2,542 matches
-
pe atunci virusul sidei încă nu penetrase granițele țării). Trimestrul anului școlar 1958, întîiul meu an de școală, l-am încheiat pe patul de spital în Câmpulung-Moldovenesc, nu fără emoții, căci medicii mi-au dat puține șanse de supraviețuire, pe muchie de cuțit, iar de obicei, am mai spus-o, cei iubiți de Dumnezeu mor de tineri. Mama a presimțit excepția de regulă și a stat tot timpul cu mine, supraveghindumă, iar cei de acasă plăteau pomelnice, se rugau și băteau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
filme precum cel denumit Love Story în care am văzut ce minunată poveste să trăiești în America puneți, rogu-vă, accentul pe í, ziceți Ameríca așa cum spunea unchiul Tonăs , un moș tare moș, avea peste nouăzeci de ani bătuți pe muchie când mi-a povestit cum a fost el "la Ameríca" pe vremea lui Al Capone , prin anii treizeci ai veacului din urmă, și eu tare mă holbam la el, mirat cum că, iacătă, moșul Tonăs , nici că te-ai fi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
au dovedit chiar imposibile. Acest triunghi este binecunoscut tocmai pentru acest lucru. Există de fapt mai multe variante de triunghiuri imposibile, acesta fiind unul dintre ele. Cubul imposibil Cubul alăturat face și el parte din familia figurilor imposibile. Două din muchiile sale își schimbă planul fără însă ca figura să aibă de suferit. Dar, de fapt imaginea vorbește de la sine. Scările lui Pentrose O figură imposibilă în care scările în formă de pătrat par să coboare la infinit. Artistul danez M.
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Botez Ruxandra, Agafiţei Iulia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107378]
-
Se distribuie fiecărui grup două desene (piramida triunghiulară si piramida patrulateră) care se deosebesc printr-un număr de detalii; Elevii sunt solicitați să sesizeze diferențele dintre cele două imagini și să scrie câte laturi are baza fiecărei figuri și câte muchii laterale are fiecare figură; Elevii sunt solicitați să numească poligonul de la baza figurilor; Li se cere elevilor să scrie numele figurilor respective. Limba si literatura română • Solicităm elevilor să analizeze din punct de vedere sintactic cuvintele subliniate din următoarele propoziții
Abordarea con?inuturilor din punct de vedere al transdisciplinarit??ii by Ana Staicu,Daniela Sima () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84360_a_85685]
-
lui Stendhal, pe care-l lăsase în colțul mesei. I-l întinse lui Titi, întrebîndu-l dacă l-a citit. Acesta negă cu capul, luând cartea ca pe un album de preț și răsfoind-o atent cu degetele ușor apropiate de muchia filelor. Privea mai cu seamă desenele. Trecură câteva zile în care Felix se sfii să se ducă la Aglae nechemat. În acest timp ieșise de câteva ori în oraș, luase G. Călinescu unele informații cu privire la universitate și colindase anticăriile așezate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să se ducă băiatul, să bată ulițele ca toți pierde-vară? Să stea acasă! Titi mai avea și altă ciudățenie. Uneori, plictisit deodată de convorbire sau de prezența oamenilor, spunea: - Mă duc să mă legăn! Atunci se așeza cu spatele pe muchia unei mese sau a unei sobe și, cu mâinile împreunate în modul catolic, se legăna neîncetat de la dreapta la stânga și invers. Alteori se așeza întins pe spate și, cu mâinile la fel împreunate, pe canapea sau pe pat, se clătina
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiindcă nu vreau să devin mumie. Am linia inimii netedă, asta înseamnă că sunt o fată de inimă, capabilă de dragoste profundă (ce nostim!). Așa o au, zice în carte, eroinele Revoluției Franceze, madam Tallien, de exemplu. Crestăturile aici, pe muchia palmei sub degetul mic, indică numărul de copii, ia să vedem: unu, doi, trei, vai, e îngrozitor, Felix, voi face șapte copii. E oare cu putință? Nu, nu. Nu-mi plac, sau mi-ar plăcea numai unul, un băiețel. Dă-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi de explicabile pe linia naturală a tuturor faptelor care au un început și un sfârșit, nașterea și moartea rămân două momente simetrice la fel de uimitoare; și, mai ales, momente care nu sunt abstracte, ci dimpotrivă, trăite din plin, exact pe muchia cea mai tăioasă a lucrurilor, între apariție și dispariție. Nu știm cum apărem în lume, dar nici nu putem spune că știm cum dispărem din ea. Știm că momentele există, deși, de fapt, felul în care ele nu există, felul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de o forță supranaturală. Furtuna sfida logica. Era ca și cum natura se dezlănțuise, având carena întoarsă înspre interior, o gaură neagră năpustindu-se asupra pământului, absorbind și rotindu-se, prăbușindu-se și făcând să explodeze totul în același timp. Cum prima muchie a furtunii de nisip se apropia, am intrat într-un garaj de parcare să ne adăpostim. Acum, urletul asurzitor al vânturilor, care se roteau în vârtejuri la peste 161 Km/h, începu să atace clădirile din jurul nostru. Puteam auzi geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
