3,297 matches
-
încercare de reconciliere cu trecutul, nu doar cu cel modern, ci și cu cel premodern; nostalgia este aceea după un trecut idealizat, probabil situat înaintea oricăror fisuri majore în societate și cultură. În acest sens, se caută în special ceea ce modernismul a pierdut în momentul în care a început să reprezinte o goană după nou, postmodernismul fiind ocazia de a reflecta asupra cauzelor interne ale destrămării modernismului și de a-l lectura și rescrie din perspectiva asumării acestui final inerent (final
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fisuri majore în societate și cultură. În acest sens, se caută în special ceea ce modernismul a pierdut în momentul în care a început să reprezinte o goană după nou, postmodernismul fiind ocazia de a reflecta asupra cauzelor interne ale destrămării modernismului și de a-l lectura și rescrie din perspectiva asumării acestui final inerent (final pe care susținătorii acestei orientări îl citesc din "declinul istoriei", pierderea unității, a autonomiei individuale etc.). Urmând dihotomia continuitate ruptură, Best și Kellner 160 disting între
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unității, a autonomiei individuale etc.). Urmând dihotomia continuitate ruptură, Best și Kellner 160 disting între două tipuri de teorii postmoderne: teoria extremă sau "puternică" ("strong postmodern theory") și teoria moderată ("modest mode of postmodern discourse"). Prima dintre ele postulează ruptura modernism postmodernism, care se răsfrânge și în aceea dintre discursurile moderne și cele postmoderne, accentul căzând aici pe particula "post-"; teoria modernă este respinsă în totalitate ca fiind universalistă, esențialistă și fundaționalistă. În această categorie sunt incluși teoreticienii din mai tânăra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din mai tânăra generație a postmodernilor, care se angajează în diverse polemici și dispute, în care apără un discurs bazat pe retorică și stil. A doua categorie pune accentul pe particula "modern" și lecturează postmodernismul în termenii unei mutații în interiorul modernismului însuși. Aici sunt incluși gânditorii care combină discursul modern cu cel postmodern și chiar dacă utilizează categoriile postmoderne, nu abandonează nucleul dur al caracteristicilor moderne, ci le regândesc prin intermediul mijloacelor radicalizate. În pofida defectelor poziționării și radicalismului postmodernismului extrem, el are o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursurilor moderne, în regândirea teoriei, culturii și politicii moderne. De partea cealaltă, chiar dacă "moderații" oferă de multe ori slabe argumentări teoretice și analize confuze ale fenomenului, virtuțile poziționării lor țin de evitarea pretențiilor exagerate care rezultă din proclamarea discontinuității dintre modernism și postmodernism, precum și de concentrarea pe un discurs mai pozitiv, care urmărește importanța și avantajele continuității dintre cele două curente. De asemenea, Best și Kellner subliniază și existența unei distincții între discursul postmodern "ludic" ("ludic postmodern discourse") și cel "de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
critică, de schimbare socială și discursivă, postmodernismul ludic este ironic, eclectic, pluralist, subiectiv, promovând un relativism excesiv ("anything goes"). În completarea celor două distincții propuse, se adaugă încă una, între postmodernul văzut ca un marker temporal, desemnând ceea ce urmează după modernism și postmodernul ca marker filosofic, ce accentuează ceea ce este împotriva modernismului sau antimodern, ideea de critică și importanța poziționărilor postmoderne. Concluzionând după această investigare a relaționărilor, cei doi teoreticieni consideră că discursul postmodern este "în mod frecvent antidecât numai posterior
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pluralist, subiectiv, promovând un relativism excesiv ("anything goes"). În completarea celor două distincții propuse, se adaugă încă una, între postmodernul văzut ca un marker temporal, desemnând ceea ce urmează după modernism și postmodernul ca marker filosofic, ce accentuează ceea ce este împotriva modernismului sau antimodern, ideea de critică și importanța poziționărilor postmoderne. Concluzionând după această investigare a relaționărilor, cei doi teoreticieni consideră că discursul postmodern este "în mod frecvent antidecât numai posterior teoriei moderne, iar în anumite forme contemporane el atacă însăși teoria
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
post-", după expresia lui Culler, se dovedește așadar a fi complicată și nu reprezintă un indiciu clar asupra a ceea ce desemnează postmodernismul decât în măsura în care asumăm drept principală trăsătură a sa contradicția, așa cum se întâmplă în viziunea Lindei Hutcheon. În ceea ce privește relaționarea modernismului cu postmodernismul, aceasta este de asemenea contradictorie, deoarece "nu înseamnă nici o ruptură simplă și radicală, nici o continuitate neabătută: este amândouă și nici una, deopotrivă. Aceasta ar fi situația în termeni estetici, filosofici sau ideologici"163. La o concluzie similară pare a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Aceasta ar fi situația în termeni estetici, filosofici sau ideologici"163. La o concluzie similară pare a ajunge și Mircea Cărtărescu, care, studiind "taberele" comentatorilor care văd în postmodernism mai curând continuitate și pe cele care susțin varianta rupturii de modernism, observă intruziunea termenului opus în fiecare dintre cele două poziționări. Chiar dacă criticii postulează continuitatea sau recuperarea trecutului și a tradiției, de obicei reclamă ca acestea să fie înfăptuite la modul ironic, parodic, intertextual, ceea ce înseamnă că postulează în același timp
