17,288 matches
-
zis Viața după care a răsuflat adânc, ușurată, în timp ce SU i-a făcut semn să zică mai departe, fără a se opri. -Omul este acela care a produs haos pe pământ, mi-a făcut zilele amare, nu mai vrea să muncească. Ziua doarme și noaptea se distrează în cele mai scumpe cazinouri. Omul a distrus pădurile, a înecat în chimicale apele, a inventat mașina timpului care funcționează cu gaze ce omoară păsările, organizează vânătorii, ocazie cu care omoară animalele pădurilor care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și-n corul greierilor și al broaștelor se lăsau în valurile viselor. Pentru a evita o nouă neplăcere, Dondică s-a învoit cu stăpânul gospodăriei ca să-și țină pe lângă el pe Dondonel și plata o vor primi numai pe ceea ce muncesc. S-a făcut dimineață și fiecare era împărțit să facă ceva; stăpânul gospodăriei a plecat de dimineață la cosit, urmând să plece cu toții la adunat, încărcat și adus fânul acasă. Până atunci Dondică a rămas să facă ordine într-un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cotcodăceau de mama focului iar cei doi căini ciobănești pe care-i avea gospodăria nici că reușeau să liniștească taurul liber, plus că cei din grajd făceau mare tămbălău. Dondică, cu încă un vecin, ajutați de cei doi câini se munceau de zor să prindă taurul slobod. Dondonel, speriat rău, a început să plângă ca un copil. Și ce i-a venit în gând să facă atunci, a fost cât se poate de rău. A început să scotocească în haina fratelui
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe coadă și vă duceți până la gâtul lui, dar nu prea sus ca să pot să-l dovedesc cu iataganul. Trotinel, lovește în el cu toată puterea ta pentru a-l deruta, eu îi voi tăia și celălalt cap. Toți au muncit ca unul, pe o parte Dardailă era gâdilat de nu mai putea rezista, pe cealaltă parte era lovit cu putere de se cutremura cu totul. Într-o clipă cel de al doilea cap al lui Dardailă era le picioarele lor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
obosit și mi-e cald, soarele arde destul de tare ... știi doar că am dormit puțin, ne-am trezit de vreme ...a răspuns soțul. -Deschide geamul, dă radioul mai tare ... Ce să facem acum? Asta este viața noastră dragă, trebuie să muncim dacă vrem să fim bogați. -Nu ai dreptate, prea mult muncim, după câte știu, avem destui bani adunați. De multe ori mă gândesc să ne oprim să ne mai odihnim și noi, să mergem într-o stațiune să ne mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că am dormit puțin, ne-am trezit de vreme ...a răspuns soțul. -Deschide geamul, dă radioul mai tare ... Ce să facem acum? Asta este viața noastră dragă, trebuie să muncim dacă vrem să fim bogați. -Nu ai dreptate, prea mult muncim, după câte știu, avem destui bani adunați. De multe ori mă gândesc să ne oprim să ne mai odihnim și noi, să mergem într-o stațiune să ne mai căutăm și de sănătate, a fost de părere soțul. -Bine ... vedem
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
știa, pentru ceea ce mi-a spus. După ce am trecut de majorat, am înțeles că pentru a nu fi prins în mrejele periculoase ale singurătății și tristeții, trebuie neapărat să ai familie. Și am înțeles bine pentru că familia te determină să muncești, să lupți pentru o cauză a vieții, să fii tot timpul însoțit de speranțe, te face să uiți de greutăți, te face să fii fericit, să te bucuri de viață, te învață să iubești, îți orânduiește căile din viață pentru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
explicația pe care o dă Strahov : „Feodor Mihailovici Își amîna mereu munca pînă la termenul extrem, pînă la ultima posibilitate ; se apuca de un lucru numai atunci cînd Îi mai rămînea exact atîta timp cît Îi trebuia să‑l facă muncind intens. Era o lene Împinsă uneori pînă la extrem, dar nu o lene obișnuită, ci una aparte, scriitoricească, pe care am izbutit s‑o observ foarte clar la Feodor Mihailovici. Problema e că În ființa lui se săvîrșea permanent o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
Problema e că În ființa lui se săvîrșea permanent o muncă lăuntrică, aveau loc creșterea și mișcarea ideilor și lui Îi era Întotdeauna greu să se rupă de această muncă pentru a scrie. RămînÎnd leneș În aparență, el, În fapt, muncea neobosit“1. De această „lene“ a lui Dostoievski a Încercat să profite un editor, Feodor Stellovski, cu care Dostoievski a Încheiat În 1865 un contract pentru editarea operelor sale În trei volume ; pentru Dostoievski punctul cel mai primejdios din contract
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
