3,149 matches
-
țări și fiecare nou rege ales le oferea noi și noi privilegii. Aceste privilegii au devenit fundamentul pentru Libertatea de Aur. În ciuda faptului că țara era condusă de un rege, Polonia era considerată o republică nobiliară (Rzeczpospolita) datorită faptului că monarhul era ales de toți membrii nobilimii, Polonia fiind considerată ca proprietate a nobililor, nu a regelui sau a unei dinastii conducătoare. Această stare de lucruri a devenit posibilă în parte datorită dispariției liniei masculine a vechilor case domnitoare (la început
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
apoi cea a Jagiellonilor), și a alegerii regelui dintre urmașii pe linie maternă a regilor. Regii care s-au succedat pe tronul Respospolitei au oferit diferite privilegii nobilimii, privilegii specificate în așa numita pacta conventa, înțelegere convenită în momentul alegerii monarhului, în alte ocazii fiind privilegii oferite la schimb pentru acordarea permisiunii "ad hoc" de înființare a unei taxe extraordinare sau a unei acțiuni războinice ("pospolite ruszenie"). În acest fel, nobilimea poloneză a acumulat numeroase privilegii și imunități: În acele timpuri
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
Domeniului Coroanei. Unul dintre cei mai de seamă membri ai acestei mișcări a fost Jan Zamoyski. După dispariția acestuia în 1605, mișcarea și-a pierdut forța politică. Până la moartea lui Zygmunt al II-lea August, ultimul rege din Dinastia Jagielloniană, monarhii puteau fi aleși numai din rândurile membrilor familiei regale. Începând din 1573, orice șleahtic polonez sau nobil străin cu sânge regal în vine putea fi ales rege al Respospolitei. Toți regii aleși trebuiau să semneze două documente: "Pacta conventa" ("pactele
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
post de constituție și conțineau legile de bază ale federației: În 1578, regele Ștefan Bathory a creat Tribunalul Coroanei pentru a reduce uriașele sarcini ale Tribunalului Regal. Prin aceasta, regele a plasat cea mai mare parte a puterilor judiciare ale monarhului în mâinile deputaților aleși ai șleahtei, întărind și mai mult puterea nobililor. În 1581, Tribunalul Coroanei a fost unit cu echivalentul lituanian, Tribunalul Lituaniei. De-a lungul secolelor, membrii puternici și bogați ai șleahtei au căutat să câștige privilegii legale
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
țării. Magnații primeau deseori daruri din partea regilor, crescându-și astfel averile. De cele mai multe ori, aceste daruri erau de fapt drepturi de folosință temporară a unor moșii, pe care însă magnații au încercat să nu le mai cedeze proprietarului de drept, monarhul. În secolul al XVI-lea, opoziția anti-magnați printre șleahtici era cunoscută ca "ruch egzekucji praw" - mișcarea pentru executarea legilor - și pretindea ca toate aceste moșii să fie returnate proprietarului de drept, regele. Una dintre cele mai importante victorii ale magnaților
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
abolite după al doilea război mondial în timpul regimului comunist din Republica Populară Polonia. Nobilimea poloneză diferea în multe aspecte de nobilimea din alte țări. Cea mai importantă diferență era aceea că, în timp ce în cele mai multe țări europene nobilimea pierduse puterea în favoarea monarhului absolutist, în Polonia a apărut un proces invers: nobilimea a căpătat de fapt mai multă putere în defavoarea monarhului, iar sistemul politic a evoluat către o democrație parțială, și până la urmă, către anarhie. Nobilimea poloneză era de asemenea mult mai numeroasă
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
aspecte de nobilimea din alte țări. Cea mai importantă diferență era aceea că, în timp ce în cele mai multe țări europene nobilimea pierduse puterea în favoarea monarhului absolutist, în Polonia a apărut un proces invers: nobilimea a căpătat de fapt mai multă putere în defavoarea monarhului, iar sistemul politic a evoluat către o democrație parțială, și până la urmă, către anarhie. Nobilimea poloneză era de asemenea mult mai numeroasă decât nobilimea din alte țări europene, formând 8 -10% din populație, iar în zonele mai sărace ale țării
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
de către boieri. Domnul era "singur stăpânitor", adică „"samodârjeț"” în slavona documentelor de cancelarie, termen care echivala cu grecescul "autocrator". Acest termen reflectă situația de independență, chiar dacă de multe ori era doar o aspirație din cauza presiunilor externe. Domnul era echivalentul unui monarh absolut sau al unui rege din evul mediu. Avea comanda armatei, bătea monede, semna tratate și folosea însemne de regalitate: coroană, sceptru, tron iar adresarea se făcea cu termenii „Măria Ta”. Mănăstirile din Moldova și Țara Româneasca au pictați domnii
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