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postulează continuitatea sau recuperarea trecutului și a tradiției, de obicei reclamă ca acestea să fie înfăptuite la modul ironic, parodic, intertextual, ceea ce înseamnă că postulează în același timp și ruptura. De cealaltă parte, cei care văd în postmodernism ruptura de modernism, ajung să accentueze atât de mult diferențele specifice față de cel din urmă curent, depășirea și chiar negarea sa, încât transformă postmodernismul într-un nou avangardism (care, bineînțeles, se poate compara cu avangarda modernismului însuși și stabili astfel o posibilă continuitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cei care văd în postmodernism ruptura de modernism, ajung să accentueze atât de mult diferențele specifice față de cel din urmă curent, depășirea și chiar negarea sa, încât transformă postmodernismul într-un nou avangardism (care, bineînțeles, se poate compara cu avangarda modernismului însuși și stabili astfel o posibilă continuitate). O altă problemă în legătură cu interpretarea lui "post-" și a post-modernului, această "cratimă înconjurată de o contradicție" (Charles Newman), este aceea că de cele mai multe ori implică o tratare evaluatoare (postmodernismul fiind astfel considerat un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
astfel o posibilă continuitate). O altă problemă în legătură cu interpretarea lui "post-" și a post-modernului, această "cratimă înconjurată de o contradicție" (Charles Newman), este aceea că de cele mai multe ori implică o tratare evaluatoare (postmodernismul fiind astfel considerat un concept evaluator). Interpretarea modernismului și chiar "diagnosticarea" lui sunt considerate strategii interne postmodernismului și tocmai de aceea o conotație principală cu care se asociază acest curent de gândire pentru cei mai mulți intelectuali este aceea de formă de critică, reevaluare a stării precedente sau chiar revoltă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de discursuri "negative" sau pesimiste la adresa noilor situații din societate și discurs. Chiar dacă uneori nu utilizează termenul în lucrările sale sau, precum în anumite interviuri, se distanțează de conceptul de postmodernism, el rămâne în general un teoretician al rupturii de modernism și de modernitate și al promovării unei alte ordini discursive 173. De cele mai multe ori, inclusiv această mișcare de acceptare completă a conceptului, dar și de distanțare de el în anumite momente a fost interpretată ca fiind tipic postmodernă, ca un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
contureze imaginea unei lumi noi, care nu mai poate fi surprinsă concludent cu vechile concepte și strategii. Și în acest sens secund, al modalității de a concepe textul și de a scrie, Baudrillard este un reprezentant al paradigmei discontinuității față de modernism stilul său retoric, ironic, asociat uneori cu scriitura de tip SF sau cu elemente ale patafizicii fiind în dezacord cu normele scriiturii moderne, mai apropiate de argumentare, logică, tratat, sistem etc. 2.3.3. Perspectiva continuității. Postmodernismul moderat 2.3
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu scriitura de tip SF sau cu elemente ale patafizicii fiind în dezacord cu normele scriiturii moderne, mai apropiate de argumentare, logică, tratat, sistem etc. 2.3.3. Perspectiva continuității. Postmodernismul moderat 2.3.3.1. Postmodernismul ca parte a modernismului Matei Călinescu introduce problematica postmodernismului în interiorul discuțiilor mai largi despre modernism și modernitate și în ciuda faptului că postmodernismul a devenit o constantă a scrierilor sale și în general numărul lucrărilor pe această temă poate alcătui un corpus ilustrativ (la care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în dezacord cu normele scriiturii moderne, mai apropiate de argumentare, logică, tratat, sistem etc. 2.3.3. Perspectiva continuității. Postmodernismul moderat 2.3.3.1. Postmodernismul ca parte a modernismului Matei Călinescu introduce problematica postmodernismului în interiorul discuțiilor mai largi despre modernism și modernitate și în ciuda faptului că postmodernismul a devenit o constantă a scrierilor sale și în general numărul lucrărilor pe această temă poate alcătui un corpus ilustrativ (la care de altfel face referire), rămâne la convingerea că postmodernismul reprezintă doar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că postmodernismul a devenit o constantă a scrierilor sale și în general numărul lucrărilor pe această temă poate alcătui un corpus ilustrativ (la care de altfel face referire), rămâne la convingerea că postmodernismul reprezintă doar o "față a modernității", alături de modernism, avangardă, decadență și kitsch. După cum remarcă și Mircea Martin în "Postfață", Matei Călinescu se dovedește "extrem de rezervat în a da un conținut real termenului de postmodernism" și deși demersul său este unul productiv, stăruie întrebarea: "de ce n-am putea admite
