4,695 matches
-
de muncă...? Cu nimic! Ai pe tine un singur costum de haine pe care l-ai dat de atâtea ori la curățat Încât, mai știi ce culoare a avut când a fost nou...?” “Fiecare privește viața dintr’un unghi diferit...!” - murmură maiorul Huzum turnând vin În pahare. Lct.Col.Tudose Ion, ripostă energic. “Ehei, amice...! În cariera mea de milițian devotat Dictatorului Suprem, Tovarășul Nicolae Ceușescu, au fost indivizi care ca să scape de Închisoare au oferit sume exorbitante...!! Am fost bine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În subteran să cumpăr câteva fise de călătorie. Mă Întorc repede...! Vreau să câștigăm timp și mai ales, Îmi face plăcere să te scutesc a irosi timpul stând la coadă la casa de bilete...! De acord...?” „Păi, ce să zic...? - murmură fata cu ochii cât cepele la unele frumoase lucrări. Te Întorci repede...?” „Apsolut. Până ce mă Întorc Însă, va trebui să te hotărăști cam ce ți’ar place. Alerg și mă voi Întoarce Înapoi cu, Viteza Luminei...!! Te iubesc...!” Luase această
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu se aventură să facă vreun comentariu. La urma urmei, nu era chiar atât de lipsit de sentimente. Mai mult, fusese educat după străvechile reguli de politețe. Aproape la fel cum femeile fuseseră cândva educate Întru castitate. Versat În a murmura politicos la gunoaiele pe care Shula le aduna de prin coșuri, scoase sunetele necesare și Își agită corespunzător mâinile, dar apoi spuse din nou că Elya este foarte bolnav. Aceste medalioane Îl puteau obosi. Nu sunt de aceeași părere, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui. Când domnului Connolly îi veneau toanele, deseori îl lovea. Sheba n-a fost tocmai surprinsă de această afirmație. Văzuse câteva drame făcute-pentru-televiziune despre violența domestică și se considera la curent cu brutalitatea care domnea în blocurile de proletari. A murmurat lui Connolly câteva cuvinte de consolare. Și apoi s-a întins și l-a mângâiat pe cap. Când și-a îndepărtat degetele, câteva șuvițe s-au ridicat după ele, electrizate. Sheba a râs și a făcut câteva remarci amuzate despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Oprește-te acum, te rog. S-a urcat pe bicicletă. — Miss... a insistat Connolly. Dar ea doar a dat din cap și a plecat pe bicicletă. În acea seară, în timp ce prepara cina și îi făcea baie lui Ben, a tot murmurat încet, doar pentru ea. O, nu, o, nu. Ce fac? Ce fac? Încă încerca să se convingă că nu avea nici o vină. Voia să creadă că nu făcuse nimic rău, că nu sărise încă calul. Când s-a văzut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-l spele și restul. Vorbeau - cât de drăguț era, ce băiat pe cinste. Și apoi deodată au început toți să vorbească în șoaptă. Am întrebat, „Ce? Ce este?“, dar nu-mi răspundeau. Apoi a venit doctorul și au început să murmure și mai tare. Am început să țip. „Ce s-a întâmplat?“ Și într-un final doctorul a venit la mine și a zis: „Sheba, mă tem că copilul tău are sindromul Down.“ M-am uitat la Sue. Avea gura încrețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
eu. Sunt foarte emoționată. N-am mai primit de mult timp așa un cadou minunat. E o frumusețe. Am tăcut, dându-mi seama că deja eram plicticoasă. — Polly e o fată foarte drăguță, am adăugat, ca să schimb subiectul. Da, a murmurat Sheba. A desfăcut două scaune care erau rezemate de perete și mi-a făcut semn să stau pe unul din ele. Am crezut că nu avea să mai spună nimic despre Polly și deja mă gândeam la alte posibile subiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
s-a ridicat și și-a pus haina. — Nu pleca, Sheba, am zis din nou. S-a uitat la mine cu uimire. — Hai, Barbara. Trebuie să plec. Îm venea să țip. Nenorocitul de Connolly. Nenorocitul ăla de băiat. — Sheba, am murmurat, apucând-o de mâneca hainei. — Te rog, a țipat ea și s-a îndepărtat așa de brusc că mi-am pierdut echilibrul și am căzut de pe scaun, reușind să mă lovesc în cădere cu șoldul de marginea roții ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
