2,772 matches
-
Mănăstirii Rohia. Sunt cărțile atât de dragi lui Nicolae Steinhardt cumpărate de la Paris sau primite de la prietenii săi din exil, unele cu dedicații din partea autorilor. Majoritatea erau în limba franceză și constituiau un tezaur de neprețuit pentru acea epocă. Supărarea monahului Nicolae e cu atât mai mare, cu cât vârâse și Mănăstirea într-un asemenea scandal. Cei care au deconspirat Securității existența acestor cărți în fondul special al Mănăstirii Rohia, au fost și de această dată, prietenii săi scriitori, cărora li
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
să potolească, dacă nu chiar să adoarmă, acest monstru care se chema Securitate. Dovadă în acest sens stă Nota privind urmărirea și interceptarea corespondenței și relațiilor lui Nicu Steinhardt din 24 iulie 1987 (documentul 94) în care se precizează că monahul de la Rohia "a lăsat instrucțiuni menajerei sale Vanzurec Domnica ca cele peste o sută de exemplare ale cărții (n.r. Escale în timp și spațiu) care revin autorului să fie expediate conform listei întocmite de el prietenilor săi din țară și
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
preotului Mina Dobzeu (n.r. cel care-l botezase în temnița din Jilava), că a reușit să obțină "audiența solicitată episcopului Partenie al Romanului" și că acesta l-ar fi informat pe Steinhardt că "în momentul de față nu se primesc monahi în mănăstiri, de aceea dorința lui Steinhardt de a se călugări neputând fi împlinită. Apoi informatorul face ceea ce face în multe alte note, se referă la starea de sănătate a lui Steinhardt, care ar fi una precară, ceea ce-l determină
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în mod clandestin pe Nicoale Steinhardt. Așadar, după frecventarea mai multor mănăstiri, inclusiv una din Apus (Chevetogne), după 7 ani în care vizitează constant Mănăstirea Rohia (ajunge pentru prima dată aici în 1973, la sugestia lui Constantin Noica), Steinhardt devine monah. Acest fapt a fost posibil datorită unor fețe bisericești precum Arhim. Serafim Man, respectiv P.S. Justinian Chira Maramureșeanul, care-și asumă riscul primirii unui fost deținut politic în mănăstire. Reacțiile Securității n-au încetat să apară. Asupra lui s-au
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
punct de vedere". Nici acest argument nu-i va impresiona pe superiorii lui Steinhardt, întrucât chiar ei făcuseră o derogare de la canoanele bisericești, pentru ca Steinhardt să-și poată continua activitatea literară, pe care aceștia o considerau folositoare Bisericii, după cum chiar monahul Nicolae mărturisește în Autobiografia existentă în Arhiva Mănăstirii Rohia. Un alt motiv, de-a dreptul înduioșător, pentru care lui Steinhardt i se permite să păstreze garsoniera e oferit de Arhim. Serafim Man în dialogul publicat în Anexa acestei lucrări. VII
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
trăitori, cel mai mare". (A fost cel mai bun prieten al meu, Caietele de la Rohia II, N. Steinhardt în amintirea contemporanilor, Editura Helvetica, Baia Mare, 2000). Deși, în ultimii ani, în România s-a născut un adevărat "fenomen Steinhardt", admirația față de monahul de la Rohia mergând până la idolatrizare, nu am citit texte în care să fie elogiat mai frumos. Și acum să-i vedem pe "Marin Oltescu", respectiv pe "Alexandru". Într-adevăr, practica și gândirea mistică ale lui Steinhardt au devenit un fel
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cazul lui Steinhardt problema libertății nu rămâne doar la nivel teoretic, ci e transpusă în practică, înfruntând orice riscuri. Alții însă au ales calea mai ușoară, dar mai umilitoare. Au cedat, au stat cocoșați în fața Securității. Și o spune clar monahul Nicolae: "O singură cedare este suficientă pentru a-l inocula și din acea clipă el rămâne sclav virtual". VII.5. Notele, suport pentru o reconstituire biografică? În secțiunea Ce înseamnă cu adevărat era suspiciunii, George Ardeleanu scrie: "Iată de ce n-
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
însă, curajul de a face pasul decisiv. Experiența închisorii e șocul care-l determină să ia hotărârea: "Atunci n-am mai șovăit și toate aprehensiunile și subtilitățile mele mintale au dispărut ca din farmec. Nu voiam să mor nebotezat", mărturisește monahul Nicolae în Autobiografia din Arhiva Mănăstirii Rohia. Astfel, în 15 Martie 1960, în celula 18 a închisorii Jilava Steinhardt devine "fără șovăială" ortodox: "mă botează în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. De spovedit, m-am spovedit sumar
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
