2,283 matches
-
telefonul. De data asta, era mobilul. L-am dat tare, să audă și Maria: un gest inutil, Nokia are oricum niște difuzoare comice, de află tot cartierul cine te-a căutat și unde ți-ai dat întâlnire. „Băi-băi, Robe?“, a mormăit vocea. „Da, Cezărică.“ „Băi-băi, nu-l găsesc pe Mihnea, pe-pe Mihnea. Tre-trebuie să dau de el.“ „Iar, măi Cezărică? Da’ de ce?“ „Am aflat co-combinația la Loto! A-agențiile se-nchid la doișpe, tra-tragerea-i la șapte. Te-ai, te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lângă pat. „Măcar dacă era de Tulcea...“, a protestat tânărul Lupu, habar n-având ce spune. Căzuse singur în capcană. „Mă, da’ ești deștept tare!“, s-a enervat Mihnea. „Unde-ai auzit tu de țuică la Tulcea?“ „La lipoveni...“, a mormăit Lupu o explicație. „Pe naiba. Ăia beau o votcă dublu distilată. Seamănă într-adevăr cu țuica, doar că o trec de două ori prin agregat.“ „Prin ce?“, a întrebat Lupu, prudent. „Prin agregat, bolovane. Acolo nu-i spun alambic, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-o Maria. „Chiar și așa, ce facem în sală: ne batem cu alți trei, care au bilete pe locurile noastre? Mă rog, adică invers: noi pe-ale lor.“ „E o obiecție...“, am admis. „Așa că eu aș propune altceva.“ „Ce?“, a mormăit Mihnea, nemulțumit că i se refuzase ideea. M-am uitat la bilete, falsul era lucrat în detaliu, merita să încerci măcar pentru estetică. „Să intre doar Lupu. Stă la locul lui, nu pune întrebări, nu iese prin nimic în evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dacă bunicu’ Vitalian i-a confirmat spusele (dacă zbura peste munți, cum povesteau unii, ar fi fost cam greu), dar jandarmii l-au săltat pe doctor în camionetă, să-l ducă la Târgoviște. Oamenii s-au împrăștiat pe la casele lor, mormăindu-și nemulțumirea. Ultimii rămași trebuie să fi reținut farurile rotunde ale Fordului, ca două capace, și să fi auzit foșnetul roților pe zăpada proaspătă. Din noaptea aia, se zice că Mișu Leordeanu a învățat cum să fluiere fără doi dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În plus, te instalai la doi pași de centru: un nod de tramvaie se desfăcea la trei sute de metri, pe două nivele, ca un aeroport militar. Țâșneau tramvaiele din el la cinci minute, spectaculos, în toate direcțiile. „Ăsta e?“, a mormăit Mihnea, cu ochii cârpiți. Mie îmi lăcrimau, de frig și nerăbdare. „Da.“, am confirmat. „Nu văd nimic. N-are intrare sau cum?“ Schottenpoint-ul (sau Schottenbühel, cum îi mai spuneau localnicii, cu un accent imposibil de reprodus) ascundea o înfățișare ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dudaev: până să închidă clapeta, îl pulverizase o rachetă sol-aer-sol. Mi-am verificat ecranul. Iconul cu plicul clipea dezlănțuit. Am apăsat o tastă și-am citit mesajul prudent, sub masă, departe de privirile chinezului. „Ăsta-i amicul tău, bănuiesc.“, a mormăit Mihnea. „Da. Trebuie să plec. Și nu toți ne-am născut amici.“, l-am contrat. „Sunt doar afaceri.“ M-am ridicat de la masă, ascunzându-mi nemulțumirea. Am încercat să o sărut pe Maria, bineînțeles că s-a ferit. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că am ajuns! Într-adevăr, trenul intrase în gară. Deși Rogojin spusese că pornise la drum fără să dea nimănui de veste, era așteptat de câțiva inși, care strigau și-și fluturau căciulile. — Ia te uită, și Zaliojev e aici! mormăi Rogojin, privindu-i cu un zâmbet triumfător și chiar parcă răutăcios. Brusc, se răsuci spre prinț și spuse: prințe, nici eu nu știu de ce te-am îndrăgit. Poate pentru că te-am întâlnit într-un asemenea moment. Dar și pe ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
m-aș duce undeva, unde mi-ai arăta dumneata, pentru că am această deprindere și n-am mai fumat de trei ore. De altfel, cum crezi dumneata, pentru că doar se zice: câte bordeie... Hai, spuneți și dumneavoastră, cum să vă anunț? mormăi valetul aproape fără voie. Mai întâi, n-ar trebui să stați aici, ci în anticameră, pentru că sunteți vizitator, adică musafir, și o să fiu luat la rost... Și-apoi, aveți de gând să vă mutați la noi? adăugă el, după ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe acțiuni. Rămase perplex când prințul îi ceru portretul și îi povesti în ce fel se aflase de portret în salonul generălesei. — E-e-eh! Trebuia să vă dați drumul la gură! strigă el cu ciudă răutăcioasă. Doar nu știți