naiba să încep? Trebuie să-ți spun ceva, Sheba... Nu puteam. — Ce ai la barbă? m-a întrebat Sheba, în timp ce conduceam prin vestul Londrei. S-a aplecat să-mi examineze roșeața. E o reacție alergică la ceva? — Nu, nu, am murmurat, îndepărtând-o. Sunt doar obosită, asta e tot. — Doamne, știu cum e. Eu sunt epuizată. Am dat din cap cu înțelegere. Probabil că ai fost îngrijorată de moarte... — Da, am fost, e adevărat. A făcut o pauză. — Și am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
îi era înconjurată de un castron de budincă în stil Ioana d’Arc. — Ea e Barbara, prietena mea de la serviciu, a zis Sheba. Doamna Taylor a dat din cap spre mine cu răceală. Avea ochii mari și holbați. Bună, a murmurat. Ne-am cărat gențile pe scări până în holul principal. Călătoria a fost absolut îngrozitoare? a întrebat doamna Taylor. Sheba a ridicat din umeri. — Nu, nu, n-a fost rău. Se uita la cizmele Doctor Marten ale lui Polly care zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
degrabă s-a prăbușit - pe podea. — Ce-o să se aleagă de mine, Barbara? — O, biata de tine, Sheba, am zis. Am îngenuncheat și am luat-o în brațe. Părul i se aduna în smocuri pe fața udă. — Ieși afară, a murmurat, cu jumătate de gurră. — Sheba, te rog, am zis, hai, ridică-te. A mai stat câteva momente, apoi m-a lăsat s-o ajut să se ridice. Am stat și ne-am susținut una pe alta. Când mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
prima exprimare neacademică a lui Mary. Cele două prietene au dezlipit-o pe Mary de lângă draperie și-au dus-o la canapea, acolo unde femeia a început imediat să plângă. Mi-am dat demisia de la căcatu’ ăla de serviciu, a murmurat ea cu fața ascunsă în palme. Jina nici nu și-a dat seama că Danny dispăruse până nu l-a văzut revenind c-o valiză, pe care a așezat-o lângă ușă. El vrea să mă duc acolo, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-o la fel: micuță, dar invincibilă. Din cauza minunii de-a o strânge în brațe, știind acum că soția lui era teafără, lui Zach i s-au înmuiat genunchii. Orice avea să se întâmple în continuare, Jina era teafără. Dumnezeule, a murmurat ea plângând și strângându-l tare în brațe, mângâindu-i spatele și brațele, de parcă nu i-ar fi venit să creadă că Zach era chiar acolo. Ce fel de viață e asta ? De ce n-ai plecat, pur și simplu ? Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bărbatul s-a apropiat de ea și-a ridicat-o în brațe, de parcă Jina ar fi putut s-o ia la fugă. Numai că ea n-avea de gând să plece. Nu după ce Zach a sărutat-o. Daniel, i-a murmurat el în ureche, iar Jinei i-a venit să-i spună c-ar fi mai bine să-i zică Danny, că băiatului așa îi place să i se zică. Dar apoi Zach a lăsat-o jos. Dacă plecăm acum, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
umbre. I-am luat mâna dreaptă în palmele mele apoi ducând-o la gură, i-am sărutat foarte ușor linia vieții. A încercat să și-o retragă fiindcă reacțiile colegilor n-au întârziat să apară dar s-a răzgândit imediat murmurând două versuri printre răcnetele isterice ale celor din jur: -“Din bube mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi...” Oare Arghezi o fi fost și el la muncile agricole? Cine? am răcnit cea mai proastă întrebare pe care-o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
răspunse sec Erjika țintuindu-l cu privirea. Ia zi-mi Titi, de ce mă iubești tu pe mine...? Doar fiindcă ai auzit că e ușor să mă poți avea la pat? Titi se înroși tot la față și dădu în bâlbâială, murmurând inteligibil doar acel „te iubesc” care o enerva la culme. Spune-mi, de ce? că încep să nu te mai cred... Ce-ți place la mine? Păi... cum arăți, cum gândești, că ești bună și înțelegătoare când vrei... totul... totul îmi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe care o practica, bănuiesc, cînd Își punea În cap să facă cuceriri. Ca și cînd i-ar fi cerut aprobarea, soția mea spuse: — Camera soțului meu e pregătită, așa că poate veni oricînd. Fata Îmi aruncă o privire impertinentă și murmură Încîntată: — Îmi plac bărbații. Nu cred, Însă, că mă mai pot Întoarce. Șoseaua mi se părea ba albă, ba neagră. Mergeam cu nouăzeci de kilometri pe oră, deci cu zece kilometri peste viteza legală... Motorul ambalat răsuna precum ventilatorul Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai Înainte, dar În clipa În care am fost la ușă m-a