crede, cuprinsă în volumul Dăruind vei dobândi, e o capodoperă a genului omiletic, un eseu teologic de o profunzime pe care doar marile spirite o pot dovedi. Și, din fericire, Steinhardt e un astfel de mare spirit. Iată ce glăsuiește monahul Nicolae: "A crede nu este sinonim cu a dovedi, a demonstra, a fi evident, cu sintagma "a crede pentru că". A crede înlătură orice dubiu, rezervă și motivație... A crede este a crede, pe nevăzute, a chezășui (și au fost epoci
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
realizării unor interviuri despre Nicoale Steinhardt, cu apropiați ai acestuia, respectiv cu autorul celei mai însemnate monografii Steinhardt. L-am abordat pe Steinhardt în toată complexitatea sa: "diletant", eseist, autor al celei mai citite cărți de după '89 (Jurnalul fericirii), convertit, monah, îndrăgostit de "fenomenul românesc", respectiv din perspectiva raporturilor sale cu Securitatea. Din interviuri, de asemenea, reies aspecte inedite despre Steinhardt și opera sa. Pe Frossard, l-am abordat în mod deosebit din perspectiva a două dintre cele mai importante volume
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de fiecare dintre cei trei convertiți. Din acest punct de vedere, Steinhardt pare a se fi detașat de ceilalți doi, erudiția sa fiind recunoscută în egală măsură de cei care-l iubeau, precum și de cei ce-l detestau. Eseistul devenit monah rămâne, de altfel, una dintre cele mai însemnate personalități culturale contemporane, unul dintre cei mai mari intelectuali români ai veacului al XX-lea. Ceea ce-i leagă, însă, în mod deplin și de netăgăduit pe Steinhardt, Frossard și Wurmbrand e statutul
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pentru care, probabil știți, și-a atras multe neplăceri din partea foștilor săi coreligionari. A.S.: Da. În Ispita lecturii, Steinhardt mărturisește: "bucureștean ce mă aflu, am fost repede fermecat și cucerit de Maramureș". Ce însemna Maramureșul cu adevărat pentru cel devenit monahul de la Rohia? R.D.M.: În privința aceasta, vedeți, Steinhardt era un om al atașamentului, însă nu un idealist. Vă reamintiți, desigur, acel text în care deplânge degradarea spirituală și morală care face victime până și în rândul țăranilor din Maramureșul voievodal. A.S.
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
că a fost egalat în privința scriiturii, chiar dacă el opera cu anumite categorii etno teologice care astăzi sunt revolute. A.S.: Pentru că v-am simțit deschis, vreau să vă fac o ultimă provocare. Preot fiind, v-ați gândit vreodată la faptul că monahul Nicolae De la Rohia ar putea fi canonizat de Biserica Ortodoxa Română? R.D.M.: Sincer, nu. A.S.: Vi se pare cumva exagerat lucrul acesta ori scandalos? Vă întreb deoarece, în timpul unei emisiuni a lui Stelian Tănase, de la Realitatea TV, cunoscuta emisiune cu
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de la București, păstrare îngăduită însă, atât de dumneavoastră, cât și de "ierarhii de la Cluj". S.M. Da, sigur. Așa își putea continua activitatea literară. Și, în plus, era posibil orice la vremea respectivă. Eu am prins decretul din '59, cu scoaterea monahilor din mănăstiri. El, cu atât mai mult, ar fi putut păți ceva. Ce ar fi făcut fără casă? A.S. Frumos act de generozitate din partea dumneavoastră. Era părintele Nicolae generos? ( Am aflat, tot dintr-o notă a Securității, că v-a
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în București). S.M. Da, era tare generos. E adevărat și că m-a dus la acel doctor, despre care se spunea că tratează cancerul. Numai că nu mi-a fost tare de folos. A.S. Care a fost ascultarea pe care monahul Nicolae o făcea cu cea mai mare plăcere? S.M. Munca la bibliotecă. De altfel era și singura ascultare pe care o avea. Nu era el cu lucrul. În bibliotecă se simțea cel mai bine. Vai, cât de mult iubea cărțile
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
am vrut să intru în tainele lui. A.S. Privind retrospectiv faptele, credeți că era Nicolae Steinhardt un călugăr autentic? S.M. Era. Dacă ar fi toți călugării ca el, ar fi altul monahismul. E un exemplu de urmat pentru toți tinerii monahi. A.S. Se integrase el cu adevărat în obștea Mănăstirii Rohia? S.M. Da, participa la toate slujbele. Trăia deci în comuniune cu ceilalți călugări. A.S. Steinhardt în Autobiografie: "Rohia m-a cucerit din prima zi și deplin...". S.M. Dincolo de viețuirea creștină
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
A.S. Tot în volumul Nicolae Steinhardt și paradoxurile libertății îi deconspirați pe trei dintre cei mai importanți turnători ai acestuia. Deja celebrii Artur (Ion Caraion), A. Cozmescu (Emanuel Vidrașcu), respectiv M. Oltescu (Alexandru Paleologu). Cum credeți că ar fi reacționat monahul Nicolae față de aceștia, dacă ar fi aflat, având în vedere tipul deosebit de relație pe care l-a avut cu fiecare dintre aceștia? G.A. Era prieten cu toți trei. E. Vidrașcu, se știe, era și nașul său. Paleologu, evident, i-