nimic... Idiotul! mormăi el ca pentru sine. — Sunt vinovat, dar am făcut-o fără să vreau; pur și simplu așa a venit vorba. Am zis că Aglaia e aproape la fel de frumoasă ca Nastasia Filippovna. Ganea îl rugă să-i relateze totul mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a venit vorba. Am zis că Aglaia e aproape la fel de frumoasă ca Nastasia Filippovna. Ganea îl rugă să-i relateze totul mai în amănunțime; prințul îi povesti. Ganea îl privi iarăși batjocoritor. — Vi s-a pus pata pe Nastasia Filippovna... mormăi el și, fără să-și termine fraza, căzu pe gânduri. Era vizibil îngrijorat. Prințul îi aminti de portret. — Ascultați, prințe, spuse deodată Ganea, parcă fulgerat de o idee neașteptată, am o mare rugăminte la dumneavoastră... Însă, ce-i drept, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu vă puteți stăpâni? Dar pricepeți odată, Luminăția Voastră... — Aici eu sunt vinovat, Ganea, nu altcineva, îl întrerupse Ptițân. Ganea privi întrebător spre el. — Păi e mai bine așa, Ganea, mai ales că, pe de o parte, afacerea e încheiată, mormăi Ptițân și, trăgându-se deoparte, se așeză la masă, scoase din buzunar o hârtie scrisă cu creionul și începu s-o studieze cu atenție. Ganea stătea posomorât și aștepta cu neliniște încă o scenă de familie. Nici nu se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ziua, însă în Elveția am primit o scrisoare din Moscova de la un domn Salazkin, care mă înștiințează că s-ar putea să primesc o moștenire foarte mare. Iată scrisoarea. Într-adevăr, prințul scoase o scrisoare din buzunar. Nu cumva aiurează? mormăi generalul. E o adevărată casă de nebuni! Se lăsă o tăcere de o clipă. — Prințe, mă înșel eu sau ați spus că scrisoarea este de la Salazkin? întrebă Ptițân. E un om foarte cunoscut în anumite cercuri; e un cunoscut misit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pretenția. Declar acum de-a dreptul, de față cu toată lumea, că îi voi satisface... — Iată, în sfârșit, o vorbă inteligentă și generoasă, rostită de un om inteligent și generos! proclamă boxerul. — Doamne! lăsă să-i scape Lizaveta Prokofievna. — E insuportabil! mormăi generalul. — Dați-mi voie, domnilor, dați-mi voie, voi relata faptele, îi imploră prințul. Domnule Burdovski, acum cinci săptămâni, în Z., a venit la mine Cebarov, mandatarul și împuternicitul dumneavoastră. L-ați descris în termeni foarte măgulitori în articol, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și o înconjurară plini de solicitudine. Imediat, prințul se apucă să-i roage pe toți să rămână la ceai, scuzându-se că până acum nu s-a gândit singur să-i trateze. Până și generalul era atât de amabil, încât mormăi ceva liniștitor și o întrebă amabil pe Lizaveta Prokofievna „dacă, totuși, nu îi e rece pe terasă“. Mai că nu-l întrebă pe Ippolit „dacă studiază de mult la universitate“, dar nu-l întrebă. Evgheni Pavlovici și prințul Ș. deveniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
l prezinte pe acest prieten; prințul de-abia putea înțelege ce vor de la el, însă prezentările avură loc, amândoi se înclinară și își dădură mâna. Prietenul lui Evgheni Pavlovici puse o întrebare, însă prințul, se pare, nu-i răspunse sau mormăi ca pentru sine ceva atât de ciudat, încât ofițerul îl privi atent, se uită apoi la Evgheni Pavlovici, înțelese pe loc de ce acesta a pus la cale prezentarea, zâmbi ușor și intră iarăși în vorbă cu Aglaia. Numai Evgheni Pavlovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și, în al doilea rând, pentru că toți îl consideră un idiot. Ei îi place acum că-și poate pune toată familia pe jar din pricina lui. E-eh, voi nu pricepeți nimic! — Bine, mai vedem noi dacă pricepem ceva sau nu, mormăi Ganea misterios. Numai că n-aș fi vrut să afle ce-a făcut bătrânul. Credeam că prințul se va abține și nu-i va povesti. Și lui Lebedev i-a cerut să tacă; nici mie n-a vrut să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că, totuși, mârșav ți-e suflețelul! Voi toți nu faceți nici cât negru sub unghie. Chiar dacă-i caraghioasă și ciudată, în schimb e mai onestă de o mie de ori decât voi toți. — Bine, nu-i nimic, nu te supăra, mormăi iarăși Ganea, mulțumit de sine. — Numai de mama mi-e milă, continuă Varia. Mă tem, tare mă tem ca nu cumva să audă de istoria asta a tatei! — Și a aflat cu siguranță, observă Ganea. Varia dădu să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