-mă-n pace... strigă Gelu furios. Lasă mă-n pace, repetă mai încet. Se duse la geam, își sprijini o mână de pervaz și se uită afară. — Iartă-mă, îi șoptise fetei trăgându-se în marginea studioului, până când lemnul rece, muchia ascuțită îi intrase în carne. Iartă-mă, bolborosise cuprins de-o lehamite și de-o disperare atât de mare, încât nici la ceas nu se mai uită și nu mai încercă nici măcar să se acopere. De-acum putea să se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se oprește în hall și fața i se fărâmițează în micile careuri de oglinzi ale ușii. O fundă nesuferită de tafta, un genunchi julit, o jumătate de obrăjor palid, gulerul strâmb al rochiței marinar, iat-o pe Yvonne fărâmițată între muchiile aurite ale oglinzii. Yvonne îl așteaptă pe Papa și se uită neli niștită din prag la cadranul de email albastru al ceasului. Se uită bine și își face socoteala în gând, cifrele romane încă o încurcă, limba aurie a ceasului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
modernă, sonoritatea pașilor noștri, pierzându-se în sonoritatea celorlalți pași, vibrația sufletească a mulțimii ce se adunase mi-au ridicat obișnuitul nod în gât, deși abia apucasem să văd uniformele verzi-albastre și chipiele ostașilor - unii în picioare, alții așezați pe muchiile vagoanelor de marfă, deschise. Noi, ce veniserăm ca să-i conducem, nutream convingerea că asistăm la un moment solemn, total deosebit de cele ordinare, astfel că starea cea mai obișnuită era uitarea de sine. În acele clipe mi-a trecut prin minte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
blestemată, care era deosebirea dintre mine, teoreticianul non-intervenției, și practicanții empirici și convinși ai intervenției ? Ședeam toți pe aceleași canapele cu plușul bine întreținut, pândind aceeași ușă cu oglinzi de sus până jos și, în nenumăratele ei careuri, împărțite de muchiile aurite, ne zăream unii la alții fețele neliniștite. Având această viziune, mi-am replicat că eu nu pretind călcarea legii pentru mine, ci pentru altul : pentru un copil din flori, făcut la o vârstă crudă, și așa mai departe... Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
moi, aproape lunecoase, la fel și buzele s-au lipit... — Numa să ție covertura, zice unul. Nu numai lui, la toți le este teamă că n-o să țină sub trupul uriaș și greu pe care îl târâie în cearșaf până la muchia patului și pe urmă îi dau drumul jos, în cuvertură. Și ceva ciudat s-a ghemuit în răsuflarea mea, n-am lacrimi în ochi, mă uit pe furiș la Vica - plânge, nu plânge ? Trupul uriaș s-a frânt în cuvertură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai putea schimba nimic. Și-a zis că după-amiază, față de Ana, va trebui să se arate bucuros; să-i spună chiar că se gîndea la o fetiță, dar... Și totuși, simțea că se îneacă. Mergea pe stradă cu sufletul pe muchie de cuțit: fericit și nefericit în egală măsură. Întîlnirea cu Tamara în fața cinematografului a fost decisivă: Fetiță?! a izbucnit ea în rîs, scuturîndu-și părul tuns scurt, cu foarte multe fire albe, ce-i sporesc farmecul. Te-ai ars, băiete! Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
piese de muzică clasică, răsună Mână birjar, Iubesc femeia, Adio, doamnă... Monica și Virgil încep să schimbe priviri complice, nevenindu-le să creadă că anii adolescenței lor bucureștene pot să năvălească atât de convingător peste ei. Sîntem toți trei pe muchia dintre lacrima nostalgică și râs, pentru că muzica e insinuantă, iar versurile sânt pe alocuri, uluitoare. (Rețin, la un moment dat, portretul femeii care zdrobește inimile tuturor bărbaților: "șarpe cu trup de felină".) Și totuși, nicăieri, nici cea mai mică urmă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Carlos folosi Mercedesul pentru a o duce pe Vilma la ea acasă, o odăiță pe o străduță din cartierul Surquillo, la o mătușă. Celso și Daniel Îi dădură o mînă de ajutor ca să Încarce cufărul vechi, de carton și cu muchiile de tablă, arăta Îngrozitor, În culori țipătoare și fără Îndoială lucrat undeva la țară; unul din cuferele pe care le poți vedea În plasa de bagaje a autobuzelor din provincie, la Oraya, Tarma, Cerro de Pasco etc. Sau la Puquio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