depresie, la agresivitate sau la dependență. Am în fața ochilor pierderea sensului a numeroase persoane care, din anumite motive, au asistat la prăbușirea principiilor lor religioase sau politice, a viziunii lor despre lume, a Weltanschauung-ului. Mă gândesc la cine a muncit ani buni într-o companie sau bancă și pierde pe neașteptate locul de muncă începând să se simtă inutil. Sau la antreprenorii respectabili care odată cu criza economică, au pierdut firma construită în atâția ani de muncă sau la cine și-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și a crescut în perioada nazismului, fascismului, comunismului și a celui de-al Doilea Război Mondial, o știe: pentru multe persoane din acea generație răspunsul la această întrebare nu prezenta o dificultate prea mare. Pentru cine trebuie să se sacrifice muncind pentru a-și asigura existența, pentru cine trebuie literalmente să își câștige pâinea cu sudoarea frunții, într-adevăr iar în multe țări din Asia sau Africa aceste persoane sunt numeroase -, viața are un sens imediat: scopul vieții reprezintă o serie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Într-adevăr, pentru mine munca nu este o pierdere de timp și cu atât mai puțin un job, cât mai curând o vocație. Știu că sunt chemat să împlinesc sarcini importante care îmi solicită întregul efort. Chiar și în timpul concediului "muncesc". Citesc, studiez, scriu și sunt fericit făcând-o, în special când reușesc să desfășor aceste activități cufundat în peisajul minunat al locurilor natale, dedicând un pic de timp chiar și înnotului sau muzicii clasice. În ciuda tuturor acestora nu sunt deloc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vedere pe mine însumi. Lucrez cu pasiune, nu cu îndârjire. Știu că sunt în acord cu cei din jurul meu, care adesea lucrează la fel de intens. Dar și pentru mine, evident, cu înaintarea în vârstă se pune o întrebare. Trăiesc pentru a munci? Îmbătrânesc, fiecare ființă umană îmbătrânește. Sensul vieții se poate schimba, nu în funcție de anii care trec, ci de vârstă. Cu Karl Rahner și Joseph Ratzinger, am participat la Conciliul Vatican II (1962-1965). În ciuda stimei reciproce, Ratzinger și cu mine suntem în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
îi găsesc ridicoli. Un hedonism făcut doar din plăceri și satisfacții senzuale nu conduce la o fericire durabilă. De aceea mă întreb dacă sensul vieții constă cu adevărat în a trăi fără a renunța la nici o experiență. De fapt mulți muncesc desfășurând deseori chiar activități plictisitoare pe o linie de montaj sau în birou doar pentru a putea acumula mereu tot mai multe experiențe. Astfel multe discuții, precum eu însumi pot constata în așa zisele medii intelectuale, se concentrează doar pe timpul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru garantarea sensului vieții sale. În spatele întregii acestei frenezii a muncii și a experiențelor se ascunde întrebarea existențială: pentru ce trăim? Iată un alt paradox: ieșim la pensie mereu tot mai repede, dar în același timp suntem în măsură să muncim și să simțim plăcere tot mai îndelung, prin urmare căutăm să avem, pe bună dreptate, o viață plină. Dar persoanele care se preocupă doar de ele însele se atrofiază, pe când cele care se îngrijesc de ceilalți se împlinesc. Activitatea neplătită
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nenumărate ori în mod exemplar experiențele fundamentale ale existenței umane. Am avut onoarea, în 1964, în calitate de editor al coloanei "Meditații teologice", să public reflecțiile sale asupra lucrurilor de fiecare zi. Viața cotidiană a omului este plină de lucruri aparent nesemnificative: muncim, plecăm și venim, vedem și râdem, mâncăm și dormim... Dar în aceste activități cotidiene omul atent poate descoperi o profunzime bogată. Și, în cele din urmă, fondatorul teologiei eliberării, peruvianul Gustavo Gutiérrez, care trimite pasionant la experiențele fundamentale ale istoriei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
