2,502 matches
-
naturale și umane, ale feminității exprimate prin sexualitate, maternitate, iubire maternă, paternă, filială, erotică exclusivă, selectivă sau multiplă. Unele curtezane sunt creaturi legendare, cu sau fără suport istoric real. Curtezanele sacre sunt slujitoarele zeităților în temple ce oferă servicii sexuale muritorilor, având ca model hierogamiile, unirile sacre între forțele divine masculine și feminine. Sunt cunoscute în istorie: istharishtu (preotesele zeiței Ishtar), qadeshtu (preotesele zeiței Qadesh), devadasis, în India, hierodulele în Grecia, bacantele și menadele în Roma. După modelul lor, sectanți cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
viața sentimentală a zeiței sumeriene este și cel legat de Ghilgameș. Deși avea puterea de a influența viața sentimentală și erotică a oamenilor, Inanna a eșuat în relația cu Ghilgameș, regele orașului Uruk, născut din unirea unei zeițe cu un muritor, ce s-a remarcat prin multe acte eroice. Inanna s-a îndrăgostit de Ghilgameș, eroul i-a respins iubirea, ceea ce a determinat-o pe zeița celestă, capricioasă și răzbunătoare, să trimită Taurul ceresc să-l omoare pe trufașul rege și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Hetaera sau Aphrodita Porne, în asociere cu prostituția sacră și laică. Destinul zeiței este complex. Creatorii mitici au căsătorit-o cu Hephaistos, zeul focului și al meșteșugurilor, au pus-o în parteneriat erotic cu zei: Res, Dionysos, Hermes, Poseidon, cu muritori celebri. Cu muritorul Anhises l-a avut pe Eneas, eroul troian care împreună cu fiii săi au întemeiat orașele: Lavinium, Alba Longa, Roma. Cu Hermes l-a avut pe Hermaphroditus, cu Ares i-a avut pe Harmonia și pe Eros, devenit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Porne, în asociere cu prostituția sacră și laică. Destinul zeiței este complex. Creatorii mitici au căsătorit-o cu Hephaistos, zeul focului și al meșteșugurilor, au pus-o în parteneriat erotic cu zei: Res, Dionysos, Hermes, Poseidon, cu muritori celebri. Cu muritorul Anhises l-a avut pe Eneas, eroul troian care împreună cu fiii săi au întemeiat orașele: Lavinium, Alba Longa, Roma. Cu Hermes l-a avut pe Hermaphroditus, cu Ares i-a avut pe Harmonia și pe Eros, devenit zeul iubirii. Aphrodita
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tânără de o frumusețe perfectă, seducătoare, irezistibilă, voluntară, însoțită, uneori, de cele Trei Grații, fiicele lui Zeus și ale Eurynomei: Aglaia, Euphrosyne și Thalia, și de fiul ei, Eros. Zeița frumuseții și a dragostei se îndrăgostea de zei și de muritori, îi făcea pe alții să se îndrăgostească și să iubească. Deținea și arta farmecelor. Propria-i cingătoare brodată cu aur purta mesajul aprinderii și menținerii dorinței iubirii. Uneori i-o împrumuta și Herei, soția lui Zeus, pentru a stârni și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Monstrul se hrănea cu tineri atenieni, jertfe ale războiului. El va fi răpus de Thezeu cu ajutorul Ariadnei, fiica regelui Minos. Alt exemplu este, fără îndoială, implicarea zeiței în războiul troian. Se știe că Eris, zeița discordiei, nefiind invitată la nunta muritorului Peleu cu zeița Thetis, a aruncat un măr de aur pe care scria: "Celei mai frumoase". Îndreptățite să primească mărul erau zeițele: Hera, Atena și Aphrodita. Paris, fiul lui Priam, regele Troiei, și al Hecubei, a fost desemnat să încredințeze
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Statuia lui Zeus, Colosul din Rodhos, Templul zeiței Artemis din Efes, Templul sau mauzoleul din Halicarnas, Farul din Alexandria. Tot Herodot i-a plasat Semiramidei de Assur originea în Ascalon, în Palestina. Era considerată fiica zeiței Decerto și a unui muritor. Rușinată că a născut un copil, zeița a abandonat-o la naștere, au crescut-o ciobanii și au hrănit-o porumbeii. Un demnitar s-a îndrăgostit de ea, a adus-o la Ninive unde a devenit soția regelui și, după ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
amar. Plângă plâng cum numai eu știu să o fac și tristețea mea o spăl cu lacrimile mele sărate și amare. Rămâne doar durerea! Plângă ACTA EST FABULA Din cele mai negre amintiri Imaginez călăi inchizitori Cotrobăind în suflete de muritori Orbecăind în van după comori. Trăim într-o dimensiune paralelă Impunem reguli care dor Și ne certăm cu valuri mari de ură Și plângem după îngerii ce moră Când credem că viața e dură, Consiliem nebunii toți deodată. Când nu
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