Transilvania au mai purtat și titlul de "herțeg", adică duce. Acest titlu le-a fost conferit de către regii Ungariei, cei care le-au dăruit aceste posesiuni în Transilvania cu drept temporar, limitat de credința față de rege. Domnul era echivalentul unui monarh absolut sau al unui rege. El era conducătorul administrației statului, îi numea pe marii dregători, înființa noi dregătorii și poruncea acestor funcționari în chestiunile legate de administrarea țării. Era comandantul suprem al oștii, care putea mobiliza oastea cea mare a
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
al său. 1888." În această casă s-a născut, la 23 februarie 1440, Matia Corvin, fiu al voievodului Transilvaniei Ioan de Hunedoara. Ulterior, Matia Corvin a devenit rege al Ungariei în perioada 1458-1490, fiind considerat unul dintre cei mai mari monarhi maghiari. Regele a decis scutirea clădirii de taxe și impozite, scutire pe care au respectat-o și domnitorii ce i-au urmat. Pe 22 octombrie 1902 a fost deschis în incintă Muzeul Societății Carpatine Ardelene, unul dintre cele mai frumoase
Casa Matia din Cluj () [Corola-website/Science/302574_a_303903]
-
tatăl său nu era ambițios și era în vârstă, tânărul arhiduce "Franzl", a fost crescut de mama sa ca un viitor împărat, cu accent pe devotament, responsabilitate și sârguință. Franzl și-a idolatrizat bunicul, "der Gute Kaiser Franz", ca pe monarhul ideal, care a murit cu puțin înainte ca Franz Joseph să împlinească cinci ani. La vârsta de 13 ani a început cariera militară în rang de colonel în armata austriacă. A preferat să poarte uniforma militară aproape tot restul vieții
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
sperând să și-l recupereze. Prima tentativă fost în martie 1921, iar a doua în octombrie a aceluiași an, dar a fost respins repetat de Miklós Horthy, care era amiral austro-ungar și regentul Ungariei. Înfrânt și simțindu-se trădat, ultimul monarh al dinastiei de Habsburg, Carol I al Austriei a murit în anul 1922, bolnav de pneumonie și în sărăcie, pe insula Madeira, în Portugalia, unde a fost exilat ultima oară, prin decizia Consiliului Antantei. Unii istorici au încercat să îi
Carol I al Austriei () [Corola-website/Science/302672_a_304001]
-
Ferdinand I, Împărat romano-german (n. 10 martie 1503 în apropiere de Madrid - d. 25 iulie 1564, Viena) a fost un monarh austriac din Casa de Habsburg. La moartea regelui Ludovic al II-lea, în 1526, a devenit Rege al Boemiei și Ungariei, iar în 1556, la abdicarea fratelui său Carol V împărat romano-german, a devenit Împăratul Sfântului Imperiu Roman, în mod
Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/302725_a_304054]
-
Viena a dus la apariția Regatului Polonez al Congresului, căruia Alexandru i-a asigurat o constituție. În acest fel, Alexandru I a devenit rege constituțional al Poloniei, rămânând în același timp țar autocrat al Imperiului Rus. Alexandru era de asemenea monarh al Finlandei, țară pe care o anexase în 1809, dar căreia îi acordase un statut de autonomie. În 1813, Rusia a cucerit teritorii în regiunea Baku din Caucaz, după ce a înfrânt Persia într-un război început în 1804. În același
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
declarația de independență. Republicanii au reușit să amâne prelucrarea propunerii monarhiștilor în parlament și în cele din urmă constituția monarhistă nu a fost acceptată. Monarhiștii au răspuns prin punerea directă în aplicare a legii din 1772 pentru alegerea unui nou monarh. O consecință majoră a conflictului din 1918 a fost destrămarea mișcării muncitorești finlandeze, divizată în trei părți: social-democrații moderați și socialiștii de stânga rămași în Finlanda, și comuniștii ce acționau în Rusia Sovietică cu susținerea bolșevicilor. Partidul Social Democrat a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
primit de-a lungul vieții sale următoarele ordine naționale sau ale altor țări: Viața publică și privată a reginei Maria a fost una destul de tumultoasă, ceea ce avea să o facă în opinia unora dintre istorici „"unul dintre cei mai controversați monarhi ai secolului XX"”. Poate cel mai bine a sintetizat acest aspect patriarhul Miron Cristea, care în discursul de adio la moartea reginei în 1938 va afirma că: „"În tot cazul, se va putea spune ca a fost o femeie care
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
cele mai importante sunt palatul imperial (1771) și monumentul din bronz Mileniul Rusiei (1862), acesta din urmă având reprezentate cele mai importante personalități ale istoriei țării. În afara zidurilor kremlinului, se află trei catedrale construite în timpul lui Mstislav cel Mare, ultimul monarh al tuturor rusilor: Catedrala Sfântul Nicolae (1113-1123, în care se află tabloul votiv al familiei lui Mstislav), Catedrala Mânăstirii Iuriev (1030, care este probabil cea mai veche din Rusia) și Catedrala Mânăstirii Antoniev. Numeroase biserici vechi se află împrăștiate prin