faptul că, în momentul izgonirii din Rai, Adam nu avea idee ce însemna nici "moarte", nici "mormânt", pe faptul că Adam păcătuind "murdărește" Pământul, iar pedeapsa divină a fost de a fi izgonit pe pământ și a trebui să-l muncească pentru a-și asigura existența și nicidecum a fi înhumat și, de asemenea, prin situația în care atotmăreția divină făcea ca oamenii în micimea lor să atribuie tot felul de nimicuri acesteia, într-un sens pur speculativ. Prin urmare, focul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mare libertatea, mărginită însă, prin porunca dată. 4. Vedeau pe Dumnezeu, față către față și stau de vorbă cu El, gură către gură. 5. Nu aveau greutatea corporală, putându-se transporta corpul, tot așa de iute ca și spiritul. 6. Munceau, dar munca le producea un nespus sentiment de plăcere și nici de cum osteneală, sudoare și durere. 7. Nu știau ce este rușinea, fiind absolut nevinovați și străini de păcat. Păcatul și urmările lui "Șarpele, care este mai șiret decât toate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a oricărei priceperi. Iată de ce ea se află în fiecare formă de activitate, mai ales în cea pe care o numim "instinctivă": frecventarea primitivă a pământului de către om, posibilitatea de a se sprijini pe sol, de a merge, de a munci, comportamentul erotic, exercitarea simțurilor și mișcărilor în general, diversele puteri ale subiectivității, cea a imaginației, a memoriei etc. În toate aceste activități nu se înfăptuiește nimic altceva decât înfăptuirea vieții, autorealizarea și auto-sporirea sa, cultura sa. Când cunoașterea care reglementează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
momentul în care teleologia vitală se inversează într-o teleologie propriu-zis economică ce vizează producerea de valori de schimb, acestea, în realitate, nu pierd orice legătură cu viața, ci rămân în mod tainic subordonate valorilor de uz și, prin intermediul acestora, muncii vii. Nu numai că banii nu sunt decât o reprezentare de grad secund a acestei munci (ca reprezentare a muncii abstracte sau sociale, care este reprezentarea muncii reale sau vii), dar investirea lor necesară într-un proces efectiv de producție
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu se pro-pune vreodată ca obiectul posibil al unei măsuri, în care, de asemenea, nici o privire nu se strecoară pentru a lua sau a da această măsură. Munca ce determină valoarea bunurilor și permite schimbul lor va fi reprezentarea acestei munci vii reprezentarea a ceea ce, ca actualizare fenomenologică a Corproprierii originare și ca prezent viu al acesteia, rămâne în sine în subiectivitatea sa invizibilă. Reprezentarea muncii vii nu produce așadar decât o semnificație ireală și vidă, semnificația "muncă", "muncă ce a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ora 14 și ora 18 și care se scrie "opt ore" măsură matematică ideală, obiectivă și care va fi adevărată pentru totdeauna -, această măsură anume nu măsoară nimic, nu surprinde nimic din munca efectivă, din munca vie a celor care muncesc: ei au stat opt ore la uzină, la birou, însă ce au făcut acolo? Asta, vom spune, zidul acesta, corectarea acestor lucrări etc. Asta, totuși, nu este munca, ci rezultatul său obiectiv, asta, potrivit intuiției geniale a lui Marx, nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
familiei 9, în înțelesul ei clasic. În acest context, mi-am pus întrebarea: cum se explică faptul că femeile își doresc să întemeieze o familie în mai mare măsură decât bărbații, odată ce o au țin mai mult la păstrarea acesteia, muncesc mai mult decât partenerii lor în gospodărie, îngrijesc prioritar persoanele dependente din familie, iar când divorțează sau se separă își asumă răspunderea copiilor 10? Am urmărit să aplic față de familia monoparentală cadrele conceptuale ale unora dintre teoriile politice feministe, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
eșec sau abandon școlar, devianță, stabilitate în familiile pe care le formează. Mult mai puțin au fost studiate efectele asupra adulților, puși în situația de a îndeplini un cumul de roluri atât în plan public, cât și privat (părintele unic muncește adesea mai mult pentru a susține economic familia, rezolvă mai greu și în timp mai îndelungat treburile administrativ-gospodărești, este solicitat mai mult în sprijinirea copiilor etc.). Transmiterea moștenirii în cadrul familiei (proprietate, nume, status) se realizează fie matriliniar (pe linia mamei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
guvernanți, au fost acordate de la bugetul de stat subvenții mai ales pentru ramurile industriale unde lucrau preponderent bărbați: în minerit, siderurgie, construcții de mașini 63. Șomajul îi afectează mai mult pe bărbați 64, mai ales prin restructurarea industriei grele. Femeile muncesc majoritar în servicii (educație, asistență socială, asistență medicală, comerț și turism) și în industria ușoară 65. Atunci când au locuri de muncă, reușesc să obțină totuși venituri mai mici decât bărbații, iar una din cinci femei nu are nici un venit. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]