11,461 matches
-
și negustori neînscriși în bresle, suntem convinși că concluzia noastră ar rămâne pe deplin întemeiată și chiar confirmată. Unii dintre țăranii înscriși printre birnicii orașelor se îndeletniceau cu agricultura dacă reușeau să ia în posesie un lot de pământ din moșia orașului, alții practicau cărăușia dacă își păstraseră boii, cei mai mulți însă lucrau vremelnic ca angajați „pe la unii și alții”. Iată, de pildă, cu ce se îndeletniceau cei 61 de birnici veniți în despărțirea a III-a a orașului Iași între 1845-1851
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dar ele sunt evidente și ne obligă să luăm în considerație faptul că, de cele mai multe ori, mulți meșteșugari orășeni erau rupți numai parțial de agricultură. Parte din ei mai posedau vite și făceau agricultură pe terenurile care le aparțineau în moșia orașului. Din acest punct de vedere, ei dau o altă notă specifică structurii sociale a orașului moldovenesc, firească pentru orașele aflate în zone agricole și rămase în urmă în privința dezvoltării sociale, tocmai pentru că în agricultură dominau relațiile de producție feudale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mare măsură în Iași, Galați și într-o mai mică măsură în celelalte orașe din zona agricolă. Îndeosebi negustorii care nu-și aveau prăvăliile în centrul orașelor cultivau, în cea mai mare parte a lor, un lot de pământ din moșia orașului și aveau și vite. În moșia orașului Bârlad, de pildă, se afla în 1856 o „hliză a neguțitorilor”, adică o porțiune de moșie cultivată de negustori. Este foarte probabil chiar ca unii negustori, și anume cei ce-și transportau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o mai mică măsură în celelalte orașe din zona agricolă. Îndeosebi negustorii care nu-și aveau prăvăliile în centrul orașelor cultivau, în cea mai mare parte a lor, un lot de pământ din moșia orașului și aveau și vite. În moșia orașului Bârlad, de pildă, se afla în 1856 o „hliză a neguțitorilor”, adică o porțiune de moșie cultivată de negustori. Este foarte probabil chiar ca unii negustori, și anume cei ce-și transportau mărfurile cu propriile lor vite, să fi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în centrul orașelor cultivau, în cea mai mare parte a lor, un lot de pământ din moșia orașului și aveau și vite. În moșia orașului Bârlad, de pildă, se afla în 1856 o „hliză a neguțitorilor”, adică o porțiune de moșie cultivată de negustori. Este foarte probabil chiar ca unii negustori, și anume cei ce-și transportau mărfurile cu propriile lor vite, să fi cultivat pământ nu numai pentru hrana familiilor lor, ci și pentru furaje. Dar, ca și meșteșugarii, ei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
proces îndelungat, care nu s-a încheiat nici în acea epocă și nici în deceniile ulterioare. El făcuse însă la mijlocul secolului al XIX-lea progrese evidente. În orașul Bacău, de pildă, la 1859-1860 se aflau 677 familii de cultivatori. În moșia orașului însă, aveau loc de hrană numai 425 de locuitori. Ca și în cazul meșteșugarilor, și la starea social-fiscală a negustorilor trebuie făcută o distincție între calfe și patentari. Cei dintâi erau, în marea lor majoritate, salariații celor din urmă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
orașe apare ca un fenomen social real și confirmat. Situația materială precară a birnicilor rezultă din îndeletnicirile lor. O parte dintre ei, îndeosebi cei statorniciți de mai multă vreme în orașe sau originari acolo, practicau agricultura și creșterea vitelor pe moșiile orașelor. Mulți însă se ocupau cu cărăușia, harabagilâcul, erau argați, zilieri ș.a.m.d. Am văzut mai sus cum toți cei 61 de birnici strămutați în despărțirea a III-a a orașului Iași, între 1845-1851, au fost angajați ca argați
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Iași, referindu-se în 1833 la unii negustori, arată că deși primiseră „numiri de boieri... nu se leapădă de cea întâi a lor ființă”. Casierul din 1855 al Cămării ocnelor fusese funcționar al isprăvniciei, făcuse avere, „de dânsul câștigată, în moșii și binale”, iar pentru slujbele aduse statului i se conferise rangul boieresc de sulger, rang pe care-1 arbora demonstrativ și de pe urma căruia trăgea foloase; în cele din urmă, el a ajuns însă, ca reprezentant al târgoveților, membru și președinte al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