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un nume dat unei "noi realități", unei "structuri mentale" sau unei "viziuni asupra lumii", cum, până la urmă, rezultă din însăși analiza sa?"175. De asemenea, trebuie menționat de la început că Matei Călinescu nu face o distincție fermă între modernitate și modernism, concepte pe care de multe ori le echivalează, așa cum și conceptele de modernitate și postmodernism sunt utilizate frecvent în mod echivalent, sinonimic. Călinescu rescrie istoria termenului de modernism, de la utilizarea lui în special în legătură cu celebra Ceartă dintre antici și moderni
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
început că Matei Călinescu nu face o distincție fermă între modernitate și modernism, concepte pe care de multe ori le echivalează, așa cum și conceptele de modernitate și postmodernism sunt utilizate frecvent în mod echivalent, sinonimic. Călinescu rescrie istoria termenului de modernism, de la utilizarea lui în special în legătură cu celebra Ceartă dintre antici și moderni, la diferențierea sa de conceptul de contemporaneitate și până la provocările aduse o dată cu succesul de care se bucură conceptul de postmodernism. Criticul român consideră, reluând firul utilizărilor postmodernismului, că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și până la provocările aduse o dată cu succesul de care se bucură conceptul de postmodernism. Criticul român consideră, reluând firul utilizărilor postmodernismului, că prefixul "post-" este caracteristic perioadelor de tranziție, iar termenul de postmodernism a fost preferat altora (de exemplu, celui de "modernism recent" sau "neomodernism"), chiar dacă trăsăturile lor ar fi aproape identice, tocmai pentru faptul că postmodernismul pare a accentua mai degrabă ruptura decât continuitatea cu modernismul. Împotriva acestei opinii, Matei Călinescu nu conferă o realitate nouă postmodernismului, ci doar îi subliniază
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
perioadelor de tranziție, iar termenul de postmodernism a fost preferat altora (de exemplu, celui de "modernism recent" sau "neomodernism"), chiar dacă trăsăturile lor ar fi aproape identice, tocmai pentru faptul că postmodernismul pare a accentua mai degrabă ruptura decât continuitatea cu modernismul. Împotriva acestei opinii, Matei Călinescu nu conferă o realitate nouă postmodernismului, ci doar îi subliniază funcția accentuat interogativă asupra condițiilor modernității. Această funcție induce o perspectivă importantă, dar insuficientă pentru a preschimba postmodernismul într-o nouă viziune asupra lumii: "În
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și totuși curios, neîncrezător și totuși căutător, binevoitor și totuși ironic"176. Această caracterizare a fenomenului postmodern îl conduce spre o viziune bahtiană asupra culturii ("carnavalescă", "polifonică", "dialogică"), astfel încât criticile prea dure la adresa postmodernismului i se par ușor deplasate, susținătorii modernismului poziționându-se doar într-o indezirabilă de acum "retorică a conservării estetice" și a principiilor absolute. Postmodernismul posedă avantajul de a induce o conștiință a pluralității, virtute care poate privi și modernismul, ale cărui trăsături le poate încorpora cu succes
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la adresa postmodernismului i se par ușor deplasate, susținătorii modernismului poziționându-se doar într-o indezirabilă de acum "retorică a conservării estetice" și a principiilor absolute. Postmodernismul posedă avantajul de a induce o conștiință a pluralității, virtute care poate privi și modernismul, ale cărui trăsături le poate încorpora cu succes și curentul postmodern. Abordările călinesciene au avut drept constantă accentuarea caracterului ipotetic al postmodernismului, atât în sensul că acesta este privit ca un "construct explicativ și operațional"177, a cărui formulare presupune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau, mai precis, viziunea asupra postmodernismului rămâne, în ultimă instanță, metaforică și poate fi cel mai bine înțeleasă în termenii "asemănărilor de familie", al analogiilor fizionomice [...]. Postmodernismul este o față a modernității. Așa cum îl văd, el se aseamănă izbitor cu modernismul (al cărui nume continuă de altfel să-l poarte înlăuntrul numelui său), mai ales în ceea ce privește opoziția față de principiul autorității, opoziție care se extinde acum deopotrivă la raționalitatea utopică și la iraționalitatea programatică pe care le cultivau unii moderniști"178 (s. a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s. a.). Sunt așadar de necontestat multe dintre calitățile postmodernismului (precum redeschiderea problemei istoriei ca domeniu, a contemporaneității, a discursului în arhitectură sau literatură, radicalizarea ironiei, universalizarea pluralismului etc.), dar aceste trăsături nu sunt concepute decât ca dezvoltări sau radicalizări ale modernismului sau ale altor curente care s-au dezvoltat în interiorul modernității, și nu ca un un curent cu adevărat nou, de sine stătător. 2.3.3.2. Postmodernismul ca un tip de criză în interiorul modernismului David Harvey pornește de la o premisă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]