2,938 matches
-
l-a determinat de Îndată pe Boethos să afirme că această ambianță este tocmai ceea ce trebuie pentru a-i sugera străinului o asemenea problemă. Aici se afla un Sanctuar Închinat Muzelor”. Și Boethos continuă spunând: „dacă aici au fost găzduite Muzele În chip de asistente și supraveghetoare ale divinației alături de fântână și de sanctuarul Geei, căreia, pe cât se pretinde, Îi aparținea oracolul, acest lucru s-a Întâmplat astfel deoarece prezicerea viitorului era cântată În versuri”1. Analogia dintre aceste texte și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
viitorului era cântată În versuri”1. Analogia dintre aceste texte și cel din De Defectu... este evidentă:pe de o parte, avem daimonii „...supraveghetori, intendenți sau păzitori ai corectei proporționări (harmonia), a acestui amestec (krasis)” și, pe de altă parte, Muzele „asistente și supraveghetoare ale divinației”, ceea ce-i Îngăduie lui P. Boyancé să identifice cele două entități bazându-se pe integrarea nimfelor În categoria daimonilor 2. Revenim astfel la aceleași elemente pe care ni le furnizase analiza pasajelor lui Aristotel: necesitatea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
arhaice (a se vedea exemplul lui Hesiod), sunt „maeștri ai adevărului”, ca să folosim o expresie a lui M. Detienne. Memoria lor nu este una cantitativă, ci transcendentă și esențială. E omnisciența de tip divinatoriu. Iată de ce poezia, ca dar al Muzelor, era singura capabilă să transmită mesajul acestor adevăruri esențiale. „Prin funcția sa profetică, divinația reprezintă, așadar, o irupție a permanenței și a omniscienței divine În curgerea schimbătoare a existenței umane.” 1 Oracolul, În cazul nostru oracolul zeului Apollo, are puterea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Întregul lor și, Într-un cuvânt, orice expresie a vreunui sentiment și a unei acțiuni care pretinde un stil oarecum ales trecea În domeniul poeziei și al muzicii” (406 b). Apollo Însuși Încuraja stilul solemn (to sobaron) și sublim (logion), Muza poeziei aflându-se la mare cinste alături de trepied. Theon prezintă trecerea de la poezie la proză ca pe un proces istoric ce atinsese mai multe domenii, și nu doar pe cel al manticii, pentru că, spune el, „istoria (historia) a descins din
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
poartă atât unul, cât și celălalt. Din prima ochire se poate zări că sunt În deplină opoziție: primul se numește Apollo, celălalt - Pluton 3; primul - Delios, al doilea - Aidoneu 4; primul- Phoibos, al doilea - Scotios 5. Primul este Însoțit de Muze și de Mnemosyne 1, celălalt de Lethe și de Diope. Primul este Theorios șContemplatorulț și Phanaios șLuminosulț, iar celălalt „Suveranul nopții sumbre și al somnului dulce”, totodată: „Detestat mai mult decât oricare alt zeu”2. Pindar a putut spune despre
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
regatul Argeian 2, Diogenianus luă din nou cuvântul și spuse că adesea se miră de calitatea literară a oracolelor 3 În versuri, compoziții sub orice critică, lipsite de merit. „Să ținem seama, argumenta el, că Apollo este cel care conduce Muzele. Își asumă ceea ce se numește arta retorică (D) și armonia muzicală a creației poetice, depășindu-i cu mult prin măiestria versurilor sale pe Homer și pe Hesiod. În pofida acestui adevăr, ce constatăm noi oare? Cele mai numeroase oracole atât Înprivința
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a edificiului, În fața sanctuarului Geei (Pământul) și a fântânii, ceea ce l-a determinat de Îndată pe Boethos să afirme că această ambianță este tocmai ceea ce trebuie pentru a-i sugera străinului o asemenea problemă. Aici se afla un Sanctuar Închinat Muzelor, care Înconjura mecanismul de țâșnire a jetului de apă curgătoare 2 de unde oamenii obișnuiau să ia apă pentru libații și aspersiuni. Vorba lui Simonide: „Pentru aspersiuni aici găsești o apă pură scoasă din tărâmul Muzelor cu frumoase plete”. Într-un
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se afla un Sanctuar Închinat Muzelor, care Înconjura mecanismul de țâșnire a jetului de apă curgătoare 2 de unde oamenii obișnuiau să ia apă pentru libații și aspersiuni. Vorba lui Simonide: „Pentru aspersiuni aici găsești o apă pură scoasă din tărâmul Muzelor cu frumoase plete”. Într-un fel oarecare, prea savant Însă, Simonide o numeștepe Kleio ( D) „preasfânta” supraveghetoare a băilor și spune așa: „Este invocată În rugi... poartă un peplos fără fireturi de aur... din străfunduri divine ea scoate apa parfumată
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