în amurgul rece să-Ți apar Cuvintele să-Ți strige a uitare Și-n nopțile fără hotar În vise eu să-Ți fiu, rătăcitoare. Să-Ți fie orice gând nimicitor Lacrimi privirile să-Ți ardă, Să știi că ești biet muritor În umbra ta, lumina mea să cadă ! ZBOR VISAT Visul din mine se-nalță ușor Cuprind cer în palme și aflu că zbor Îmi cresc aripi în norii departe Dar visul din mine, de noi ne desparte. Zborul spre ceruri
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
anticipare. De aici caracterul exemplar pe care îl iau evenimentele evocate: VS nu trimite la evenimente singulare care ar fi doar posterioare, înscrise în prelungirea scenei narațiunii: el se referă la evenimente a căror realizare nu era necesară pentru simplii muritori, însă pe care naratorul și le asumă, el care se presupune că are acces la legile misterioase ale destinelor. Existența a două tipuri de viitor în limba franceză, viitorul simplu (VS: voi dormi) și viitorul perifrastic (VP: am să dorm
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
suprapune ca etajele unei clădiri. Un nou alfabet de tranziție, cu deschidere planetară, ia naștere sub ochii noștri. VA URMA Postfață După douăzeci de ani În biografia lui Iulius Agricola, Tacit scrie: „preț de cincisprezece ani, mare răstimp al vieții muritorilor, mulți au pierit din pricini întâmplătoare, dar cei mai hotărâți - din cauza cruzimii principelui, încât puțini dintre noi, ca să spun așa, am supraviețuit altora și chiar nouă înșine. În mijlocul tăcerii noastre, ni s-au răpit din miezul vieții atâția ani, în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
o adevărată Schlarafenland, o Paese di Cuccagna? Că utopia era posibilă? Fericirea colectivă, libertatea de gândire de acolo, explozia artelor, chiar și consistența flamandă a meniului sovietic conturau o astfel de imagine. Spre asta s-ar fi îndreptat și românii, muritori de foame deocamdată. E limpede, Călinescu plusează în direcția pe care i-o cereau interesele partidului care îl făcuse deputat. Ascetul din urmă cu câțiva ani devenise un om politic, căpătase chiar gustul puterii, savura plăcerea înfrângerii dușmanului. Declara chiar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ale unui erou dublat de un tiran, dezvăluie, în ultimă instanță, inaptitudinea virtuților pur "eroice" de a transcende radical condiția umană. Și totuși Ghilgameș era într-o proporție de două treimi o ființă divină, fiul zeiței Ninsun și al unui muritor 44. De la început, textul exaltă omnisciența sa și marile construcții pe care le-a făcut. Dar imediat după aceea ni se prezintă imaginea unui despot care violează femeile și fetele, și-i extenuează pe bărbați în munci grele. Locuitorii îi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
insistat, pe bună dreptate, asupra faptuiui că gândirea religioasă akkadiană pune accentul pe om. În ultimă instanță, legenda lui Ghilgameș devine exemplară: ea proclamă precaritatea condiției umane, imposibilitatea - chiar pentru un erou - de a cuceri nemurirea. Omul a fost creat muritor, și el a fost creat exclusiv pentru a-i sluji pe zei. Această antropologie pesimistă fusese deja formulată în Enuma elis. O regăsim în alte texte religioase importante. Dialogul între stăpân și sclav" pare produsul nihilismului agravat de o nevroză
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cursa soarelui - ceea ce era doar un episod tragic și, la urma urmei, întâmplător - uciderea lui Osiris - și ceea ce părea prin definiție efemer și fără sens: existența umană, în articularea acestei soteriologii, rolul lui Osiris a fost esențial. Grație lui, fiecare muritor putea să spere de acum înainte un "destin regal" în cealaltă lume. În ultimă instanță, faraonul constituia modelul universal. Tensiunea între "privilegiu", "înțelepciune inițiatică" și "fapte bune" este rezolvată într-un mod care poate să decepționeze uneori. Căci dacă "dreptatea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
între zeul furtunii și Dragon (illuyankcP), era recitat ritualic, într-o primă întâlnire, zeul furtunii este învins și imploră ajutorul altor divinități. Zeița Inara a pregătit un banchet și 1-a invitat pe Dragon. Mai înainte ea ceruse ajutorul unui muritor, Hupașiya. Acesta a acceptat, cu condiția ca zeița să se culce cu el; zeița a consimțit. Dragonul a mâncat și a băut cu o asemenea voracitate încât n-a mai putut să coboare iar în gaura sa, și Hupașiya 1
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care instituțiile specifice fiecărei culturi erau pe punctul de a fi instaurate. Dar să revenim la legenda biblică: Dumnezeu s-a hotărât să limiteze vârsta omului la 120 de ani, ca urmare a acestor împreunări între îngerii căzuți și fiicele muritorilor. Oricare ar fi originea acestor teme mitice (Cain și Abel, patriarhii 9 Să adăugăm totuși că mitul "căderii" n-a fost întotdeauna înțeles conform interpretării biblice, începând mai ales din epoca elenistică și până în timpurile iluminismului, nenumărate speculații au încercat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