face aproape fățiș, cu un fel de entuziasm. A murit la timp, zău așa... da... toți vorbeau pe atunci... Prințul se zăpăcise. — Pavlișcev... Pavlișcev a trecut la catolicism? Nu se poate! strigă el îngrozit. — Ba bine că „nu se poate“! mormăi plin de importanță Ivan Petrovici. E prea mult spus și, fiți și dumneavoastră de acord, dragă prințe... De altminteri, îl prețuiți atât de mult pe răposat... într-adevăr, a fost un om bun și, în linii mari, cred că succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spuse deodată prințul. Atunci cum a putut să se supună unei credințe... necreștine? Catolicismul e totuna cu o religie necreștină! adăugă el brusc. Ochii îi străluceau și parcă îi învăluiau pe toți cei prezenți. — Asta-i cam prea de tot, mormăi bătrânelul și se uită cu mirare la Ivan Feodorovici. — De unde și până unde catolicismul este o credință necreștină? întrebă Ivan Petrovici, răsucindu-se pe scaun. Atunci ce este? — În primul rând, e o credință necreștină! începu prințul din nou, extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spart vaza și ne-ai speriat. Zâmbind, prințul o ascultă. Apoi îl întrebă deodată pe bătrânel: — Nu-i așa că dumneavoastră i-ați salvat de la deportare, acum trei luni, pe studentul Podkumov și pe funcționarul Șvabrin? Bătrânelul chiar roși puțin și mormăi că ar trebui să se calmeze. Am auzit și despre dumneavoastră, i se adresă el imediat lui Ivan Petrovici, că în gubernia X, țăranilor, eliberați deja, care v-au pricinuit destule neplăceri, le-ați dat gratis lemn ca să aibă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Numai tu să nu... fie, să mergem! Ridică perdeaua, se opri și iarăși se întoarse spre prinț. — Intră! șopti el, arătând spre perdea și invitându-l să înainteze. Prințul păși într-acolo. — E întuneric aici, spuse el. — Ce să zic! mormăi Rogojin. — De-abia văd... patul. — Trage-te mai aproape! îl îndemnă încet Rogojin. Prințul mai făcu un pas, încă unul și încă unul, apoi se opri. Stătu scrutând prin întuneric vreo două minute; lângă pat, nici unul dintre ei nu scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nostru. Vicepreședintele s-a arătat vizibil tulburat. în ciuda deselor mele întrebări, uitase complet de proiect. „în cazul ei, avem nevoie de puțin mai mult timp decît am estimat”, a spus el, fixînd disperat cu privirea paharul din fața sa. A mai mormăit ceva despre niște „considerații strategice” și s-a întors către mine, ca să-l ajut. „Shaun, în ce stadiu se află proiectul?” „Nu știu foarte exact”, am răspuns eu. Vicepreședintele era pe punctul de a exploda. Se vedea că abia se
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
stare de posomoreală continuă. Cînd i-am comunicat vestea surprinzătoare că programul de training coordonat de compania noastră a avut drept efect o creștere cu 20% a vînzărilor în ultimele două săptămîni, mi-a aruncat o privire pe deasupra ochelarilor, a mormăit ceva, a dat din cap și și-a văzut de lucru mai departe. Am discutat cu managerul general al uneia din reprezentanțe și i-am spus că proprietarul companiei nu părea foarte entuziasmat de realizarea noastră, iar acesta a izbucnit
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
sau să nu poți participa la conversație. Poți fi considerat confuz sau necooperant. Dacă trebuie adesea să dați mai tare televizorul sau radioul, sau dacă trebuie mereu să le cereți celorlați să repete ce au spus, sau dacă vă treziți mormăind tot mai des, se impune concluzia că vă pierdeți auzul. Cauze Majoritatea cazurilor de pierdere a auzului implică boli grave din copilărie, cum sunt pojarul, meningita, febra tifoidă, scarlatina și inflamarea urechii mijlocii. Expunerea la sunete extrem de puternice, asurzitoare și
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
însă întuneric beznă. Fiindcă ploaia începuse pe nesimțite, când se înteți nimeni nu se trezi din somn, și când de pe streșini începură să curgă șiroaie, de-a lungul prispei, cei care dormeau la margine se împinseră doar mai spre perete, mormăind. Spre revărsatul zorilor ploaia stătu și norii părăsiră cerul. Moromete se culcase și adormise târziu, dar când ploaia se opri, se trezi și rămase iarăși nemișcat pe prispă. Nemișcarea lui trează o făcu pe Catrina să se deștepte la celălalt
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]