invoca măreția de altădată a țării, când „crai aveam români de neam”: Mircea, Mihai Vodă Viteazul; „că sântem din vechii romani”. Cantacuzinii (Pârvu, Mihai și Răducanu) s-au arătat către ruși „cu mare credință și ajutor”; au dat grâul de pe moșiile lor, cară de oaste cu vite, au format detașamente de voluntari și un regiment național de husari. Numai moldovenii au atins numărul de 12.000 de voluntari trimiși în armata rusă. Se cunoaște rolul pe care l-au jucat detașamentele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în cele trei direcții aveau un contur propriu relativ bine închegat. În ajunul izbucnirii revoluției din 1848, emigrația polonă în Principatele Române era numeroasă și puternic ancorată. Zeci de preceptori, zeci de medici, mecanici și meșteșugari, arendași și administratori de moșii, negustori etc., erau răspândiți pe întreg teritoriul românesc, îndeosebi în stânga Milcovului, unde formaseră mari grupări la Iași, Botoșani, Mihăileni ș.a. și-și găsiseră adăpost la moșiile Cantacuzineștilor și Moruzeștilor, la cele ale lui Vasile Sturdza, D. Rallet etc. Ajuns în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ancorată. Zeci de preceptori, zeci de medici, mecanici și meșteșugari, arendași și administratori de moșii, negustori etc., erau răspândiți pe întreg teritoriul românesc, îndeosebi în stânga Milcovului, unde formaseră mari grupări la Iași, Botoșani, Mihăileni ș.a. și-și găsiseră adăpost la moșiile Cantacuzineștilor și Moruzeștilor, la cele ale lui Vasile Sturdza, D. Rallet etc. Ajuns în Moldova în 1846, Anton Wasniewski constata că, „în anii din urmă, chiar și polonii emigrați caută în număr mare aici adăpostul”. Numărul emigraților polonezi în Principatele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acelei epoci ne-au transmis, de regulă, date sub cifrele reale, ceea ce este valabil, într-o și mai mare măsură, pentru înregistrarea unor refugiați politici. La Iași, de pildă, au fost găsiți 94 de polonezi, în vreme ce numai la o singură moșie a Moruzeștilor fuseseră descoperiți 150 de polonezi. La 27 decembrie 1847, însuși consulul Austriei la Iași, Eisenbach, a pornit prin țară în căutarea polonezilor. Patrusprezece zile mai târziu, în raportul înaintat lui Metternich, el nota că în Bucovina domnea liniștea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prin faptul că aici, în țară, se află o mulțime de suspecți de naționalitate poloneză sub nume false, care, sub pretextul în aparență de afaceri întreprinse, urmăresc scopurile lor revoluționare [...]. Asemenea indivizi se află pe la cârciumile de pe lîngă frontieră, pe la moșiile boierilor Cantacuzino, Canta, Mavrocordat, Moruzi, Lățescu și Bașotă”. Eisenbach a izbutit să alcătuiască o listă a polonezilor suspecți, pe care intenționa s-o remită domnitorului și să-i „aducă aminte de promisiunea dată pentru îndepărtarea acestor indivizi din Moldova”. La
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
regiunea Grozești, trecând la acțiuni concrete. În urma cercetărilor întreprinse de autoritățile moldovene, Mihail Sturdza a alcătuit, în octombrie 1848, un raport, din care rezultă că polonezii formaseră două detașamente armate: unul la Grozești (sub conducerea lui Gratowski) și altul la moșia lui Aslan, că polonezii au cooperat cu frații lui D. Cantacuzino, Leon și Gheorghe, sprijiniți de fiul consulului rus, și de însuși consulul (Kotzebue), acuzație dovedită ulterior ca neîntemeiată. Ancheta întreprinsă de o comisie rusă aducea câteva elemente noi, între
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
organiza o legiune moldoveană compusă dintr-un batalion de infanterie (500 de oameni) și două divizioane de cavalerie (a câte 240 de oameni). Aceste planuri, după cum se știe, n-au fost integral traduse în viață. Izvoarele ruse indică formarea, pe moșiile lui D. Cantacuzino, sub comanda generală a lui Filanowicz și cea directă a lui A. Gratowski și K. Goliteli (în realitate Holzel, zis și Manikowski), a unui detașament de 60 de oameni. Ocupația țaristă a Moldovei a împiedicat acțiunea. Detașamentul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lipiți” de Cantacuzini, în afara celor 75 de oameni aduși din Bucovina „cu numi de lucrători”, care, în realitate, erau complotiști. Comisarul mai adăuga un element interesant, și anume că întreaga acțiune concentrată în acea regiune era dirijată din trei puncte: moșia Bălțătești, casa banului Măstăcan din Tg. Neamț și mănăstirea Neamț, unde fusese „mai înainte statornicit” M. Kogălniceanu și unde veneau „necurmat feliuri de musafiri necunoscuți”. Nu cunoaștem nici o informație de natură să ne confirme o legătură nemijlocită între M. Kogălniceanu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
suprastructura și arareori bazele edificiului social. Se cuvine să subliniem prețuirea și rolul hotărâtor pe care A. D. Xenopol le-a acordat țărănimii, în care vedea temelia patriei. Referindu-se la cei doi ani (1851-1853) pe care i-a petrecut la moșia Filipeni (Bacău) a lui Iordache Roset, A. D. Xenopol a notat că „aci se dezvoltă în mine iubirea vieței de țară și plecarea pentru țărani [...]”, adăugând că studiile sale economice și istorice i-au adâncit compasiunea, dezvăluindu-i pe de-a-ntregul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