consecințele fiecărui gest capabil să declanșeze o reacție în lanț : Un singur cuvânt rostit la întâmplare e de ajuns ca să arunce în aer toate armistițiile. Nu vedeți cât de precară e pacea ? Nu vedeți că trăim în fiecare zi pe muchie de cuțit ? Echilibrul lumii e criza care generează permanent criză (II, p. 71). Spectatorii nu reacționează în același mod la ceea ce văd. Marcos e îngrozit (II, p. 62), chiar încremenit (II, p. 66) de reverberațiile prezentului pe care îl califică
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
asta o să te spânzuri, nu glumesc! Flăcările răbufnite între cele două bucăți de lemn aproape mistuite la început părură că s-au stins, atunci când pachetul căzuse pe ele, apăsându-le. Dar o flăcăruie albastră se mai ținea încă de o muchie a lemnului de dedesubt. În sfârșit, o limbă de foc subțire, lungă, linse și pachetul, flacăra se agăță și fugi în sus pe marginile hârtiei și deodată tot pachetul se aprinse în șemineu și o vâlvătaie vie se avântă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
războaie. Oamenii nu-l plac. Mai e și zvonul ăsta neclar cu bastardul! Nu-și dă încă seama dacă-i adevărat sau nu. Dar trebuie să cerceteze și, de-o fi așa, să facă ceva. Caută pe furiș cu palmele muchia de lemn. Își crispează până la durere degetele. Acum ar fi momentul să-l introducă în viața publică pe... pe... Nu îndrăznește să-i pronunțe numele nici mă car în gând. Dacă-l aude Scribonia? L-a legat cu blestem de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după care îl scoate din nou repede afară: — Le dă spre examinare prinților imperiali! — Trebuie să fie bune să-și poată face treaba funestă până la capăt, murmură Rufus în surdină. — Ce-ai spus? se interesează Pusio. — Îndepărtează săbiile ale căror muchii ori vârf s-au tocit și nu mai sunt bine ascuțite, îi explică printre dinți instructorul. Scoate un șuierat mânios. Ca și cum el s-ar face vreodată de râs cu niște luptători care doar se împung precum copiii. Cine mai e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de unica femeie În stare să facă totul fără mine. Apoi Marilena (Marylena? Mary Lena?). Să descriu liric amurgul, părul auriu, funda mare albastră, eu stând drept, cu nasul În sus În fața unei bănci, iar ea mergând În echilibru pe muchia spătarului băncii, cu brațele desfăcute, cumpănindu-și oscilațiile (delicioase extrasistole), fustița fluturându-i ușor În jurul coapselor rozalii. Fiind sus, de neatins. Schiță: În aceeași seară, mama presărând cu talc pielea rozalie a surioarei mele, eu Înterbând când o să-i crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
uita la revistă - la poza Juliei, la numele Ursulei Waring - și toată vechea ei neliniște reveni, de parcă ar fi fost ceva nou. Se ghemui, Închise ochii și-și aplecă fruntea pînă atinse marginea biroului Juliei; Își Întoarse fața pînă cînd muchia Îi intră În carne și o răni. Aș Îndura mai multă durere, se gîndi ea, În timp ce făcea acest lucru, pentru a fi sigură de Julia! Se gîndi la toate lucrurile la care ar renunța bucuroasă - vîrful unui deget, un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el o dată pe săptămână. Bătrânul ipocrit a avut tupeul să-mi spună chiar că vrea să se ocupe de educația lui. — Educație? — Așa mi-a spus. Este destul de bănuitor. Ieri m-a făcut degenerat în fața celorlalți. Cariera mea este pe muchie de cuțit. Nimeni nu părea să aibă timp de Flowers și cariera lui. Khwaja-sara este mai practic. — Măcar de-am găsit o soluție să introducem un aparat de fotografiat în biroul lui. — N-ar fi mai bine să scriem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
străbate tot corpul. Porcăria e Încă Înghețată la mijloc. O mănânc oricum. Filmul e ok, dar Încep să simt un disconfort când Îmi crește pulsul și simt că-mi bubuie inima În piept. Camera pare cam țipătoare, cu prea multe muchii ascuțite. Mă duc la bucătărie și Îmi torn o porție zdravănă de whisky calmant. Iau sticla cu mine În camera din față. Încă un pahar și starea de disconfort Îmi trece. Nu mă gândesc la muncă. Sunt aici, acasă. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]