nimic din vedere. Grija lui este să Întemeieze o morală socială a erosului. Despre această intenție sîntem avertizați În Introducere: „Această istorie mitică, de s-a și numit Erotocrit, n-a fost Însă smintitoare, au vătămătoare la sufletele tinerilor (cînd cinevași va lua seamă fără patimă), ci mai vîrtos folositoare și morală; căci totodată arată că puterea amorului a intrat În inima Aretii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
firește, În urmă-ndulcește Sufletul la doi. Și dacă nainte Vor fi fost cu cinste ’N ale lor urmări, Atunci vor aduce Și roadă prea dulce ’Ntr-ale lor cămări”. Noul Erotocrit este un roman de dragoste parabolic. Aventura (În spațiu mitic) merge, aici, mînă În mînă cu reflecția morală. Traducînd, parafrazînd, Pann știe să găsească tonul potrivit. SÎnt temele lui, chiar dacă tipologia și scenariul epic le-au inventat alții cu mult timp Înainte. Pann se simte bine cînd judecă amorul, cînd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
idei despre Înfrățirea dintre muzică și poezie, iar În Adaosuri la noul Erotocrit traducătorul introduce CÎntecele [lui] de lume. În fapt, Noul Eretocrit este manualul cel mai amplu despre codul erotic al epocii. Însă manualul (codul) trece printr-o fabulă mitică. Erotocrit („critic, adică, d-amor”), fiul lui Pezostrat, „ministru politic” al Împăratului Eraclie, petrece În oftări și cugetări grozave, ceea ce va să spună că este Înamorat. Areti, fiica Împăratului, este sursa acestui chin. Erotocrit se confesează prietenului său, Polidor, iar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a luat; Iată dar o primiți, Și sănătoși o citiți.” Noul Erotocrit se deschide cu o dedicație către Marele medelnicer Alecu Bojoreanu. E lăudată, aici, virtutea română a medelnicerului care Întinde galant mîna tipografului. Introducerea ce urmează rezumă conținutul istoriei mitice a Erotocritului, insistînd asupra folosului ci moral. La Adaosuri se adresează din nou cititorilor scuzîndu-se de greșelile de stil. Scuza trimite la cauze intime: „nu mi-am văzut sănătatea (din pricina a multor Întîmplări nenorocite...)”... Trecem peste alte dedicații, scrisori justificatoare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu o mulțime de voci ale literaturii contemporane și cu nucleele modernității; una din cele mai fericite trăsături ale lui este prezența simultană a unei subtile și călite conștiințe critice, atentă la criteriile istorice și la spaima devenirii, la fantezia mitică pătrunsă de sentimentul unității imuabile a ființei". Tommaso Campanella nu este mai puțin mare ca poet decât ca gânditor. Poezia sa este adesea concepută ca instrument de transpunere în versuri a unor concepte filosofice și este atât de intensă încât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care Șun, "muzicant, poet, filozof, agricultor, olar, mânuitor al tuturor industriilor folositoare", este un adept al confucianismului așezând mai presus de orice puterea morală șirespectul vechilor rituri. În Bietul Ioanide (titlul ascunde o ironie) eroul e, ca și modelul său mitic, un arhitect însuflețit de mărețe proiecte, imposibil de înfăptuit în lumea mercantilă, filistină. Ioanide construiește, în ciuda tuturor împotrivirilor, concurat de profesorul de beton armat Jean Pomponescu, un monument original, O bazilică prevăzută cu cupolă de sticlă, replică îndrăzneață, sarcastică, la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]