formă și metodă. Nobilimea rusă a fost motorul și principalul beneficiar al acestei politici, diferențele de poziție din sânul ei decurgând din opțiunile de prioritate a direcțiilor de acțiune: spre Marea Baltică sau spre Marea Neagră, în funcție de forța celor ce posedau întinse moșii la una sau alta dintre extremități. Burghezia, fără pondere politică, urma docilă gruparea nobiliară, mai aproape de interesele sale și întotdeauna decizia țarului, către care, din când în când, îndrepta cereri prea supuse. Diferite curente politice, animate de nobili și intelectuali
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
i s-a opus Nesselrode, care a recomandat abjurarea grecilor și nedeteriorarea relațiilor cu Turcia și monarhiile Europei. Celor două poziți le corespundeau două grupări nobiliare ruseștii: a) mulți curteni, cu funcții în armată, în administrație etc., posesori de mari moșii în sudul Rusiei, deci interesați în asigurarea dezvoltării comerțului pe Marea Neagră. Este vorba de M. S. Voronțov, V. P. Cociubei (prieten al țarului), A. I. Cernîșev (ministru de Război), G. A. Strogonov (ambasador la Constantinopol), la care se adăugau P. D.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Constantinopol), la care se adăugau P. D. Kiselev și generalii Zakrevski și A. P. Ermolov; b) poziția ostilă grecilor era cea a noii nobilimii de „mundir”, arakeceeviștii și baronii nemți: I. I. Dibici, E. F. Kankrin, P. A. Kleinmichel, A. H. Benkendorf. Moșiile lor erau situate în nord-vestul Rusiei; ei erau luterani, legați de nemți și de comerțul baltic. Țarul Alexandru I, unul din stâlpii Sfintei Alianțe, aflat încă sub umbrela de idei legitimiste metternichiene, nu putea trece de partea răzvrătiților împotriva sultanului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Hinon,/ Gheena neagră și Tophet chemată/ De-aici, avînd drept pildă însuși Iadul./ Urmează-i Chemos, cea spurcata groază/ A fiilor lui Moab, din Aroar/ În Nebo și-n sălbaticul hotar/ Din miazăzi al țării Abarim;/ Din Hesebon pînă-n Horonaim,/ Moșia lui Seon și pînă peste/ Înfloritoare valea Sibma, plină/ de vii, domnind și în Elealé,/ Pînă în lacul Asphaltita. Peor/ Se mai chema, cînd pe izraeliți,/ În marșul Nilului, i-a ațițat,/ La desfrînate rituri în Sittim, Asupra lor năpasta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Giuseppina au asistat la deschiderea Parlamanetului Italian la Torino. La început Verdi a frecventat sesiunile parlamentare cu conștiinciozitate, dar în ciuda patriotismului sau, Maestrul privea perspectiva cu îngrijorare. Mauro Corticelli, unul din prietenii Giuseppinei, care mai tarziu va deveni supervizorul moșiei de la Șanț‟Agață, dar care acum era secretarul tenorului Tamberlick de la Sankt Petersburg, i-a trimis lui Verdi o scrisoare prin care îl informa pe Maestru despre intenția Teatrului Imperial de a-l invită să compună o operă pentru respectivul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și furcile pălmașilor din zonă; ne intersectăm, prin Copălău, cu o antrenantă nuntă a unor vlăstare, se pare bine situate, ale locului; suntem Încântați de frumoasele și diversele stiluri arhitecturale ale căsoaielor evreilor din centrul Botoșanilor; ajungem În fine la moșia micului boier de țară, Gheorghe Eminovici, tatăl unui poet Încă tânăr și ferice, dar total necunoscut. O fi cineva acasă? Dăm să intrăm pe o portiță laterală și ne Îndreptăm spre o casă ce pare a fi reședința familiei poetului
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Mérimée, cu care se întreține despre poezia noastră populară. În 1854 se află la Londra, apoi iarăși în capitala Franței, dar, murindu-i părintele, trebuie să se întoarcă în țară. Acum săvârșește un gest de mare democrat, dezrobindu-și țiganii de pe moșia de la Mircești. În 1855 apare, în fine, „România literară”. Încă un drum la Constantinopol și de aici - spre Crimeea. Pe frontul de la Sevastopol îl înfioară priveliștea războiului. Pentru înfăptuirea Unirii, unul dintre visele sale din tinerețe, nu precupețește nici un efort
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
să se bucure de toate acestea. Mort În 1912 la Berlin, Caragiale nu va vedea cum, peste trei ani, așadar În 1923, Mateiu se căsătorește cu o femeie mult mai În vârstă, care Îi aduce ca zestre nu doar o moșie, un conac, ci și Însemnul heraldic galben-verde al casei Sion. Nici cum fiul ia drumul Italiei, spre a-i cere o audiență lui Titulescu, dornic de carieră diplomatică. Nici cum Îi apar cărțile semnate Mateiu I. Caragiale și nici cum
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]