KorAP: Find »[drukola/base=mort & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...779 >

19,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

găsit măcar geanta... - Asta dacă n-o fi ascuns-o Ghiocel să nu iasă scandal și mai mare. Sau poate cineva chiar a crezut că Petrache are altceva în ea. Ce mutră a făcut oare când a dat de câinele mort? - Petrache a luat-o însă de tot razna și zice că Șarik vine să-l viziteze, că atunci când a murit băiatul lui Găină a urlat toată noaptea, că acum poate să vorbească și din când în când are chiar poftă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
acolo... - Și azi? Care-i cu potolu’? - Azi e-un partid mai nou, ceva cu... dreptate și creștinism... - Cu dreptatea-s toți, bă! - Și creștinismu’? - Cine mă-sa mai are nevoie? Poate tu, Buzatule? Balaoacheșii sar pe scara autobuzului. Primul „mort” l-au săltat deja. Mi-arată pumnul să-mi țin gura și să-mi văd de drum. Oricum aveam de gând să-mi dezmorțesc fusele. - ...sănătaaaate, oameni buni.... sănăăăătaaate.... votați-ne pe toate listele.... sănătaaaate... Dacă vreți ca România să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

la orizont. Se ridică În picioare, se Învîrti Încet În jurul negrului, admirîndu-i forța și Înfățișarea, și În cele din urmă Întinse mîna ca să-i pipăie mușchii și să se convingă că se afla Într-adevăr acolo, În fața lui, și, deși mort, continua să fie din carne și oase. - Ești tînăr și frumos, șopti el răgușit, mai mult pentru sine. Ai putea munci zi și noapte și n-ar trebui să-ți dau nici măcar de mîncare - se opri În fața lui și Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
foarte sigur de direcția pe care trebuia s-o urmeze, el nu păru să dea atenție luminilor lui Oberlus și se Îndepărtă către sud, imperturbabil, lăsînd vîrful țărmului la multe mile distanță de babord. Aproape de zorii zilei, decepționat, furios și mort de somn și de oboseală, Iguana Oberlus Își abandonă povara, stinse felinarele și se retrase În peșteră, blestemîndu-l pe bătrînul căpitan și poveștile lui absurde. Cu toate acestea, În adîncul sufletului era convins că sistemul avea să funcționeze și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ce reprezentau strictul necesar, era totuși „ceva” nedefinit În atitudinea lui și În atmosfera de pe insulă În general care-l Însuflețea pe Gamboa. Chilianul Îl ura pe Oberlus și avea prin urmare mai mult chef decît pilotul să-l știe mort, dar nu se hotăra să aibă Încredere În el, nici să-l facă părtaș la intențiile sale. În realitate, nu avea nevoie de ajutorul lui și Îi era de-ajuns ca, odată sosit momentul, să stea În afara conflictului, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mari averi din Quito. - De asta nu-mi pasă, răspunse el sec. Vreau să știu cine era pentru tine... Erați căsătoriți? - Nu. Nu eram. Iar aceea trebuia să fie prima noastră noapte Împreună. - Îl iubeai? - Da. - Îl mai iubești? - E mort. - Se spune că și morții pot fi iubiți. - Numai ființele omenești Îi pot iubi pe morți, iar asta e pricipala greșeală a speciei noastre, răspunse ea cu calm. Eu mi-am petrecut viața iubind bărbați morți, dar am descoperit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Îl mai iubești? - E mort. - Se spune că și morții pot fi iubiți. - Numai ființele omenești Îi pot iubi pe morți, iar asta e pricipala greșeală a speciei noastre, răspunse ea cu calm. Eu mi-am petrecut viața iubind bărbați morți, dar am descoperit că mă Înșelasem. Mă Înșelasem cu totul. Iguana Oberlus nu o Întrebă ce voise să spună prin acel „cu totul” și probabil că nici ea n-ar fi știut să-i explice, oricît de mult și-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