ajuns din urmă fata. Mirosul prăfuit de cosmetice ieftine m-a dus cu gîndul la un pat inconfortabil. — Îți trimit În curînd o invitație specială pentru nuntă, murmură ea ca și cînd nu s-ar fi Întîmplat nimic. Își desfăcu pentru o fracțiune de secundă rochia. Era goală pușcă. Avea carnea tare, dar burta Îi era moale, de parcă era plină cu apă. Umbra cutată din zona perineului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am privit în ochi, mi-ai spus abia șoptit, sugrumat de emoție: „Am impresia că vă cunosc de undeva! Mi te adresaseși politicos, la persoana a doua plural, dar eu, uimită, ca de-o străfulgerare, deschizând arcul vorbirii, abia putui murmura: Și eu! Te-am mai văzut undeva...Nu știu. Te tutuiam ca pe o veche cunoștință. În secunda următoare mi-ai prins palma mâinii drepte, mi-ai strâns-o într-o căldură pe care am simțit-o a mea. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-l cunoaște, nimenea nu știe de unde-i! Dacă moare aici? Poate rămâne pe urma lui nevastă cu copii... Se publică, se publică! împroșcă repede popa, cumpănindu-se. — Se poblică! Dacă nu știi cine-i, poți să tot poblici. Așa-i... murmurară țăranii, clătinând din cap. Apoi se întinse tăcere. Lampa sfârâia încet în părete, deasupra călătorului. În tăcerea nopții de-afară, se auzi deodată un nechezat jalnic. Cine știe de unde vine! murmură Neculai. În ochii celui căzut ardea o durere neclintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
știi cine-i, poți să tot poblici. Așa-i... murmurară țăranii, clătinând din cap. Apoi se întinse tăcere. Lampa sfârâia încet în părete, deasupra călătorului. În tăcerea nopții de-afară, se auzi deodată un nechezat jalnic. Cine știe de unde vine! murmură Neculai. În ochii celui căzut ardea o durere neclintită. Veni primarele, un om voinic, nalt, c-o leacă de pântece, îmbrăcat cu straie nemțești. Țăranii îi făcură loc, el se apropie, dădu mâna cu popa, apoi privi un răstimp pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu luare-aminte; necuratul, dragul mătușii, necuratul, el i-a luat mânile, și picioarele, și glasul! Alt chip nu-i: să-i cetească părintele... Am adus cartea, părinte! strigă Petrache uluit, răzbătând printre oameni, spăriat și dând popii psaltirea. —Cetesc, cetesc... murmură popa, cumpănindu-se. Țăranii ieșiră unul câte unul. Ușa se închise în urma lor; dar, de dincolo, din crâșmă, tot răzbătu o bucată de vreme zgomotul nedeslușit al glasurilor. Popa începu să mormăiască și să răscolească filele unsuroase ale cărții. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a lămpii, necunoscutul gemu din adâncuri, un fior greu păru că-i umblă prin lăuntru, pe când trupul sta nemișcat; ochii se zbătură în orbite; apoi se stânseră. Primarele se sculă în picioare, neliniștit, și zise: —A murit... Da, a murit, murmură popa; Dumnezeu să-l ierte! —Dumnezeu să-l ierte! zise și primarele, încet. Fața străinului, împietrită de moarte, era galbenă și părea stăpânită de liniștea unui somn adânc. Lampa sfârâia încet, deasupra. Mortul zăcea pe lăvicerul înflorit al patului; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gând stăpânitor, numai o dorință pătimașă. Cea dintâi dragoste! Numai din cărți, numai din vorbe cunoșteam dragostea. Visam și eu, precum se visează, o fecioară subțirică, ș-un colț de pădure, ș-o pajiște de flori, ș-un izvor care murmură în taina înserării, și șoapte, și făgăduinți - și cât de deosebite erau închipuirile mele de această boală grabnică, arzătoare și dulce, care mă purtase dintrodată spre fata unui vânător de pe malul unei bălți, din două vorbe, dintr-o privire! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre vârfurile copacilor; câte-un plop cu coajă cenușie abia își clătea rămurelele subțiri și-și tremura bănuții frunzelor, care luceau în două ape. Căprioara suia pe pârău, la deal. La dreapta și la stânga malurile creșteau. Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărâmându-se în bulgărași de argint. Ea schimba copitele negre ca abanosul de pe piatră pe piatră, și urca încet, pe când pe picior i se scurgea sânge cald. Sus, pe pisc, se înălța în cer albastru bradul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]