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
prin ficțiune înțelegem invenție, atunci Jurnalul fericirii nu are nicio treabă cu aceasta. Pe de altă parte, Jurnalul fericirii nu e doar un jurnal de transcriere a unor experiențe personale, e un jurnal de idei... A.S. Totuși Steinhardt mărturisește în Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări: "Imaginația e poarta pe care putem ieși din țarcul tiranicelor dezamăgiri și eșecuri. Scriindu-mi memoriile îmi îngăduiam să răpesc realității ceva din absurdul și nemernicia și sordidul ei; o refăceam nițel, nu
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
putut fi inedit într-un astfel de dialog? Și, în plus, de călugărit, pe Steinhardt, l-a călugărit părintele Serafim. Am ales așadar autenticitatea, fie ea și îmbrăcată într-un discurs mai puțin sofisticat, dar de o profunzime demnă de monahul Nicolae. Despre Steinhardt s-a scris și s-a discutat în ultimii 20 de ani mai mult decât despre orice alt scriitor ori despre orice altă personalitate bisericească. Ca să-l parafrazez pe steinhardtologul George Ardeleanu (specialistul intervievat), aș spune că
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
neîndoielnic, o apropiere umană și intelectuală". În urma dialogului avut cu acesta am putut constata fascinația pe care Steinhardt a exercitat-o asupra sa, ceea ce nu-l face însă, atunci când e provocat cu o întrebare legată de o eventuală canonizare a monahului Nicolae, să cadă în idolatrizarea acestuia, ba dimpotrivă, el consideră o astfel de propunere "ușor exaltată", în opinia sa Steinhardt neavând "acea uriașă statură duhovnicească" necesară unui sfânt. Apropiatul binefăcător e, lesne de intuit, arhim. Serafim Man, starețul Mănăstirii Rohia
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cei doi se leagă o adevărată relație de prietenie. O prietenie ca de la duhovnic la fiu duhovnicesc, după cum mărturisește părintele Serafim în dialogul avut. Abia în urma dialogului cu Arhim. Serafim Man am înțeles cu adevărat statutul pe care-l avea monahul Nicolae în cadrul obștii Mănăstirii Rohia, am aflat cum a fost posibil să-și continue activitatea literară și de ce s-a simțit atât de bine la Rohia. Dar despre toate acestea vom discuta în mod mai detaliat ceva mai încolo. Așa cum
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
un interviu complex, despre un Steinhardt complex. Acestea fiind spuse, să vedem prin urmare care sunt aspectele cele mai semnificative referitoare la Steinhardt, desprinse în urma acestor trei dialoguri. Mărturisiri interesante face părintele Micu, spre exemplu, referitor la cărțile pe care monahul Nicolae i le recomandă. Astfel, spune că prima carte de teologie pe care i-a recomandat-o a fost "Catehismul episcopilor olandezi, un catehism catolic, apărut în anii '80, extrem de interesant și de actual (se găsea în biblioteca mănăstirii în
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
foarte aluvionară", de faptul că Steinhardt "adună afluenți spirituali din toate ramurile creștinismului". Un alt aspect semnificativ pe care-l relevă dialogul cu pr. prof. Micu e dat de ceea ce acesta numește "lipsa pornirilor apodictice" la Steinhardt, altfel spus, modestia monahului, în care vedea "mai degrabă un sfătuitor, un luminător". Uluitoare este, însă, pentru studentul la vremea respectivă, Micu "libertatea cu care acesta aborda tema politică". El mărturisește că într-o plimbare făcută prin Lighet (zonă foarte apropiată din zona mănăstirii
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
foarte apropiată din zona mănăstirii) cu un grup de studenți de la Facultatea de Filologie din Iași, veniți să-l omagieze pe Steinhardt cu ocazia zilei sale de naștere, acesta le-a vorbit de Soljenițîn, despre viciile sistemului comunist. Iată curajul monahului de a vorbi studenților ceea ce, probabil, nu le vorbiseră niciodată profesorii lor din Universitate. Apropo de curaj, părintele Micu rememorează o întâlnire avută cu monahul Nicolae, în care acesta îi mărturisește deschis admirația pe care i-o purta lui Churchil
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
sale de naștere, acesta le-a vorbit de Soljenițîn, despre viciile sistemului comunist. Iată curajul monahului de a vorbi studenților ceea ce, probabil, nu le vorbiseră niciodată profesorii lor din Universitate. Apropo de curaj, părintele Micu rememorează o întâlnire avută cu monahul Nicolae, în care acesta îi mărturisește deschis admirația pe care i-o purta lui Churchil, cel care e protagonistul celei de-a treia soluții oferite de Steinhardt în debutul Jurnalului, o soluție a curajului necondiționat. Întrebat fiind alături de care dintre
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]