sigură? — Da. Detunătura bubui În peșteră, iar ecoul ei păru să se repete de un milion de ori, din perete În perete. Uimită, neîncrezătoare Încă, Carmen de Ibarra rămase cîteva clipe foarte liniștită, Încercînd să priceapă ce Însemna să fii moartă după ce ai primit un glonț În piept, tras de la o aruncătură de băț. Dar zgomotul se risipi, scăpînd prin strîmta ieșire a peșterii, și din nou se lăsă tăcerea, În care nu se puteau percepe decît răsuflarea ei agitată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
prinși În capcană. O privi fix. SÎnteți de multă vreme aici? — Am pierdut socoteala, veni răspunsul. Două sau trei luni, presupun... — Și eu am pierdut socoteala - chilianul păru să se adîncească În gînduri amare. Acasă probabil că m-au crezut mort cînd s-a Întors vaporul meu și nevasta mea poate s-a măritat cu altul... Dumnezeule! exclamă. Neputința face și mai Îngrozitor acest supliciu. Curînd se va sfîrși. O spuse cu convingere, ca și cum ar fi știut ceva ce metisul ignora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Într-o peșteră, dar nu fu chip să dea de urma fugarului, deși căpitanul Lazemby se jură de nenumărate ori că nimeni nu avea să pună gura pe mîncare sau pe apă pînă cînd nu i-l aduceau, viu sau mort. De Îndată ce Îl Împușcă pe chilian și Îl văzuse căzînd În mare, Iguana Oberlus alergă să-i strîngă pe ceilalți prizonieri, Îi conduse pe poteci numai de el știute spre culme și Îi obligă să coboare În peștera de lîngă vîrf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să fiu altfel - ridică din umeri. Pentru că Îți place să ucizi... SÎnt atîtea motive! Oberlus ridică și el din umeri, dar acum mult mai deschis, și indiferența lui părea sinceră: - Poți să gîndești ce vrei, spuse. Nu-mi pasă. E mort deja, nimeni nu-l va Învia și degeaba despicăm firul În patru... E mai bine așa. Mai bine pentru toți. Ea Întîrzie să răspundă și, cînd o făcu, lăsă cuvintele să cadă cu greutate. - N-am să te iert niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
răposatului, punînd mîna pe vîsla care rămăsese liberă: - Pune mîna pe timonă, Îi porunci Niñei Carmen. Și adu-ți aminte: spre răsărit! Mereu spre răsărit... Dacă deviezi cu un singur grad, te las fără apă. Trebuie să ieșim din zona moartă, fără vînt și fără pește. Începu să vîslească Însuflețit. Dacă mergem așa, În cîteva zile trecem de jumătatea drumului... Ea lăsă să-i scape un oftat răgușit: - Jumătatea drumului! exclamă ea. Dumnezeule milostiv! Prostul Knut, vlăguit, Își pierdu și puțina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
bărcii și Începu să plîngă cu sughițuri, căci nu mai putea Îndura. CÎt despre Iguana Oberlus, aruncă În apă leșul norvegianului, Își Încărcă iarăși arma, o puse la adăpost cu mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră celor de-acum morți, Începu să vîslească foarte Încet, În acel ritm lent, monoton și constant pe care-l impusese din prima clipă. Portughezul Ferreira, care asistase la desfășurarea scenei cu indiferența unui somnambul, se ciuci pe banca lui ca și cum nimic din toate acelea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
șopti din nou ca prin vis: - Mi-e foame... Fu ultimul lucru pe care Îl mai spuse. Puse fruntea pe marginea bărcii, rămase foarte liniștit și Încetă cu totul să mai respire. CÎnd nu mai Încăpu nici o Îndoială că era mort, Iguana Oberlus lăsă la o parte vîslele cu mare grijă, ca să nu cadă În apă, și Își scoase Încet cuțitul. Niña Carmen Îl privi Îngrozită. - O să-l mănînci...? Întrebă aproape fără să poată articula cuvintele. El tăgădui: - Nu, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