solidare cu experiența extatică provocată de absorbția ei. Am băut soma, citim într-un imn celebru (VIII, 48), am devenit nemuritori; am ajuns la lumină, i-am aflat pe Zei. Cu ce ne poate tulbura acum impietatea sau batjocura celui muritor, o, nemu-ritorule?" (str. 3). Soma este rugată să prelungească "timpul vieții noastre"; deoarece ea este "paznicul trupului nostru" și "slăbiciunea, bolile au fost puse pe fugă" (după traducerea lui L. Renou). Soma deșteaptă gândirea, reînsuflețește inima și curajul războinicului, sporește
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Rig Veda (X, 136) vorbește de un ascet (muni) cu păr lung (kesiri), îmbrăcat în "jeg", "încins cu cingătoare de vânt" (cu alte cuvinte, gol) și "în care intră zeii". El exclamă: "în beția extazului noi încălecăm pe vânt. Voi, muritorii, nu puteți să zăriți decât trupul nostru" (strofa 3). Acest muni străbate în zbor văzduhul, el este calul elementului-vânt (Vată) și prieten al lui Văyu (zeul Vântului). El locuiește cele două oceane, cel de la răsărit și cel de la apus (str.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
important e un episod al teomahiei. Dar, Cronos e evocat în legătură cu prima spiță de oameni, "rasa de aur". Aceasta este o indicație importantă: ea ne dezvăluie începuturile și prima fază a raporturilor dintre oameni și zei. După Hesiod, "zeii și muritorii au aceeași origine" (Munci și zile, 108). Căci și oamenii sunt născuți din Pământ (gegeneis), așa cum zeii au fost zămisliți de Gaia. Pe scurt, lumea și zeii au venit la existență printr-o sciziune inițială urmată de un proces de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fi preocupat pe greci. Ei erau mai degrabă interesați de originea unui anumit grup etnic, de un oraș, de o dinastie. Numeroase familii se considerau coborâte din eroi, care, la rândul lor, ieșiseră din unirea dintre o divinitate și un muritor. Un anume popor, myrmidonii, descindeau din furnici, un altul din 15 Poate să pară paradoxal că zeul "sălbatic" care, după Theogonia, își înghițea copiii de îndată ce se nășteau, domnea, tot după Hesiod (Munci, 111), în epoca edenică a omenirii. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
femeia, această "frumoasă calamitate" (Theog., 585), sub forma Pandorei, "darul tuturor zeilor" (Munci, 81 sq.). "Capcană adâncă și fără ieșire sortită oamenilor", astfel o denunță Hesiod; "căci din ea a purces spița, seminția blestemată a femeilor, osândă teribilă instalată în mijlocul muritorilor" (Theog., 592 sq.) 18. 86. Consecințele sacrificiului primordial Pe scurt, departe de a fi binefăcătorul omenirii, Prometeu este responsabil de decăderea ei actuală. La Mekone, el a provocat separarea definitivă dintre zei și oameni. Apoi, răpind focul, el 1-a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai găsea pe fundul vasului. Remarcă Sechan și Leveque: "este exact ceea ce dorea Zeus iritat, să-1 supună pentru eternitate pe orn "trudei" (Munci, 91), de aceea el a pus în vas și Speranța "pentru ca ea să hrănească vanele eforturi ale muritorilor"" (Simonide, l, 6): Leș grandes divinites de la Grece, p. 54. 19 Hesiod este categoric: din ziua când s-a văzut "înșelat de Prometeu, cel cu gânduri viclene, Zeus a menit oamenilor griji mohorâte" (Theogonia, 47 sq.) De la epoca de piatră
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nevinovați (Agamemnon, 750 sq.). Dar încă în Iliada Zeus se poate recunoaște ca protectorul lui dike, pentru că el garantează jurămintele, proteguiește pe străini, oaspeți și pe toți cei care cer ceva31. Pe scurt, zeii nu lovesc oamenii fără motiv, atâta vreme cât muritorii nu transgresează limitele modului lor de existență. Dar e greu să nu încâlci limitele impuse, căci idealul omului este "excelența" (arete). Or, o excelență excesivă riscă să trezească orgoliul nemăsurat și insolența (hybris), ceea ce i s-a întâmplat lui Aiax
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nebunie temporară (ațe), care "orbește" victima și o mână către dezastru 32. Aceasta înseamnă că hybris-uși consecința lui, ațe, sunt mijloacele prin care se realizează în unele cazuri (eroi, regi, aventurieri etc.), moira, partea de viață dată la naștere acelor muritori prea ambițioși sau pur și simplu iluzionați de idealul "excelenței". La urma urmei, omul nu dispune decât de propriile sale limitări; cele care îi sunt menite prin condiția sa umană și, mai ales, prin moira sa. Înțelepciunea începe o dată cu conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]