rugi... poartă un peplos fără fireturi de aur... din străfunduri divine ea scoate apa parfumată”... Prin urmare, Într-un mod cu totul greșit, Eudoxos 3 admite opinia care consideră această apă ca venind din Styx. Dacă aici au fost găzduite Muzele În chip de asistente și supraveghetoareale divinației alături de fântână și de sanctuarul Geei, căreia, pe cât se pretinde, Îi aparținea Oracolul, acest lucru s-a Întâmplat astfel deoarece prezicerea viitorului era cântată În versuri 4. După spusele unora, aici este locul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În versuri puse pe muzică, fie datorită unui talent natural, fie unei obișnuințe dobândite. Când era vorba despre divinație, nici Apollo n-a refuzat figurile de stil și elevația rugilor care i seînălțau. Departe de a alunga de pe tripodul său Muza preacinstită, o copleșea cu favoruri, Încurajând și menținând dispozițiile naturale ale poeziei. Pe acea vreme, el Însuși oferea subiecte imaginației și, totodată, (D) Încuraja elocința și sublimul șto sobaronț 3, considerându-le apte de a capta admirația șascultătorilorț. Dar, o dată cu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
intim al autorului: ea știe să trezească sentimente copleșitoare, dureroase, dar stârnește și compasiunea și admirația, ei îi este închinată capodopera boccaccescă. Femeia joacă un rol multiplu și se înfățișează în mai multe ipostaze: centru al preocupărilor artistice ale creatorului, muză permanentă, generatoare a celui mai nobil sentiment, iubirea. Pentru Boccaccio viața are sens numai sub semnul dragostei, cea care eliberează din suflet energiile latente. De altfel, destinul, dragostea și inteligența sunt forțele care domină cert universul diegetic al Decameronului și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în octave și având în introducere o dedicație în proză (către femeia iubită, Fiammetta) și un sonet (nel quale si contiene uno argomento generale a tutto il libro 728), iar în excipit două sonete (unul prin care o roagă pe muză să încredințeze opera iubitei sale, altul prin care muza îi răspunde și se dă o explicație a titlului operei). Poemul debutează prin a ne înfățișa biruința reputată de Tezeu asupra amazoanelor, precum și căsătoria sa cu regina acestora, Ipolita. Cuceritorul îl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
proză (către femeia iubită, Fiammetta) și un sonet (nel quale si contiene uno argomento generale a tutto il libro 728), iar în excipit două sonete (unul prin care o roagă pe muză să încredințeze opera iubitei sale, altul prin care muza îi răspunde și se dă o explicație a titlului operei). Poemul debutează prin a ne înfățișa biruința reputată de Tezeu asupra amazoanelor, precum și căsătoria sa cu regina acestora, Ipolita. Cuceritorul îl învinge apoi pe Creon, în Teba, și ia prizonieri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ale cărui sentimente au fost, de asemenea, înșelate, deoarece mărturisește în introducerea cărții 949 că a fost dezamăgit de iubita sa. Afirmă că, deși alți poeți îi invocă pe Zeus sau Apollo, și chiar el obișnuia să le ceară inspirația muzelor în creația sa poetică, acum însă o menționează pe doamna inimii sale, singura inspiratoare a artei proprii. Sunt ecouri numeroase din poezia Dulcelui Stil Nou sau a lui Dante. „În versurile sale introductive Boccaccio invocă <<lumina fermecătoare a frumoșilor ochi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vaste, retragerea în spații liniștite, evitarea josnicelor ademeniri ale femeilor. Cât de departe sunt aceste sfaturi de cele pe care naratorul boccaccesc le făcea în Introducerea zilei a patra a Decameronului se poate constata cu ușurință: femeile nu mai sunt muze, surse de inspirație, generatoare de sentimente nobile. Dragostea devine pentru fostul soț al văduvei un sentiment destinat în exclusivitate celor tineri și neinițiați, senectuții îi corespunde mai bine studiul, preocupările scolastice. Importanța investigării literaturii, chiar și a celei păgâne, este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o activitate fascinantă: creația artistică. Fulgerător, artistul are o idee. Valéry spune că În Cimitirul marin era vorba despre „o figură ritmică lipsită de sens sau cu multe silabe lipsite de consistență, care m-a obsedat vreme Îndelungată”. „Bunul Dumnezeu - Muza - ne oferă gratis primul vers.” Aragon Își Începea romanele cu o frază ce Îi venea pe neașteptate; ne povestește asta În Je n’ai jamais appris à écrire ou les incipit. Lui García Márquez i-a trecut prin minte Într-