ar trebui să fii, la o mare recepție de nuntă într-o uriașă vilă din West Hills, cu aranjamente florale și ciuperci umplute peste tot prin casă. Asta se cheamă aranjament scenic: unde-i fiecare, care-i viu, care-i mort. Asta-i marea petrecere de nuntă a lui Evie Cottrell. Evie stă la jumătatea scărilor uriașe din holul vilei, goală pe sub ce-a mai rămas din rochia de nuntă, cu pușca încă-n mână. Cât despre mine, eu mă aflu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ce-a mai rămas din rochia de nuntă, cu pușca încă-n mână. Cât despre mine, eu mă aflu, dar numai într-un sens fizic, în capătul scărilor. Habar n-am la ce-mi zboară mintea. Nimeni nu-i încă mort de tot, dar să zicem că ceasul se apropie. Nu că vreo persoană din drama asta enormă ar fi cu adevărat vie. Afli totul despre lookul lui Evie Cottrell dintr-o reclamă la un șampon organic, numai că acum rochia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
le e așa rușine pentru mine, cum stau acolo tolănită și topless. Sari la momentul când refuză să-mi arate pozele și unul dintre detectivi spune că dacă glonțul ar fi nimerit cu cinci centimetri mai sus, acum aș fi moartă. Nu reușeam să pricep ce voiau să demonstreze. Cinci centimetri mai jos, și-aș fi fost friptă cum scrie la carte în rochia mea picantă din crep de bumbac, încercând să-l conving pe tipul de la asigurări să uite de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
prima după-amiază când am venit acasă după o ședință foto mi-a întins o cutie de chibrituri și-a zis: — Ce-nseamnă asta? A zis: Te rog, spune-mi că nu ești o târfă la fel de mare ca sărmanul tău frate mort. În cutia de chibrituri era numele unui tip pe care nu-l cunoșteam și-un număr de telefon. — Asta nu-i singura pe care am găsit-o, a zis mama. Ce învârți? Eu nu fumez. I-o zic și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
aș fi câștigat ceva important, orice. O mână coboară și-l plesnește pe băiețel, și băiatul începe să bocească. Băiatul bocește așa cum plângi când n-ai făcut nimic rău, dar tot ai fost pedepsit. Afară apune soarele. Înăuntru totul e mort, cu excepția vocii aceleia mici care strigă iar și iar: De ce m-ai lovit? N-am făcut nimic. De ce m-ai lovit? Ce-am făcut? Am luat curcanul. M-am dus cât de repede m-au ținut picioarele înapoi la Spitalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
fi frumoasă și te-ai uita într-o oglindă. Brandy e familia mea regală ad-hoc. Singurul motiv pentru care să trăiesc. Fac: — Cfoieb svns ois, și pun curcanul rece și ud în poala logopedei, țintuită de zece kilograme de carne moartă în scaunul ei de birou din piele și cu rotile. De pe coridor, mai aproape, sora Katherine țipă: — Iu-hu! — Mriuvn vvsi sjaoi aj, fac eu, și împing pe coridor logopeda și scaunul ei. Zic: Jownd vvinc sm fdo dcncvv. Logopeda, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
frate mutilat? zicea. Cineva dintre cei care ne priveau tușea. Poate că lumina scăpăra pe-un ceas de mână. Mda, era mutilat de-a binelea, da’ nu într-un fel sexy. Totuși, povestea are-un final fericit, ziceam. Acum e mort. Și, foarte răspicat, Evie zicea: — În ce fel era mutilat? Era singurul tău frate? Mai mare sau mai mic? Și eu săream din pat și-mi scuturam părul. — Nu, e prea dureros. Nu, sincer, zicea Evie. Nu glumesc. Era mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Mda, ziceam. El nu trebuia să facă nimic. Era așa ușor. Ajungea să fie tot ars și brăzdat de cicatrice și capta toată atenția. Evie îmi fura prim-planul și zicea: — Și unde-i el acuma, frate-tu, măcar știi? Mort, ziceam, și mă-ntorceam să mă adresez publicului. A murit de SIDA. Și Evie zice: — Ești chiar sigură? Și eu ziceam: — Evie! Nu, sincer, zicea ea. Întreb cu un motiv. — Pur și simplu nu e de glumit cu SIDA, ziceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ușor scapă intriga de sub control. Cu toți cumpărătorii ăia care se așteaptă la o dramă reală, desigur, cred că Evie inventează pe loc. — Fratele tău, zice Evie, chiar l-ai văzut când a murit? Pe bune? Sau l-ai văzut mort? Într-un sicriu, știi tu, cu muzică. Sau un certificat de deces? Toți oamenii ăia se uitau. — Mda, zic. Cam așa. De parc-aș vrea să fiu prinsă cu minciuna? Evie nu mă slăbește: — Deci l-ai văzut mort sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
văzut mort? Într-un sicriu, știi tu, cu muzică. Sau un certificat de deces? Toți oamenii ăia se uitau. — Mda, zic. Cam așa. De parc-aș vrea să fiu prinsă cu minciuna? Evie nu mă slăbește: — Deci l-ai văzut mort sau nu? Toți oamenii ăia care se uită. — Destul de mort. Evie zice: — Unde? — Asta-i foarte dureros, zic, și traversez scena la dreapta, spre living. Evie mă urmărește, zicând: — Unde? Toți oamenii ăia care se uită. — La ospiciu, zic. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
un certificat de deces? Toți oamenii ăia se uitau. — Mda, zic. Cam așa. De parc-aș vrea să fiu prinsă cu minciuna? Evie nu mă slăbește: — Deci l-ai văzut mort sau nu? Toți oamenii ăia care se uită. — Destul de mort. Evie zice: — Unde? — Asta-i foarte dureros, zic, și traversez scena la dreapta, spre living. Evie mă urmărește, zicând: — Unde? Toți oamenii ăia care se uită. — La ospiciu, zic. — Ce ospiciu? Continui să traversez scena la dreapta spre următorul living

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]