Veliki Novgorod () [Corola-website/Science/302815_a_304144]
-
început prin a se împotrivi lui Carol al II-lea și a uneltirilor lui, care aveau scopul de a restabili puterea monarhică nemarginită. Liberalii considerau monarhia ca o instituție stabilită de națiune spre folosul tuturor membrilor ei, în vreme ce pentru conservatori monarhul era delegatul cerului. Iar aceste doctrine presupuneau, una, ca supunerea cetățenilor față de stăpânitor era condiționată, iar cealaltă, ca ea era necondiționată. Începând chiar cu secolul al XVII-lea, conform descrierilor furnizate de Bolingbroke (1678-1751), în primul partid era o dorință
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
decembrie 558, și a fost îngropat în abația pe care a fondat-o, unde a fost descoperit mormântul său (vezi "Nouveaux documents sur le tombeau de Childebert a Saint-Germain-des-Prés" din "Bulletin de la Société des Antiquaires", 1887). Childebert a fost un monarh expansiv. Și-a extins posesiunile prin mai multe războaie străine decât orice alt frate al său: luptând în Burgundia (de mai multe ori), în Spania (de mai multe ori), în Provence, precum și în alte părți ale Galiei. Grigore de la Tours
Childebert I () [Corola-website/Science/303242_a_304571]
-
Spania este o monarhie constituțională, cu o monarhie ereditară și cu un parlament bicameral, "Cortes" sau Ansamblul Național. Puterea executivă consistă din Consiliul de Miniștri prezidat de Președintele Guvernului (asemănător unui prim ministru), propus de monarh și ales de către Ansamblul Național după alegerile legislative. Puterea legislativă este formată din Congresul Deputaților ("Congreso de los Diputados") cu 350 de mebrii, aleși prin vot popular pe liste-bloc, prin reprezentarea proporțională, destinați să servească timp de patru ani, și
Politica Spaniei () [Corola-website/Science/303262_a_304591]
-
Unit ca Regină a Canadei, ale cărei funcții de zi cu zi sunt îndeplinite de către un Guvernator General la nivel federal și de câte un Locotenent-Guvernator la nivelul fiecărei provincii. Chiar dacă Guvernatorul General a preluat multe dintre funcțiile șefului statutlui, monarhul rămâne din puncte de vedere constitutițional șeful statului canadian. Astfel, funcțiile oficiale ale guvernului și chemările la urne sunt exercitate, iar legile sunt promulgate, în numele Suveranului. Regina Elisabeta a II-a este suveranul Canadei din 6 februarie 1952. Teoretic, șeful
Politica Canadei () [Corola-website/Science/303258_a_304587]
-
de guvern). Regele este, de asemenea, Mare Protector al Bisericii din Norvegia (biserica de stat), Marele Maestru al Ordinului Regal Norvegian Sf. Olav și Comandant Suprem simbolic al forțelor armate norvegiene. Consiliul de Stat este în mod formal convocat de către monarh. Consiliul de Stat constă din primul-ministru și consiliul lui, oficial numit de către rege. Parlamentarismul a evoluat încă din 1884 și presupune că guvernul nu trebuie să aibă parlamentul împotriva sa, și că numirea de către rege este o formalitate. Consiliul trebuie
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
a evoluat încă din 1884 și presupune că guvernul nu trebuie să aibă parlamentul împotriva sa, și că numirea de către rege este o formalitate. Consiliul trebuie să aibă încredere în corpul legislativ norvegian, cunoscut sub numele de Storting. În practică, monarhul va cere liderului unui bloc parlamentar care are o majoritate în Storting să formeze un guvern. După alegeri fără o majoritate clară a vreunui partid sau coaliții, liderul partidului cel mai probabil să fie în măsură să formeze un guvern
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
ca urmare a demisiei guvernului. Regele face porpunerea în urma consultării cu o comisie de informare, ce are rolul de a consulta toți actorii politici. Regele este văzut de asemenea ca un personaj unificator ce reprezintă identitatea națională comună belgiană. Actualul monarh, Albert II, i-a succedat fratelui său, Baudouin I, care a decedat la data de 31 iulie, 1993. Albert a depus jurământul pentru a devenii rege la data de 9 august, 1993. Guvernul federal este format din miniștri și secretari
Politica Belgiei () [Corola-website/Science/303277_a_304606]
-
cambodgian. Poate ca da, poate ca nu... Evenimentele de atunci sunt uneori greu de pus în lumină într-un mod univoc. Partea veche a istoriei Muay Thai se pierde în negura timpurilor. Se știe că regele Naresuan, cel mai faimos monarh al dinastiei Ayutthaya, cu 35 de regi între 1350-1767 (Naresuan a domnit la jumătatea secolului al XVI-lea), a fost ostatec în Birmania ca tânăr prinț moștenitor și s-a impus în fața luptătorilor birmani prin arta superioară a luptei om
Muay Thai () [Corola-website/Science/302401_a_303730]