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Cicerone Mucenic. Iată ”un joc” epigramistico - epitafic prilejuit „că G. Nedelea a publicat în „Scrisul nostru” un rondel în care spune: „Cuprinde‐ mă în brațe tare și strânge‐ mă cât poți, cât vrei” : Aici zace G. Nedelea Rondelist fără noroc, Muza lui l‐a strâns în brațe Și l‐ a omorât pe loc. (epitaf) Ești visul lui și ești himera Ce‐ adesea în rondele‐apare; Să nu‐l cuprinzi în mâini prea tare C‐ai să‐ i boțești ... lavaliera! 100 (epigramă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Profesionale a Scriitorilor Români, chiar dacă unii uită să o spună... mai ales la aniversă ri. * România Mare România Mare, organ patriotic cu ilustrațiuni de actualitate -Tribună liberă și independentă - director proprietar D. Urzică, Redacția București, pasajul Solacolo, Administrația Bârlad, str. Muzelor nr. 10, cu mențiunea: „orice corespondență în ziar se va trimite pe viitor la Administrație, redacția din 158 București ocupându‐se numai de adunarea materialelor de la scriitorii din capitală.” Anul 1 de apariție a ziarului : 1917. Tipografia C.D. Lupașcu - Bârlad
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
poezie, după 1898, când era școlar. Viitorul autor al volumelor Din viața țărănească, Gr.N. Couatu, editat la „Minerva", semna și el în Vocea Tutovei, ca și casierul Grigore Stamatescu, care se ocupa de o rubrică specială intitulată „Momente de distracție": „Muza bârlădeană", cum semnase și la Paloda. Biblioteca municipală din Bârlad deține numere ale ziarului din anii 1906, 1907, 1908, 1941, 1942 și 1943. În „Vocea Tutovei” nr.32 din 17 octombrie 1904, George Tutoveanu face următoarea profesie de credință: „La
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Cât Iago-și țese, pe ascuns, cabala Toți asasinii ies basma curată Și cauzele tot (toate) sunt pierdute Iar caii Apocalipsei rup zăbala. Poezia îl recomandă iar susținerile sunt ale multora... Poezie de suflet creează și Ion Văduva prezent în Cetatea muzelor de la „Visătorii” cu „Ella”: Să-ți spun că te iubesc? Ar fi banal. Să-ți spun că te doresc? Ar fi normal. Și, câte aș mai vrea să-ți spun Dac-aș putea!? Din inimă, simt că aș vrea Să
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ridicat (și rămas) la nivel de Liga I cu laude, participarea în Intertoto fiind un vis (împlinit) pentru numeroșii susținători din tribună cărora Adrian le-ar putea spune: "V-am dat fotbal... să-l păziți Ca pe-un lăcaș de muze Cu el, în țări veți fi vestiți Ca performeri... cu (multe) vise !" Foarte purtat în străinătate, ca om a ținut întotdeauna la imaginea sa publică și a înțeles cel mai bine încotro bat vânturile economiei de piață în România. Oricâtă
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
sau drama sfâșierii, 2003, ș.a., ș.a. Model de activitate profesională și de critic literar, este recunoscut ca unul dintre cei mai valoroși eminescologi. împreună cu prozatorul Ion Gheorghe Pricop, reușește să mobilizeze un număr impresionant de aspiranț i hușeni la gloria muzelor. COLOȘENCO, Mircea n. 3 iunie 1938 Basarabia (Căinari): a absolvit Liceul "Gh. Roșca Codreanu" din Bârlad și apoi Facultatea de Filologie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași. A fost profesor la diferite școli din Bârlad, redactor la ziarul Vremea
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
267 Politică și dirigenție / 272 Viața de zi cu zi / 280 Evenimentul, înainte de a fi istorie / 287 Epilog: timpuri de pus în cuvinte / 291 Bibliografie / 295 Abstract / 317 Résumé / 321 Indice de nume / 325 Cuvânt înainte Pentru oricare admirator al muzei Clio, fie el cercetător de profesie sau simplu cititor al "Magazinului Istoric", primele manuale de istorie, serbările școlare de altădată sau lecturile de profil din adolescență reprezintă izvorul formativ, decisiv și de neuitat, al conștiinței lor istoriografice. Cine nu l-
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Methodological Critique of Collective Memory Studies, în "History and Theory", nr. 41, mai 2002, p. 182). 26 Deci, "bun venit în industria memoriei"! (Kerwin Lee Klein, op. cit., p. 127), căci "astăzi cultura trăiește sub semnul Mnemosynei, zeița memoriei și mama muzelor" (Daniel Abramson, op. cit., p. 1). 27 Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea, traducere de Ilie Gyurcsik și Margareta Gyurcsik, Editura Amacord, Timișoara, 2001. 28 David Lowenthal, Trecutul e o țară străină, traducere de Eugeniu Stan, Editura Curtea Veche, București, 2002, p.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
numele de savanți străini să fie eliminate din lucrări. Nadia refăcuse deja teza de mai multe ori, dar îi fusese returnată cu obligația de a elimina și numele academicianului Balandin, care fusese arestat și închis între timp. Una dintre colege, Muza, nu le poate povesti celorlalte fete că fusese abordată de doi bărbați în haine civile care încercaseră să o racoleze ca informatoare. La început îi vorbiseră foarte politicos, apoi începuseră să invoce datoria fiecărui intelectual de a-și sluji patria
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]