2,809 matches
-
cumpărături, pe care o depuse ferm pe masă, Între ziare și cești murdare de cafea. Își aprinse cu mișcări repezite o țigară Nelson și stinse chibritul nu suflând, ci scuturându-l cu putere. Scoase imediat doi nourași de fum pe nări. Fima zâmbi fără să-și dea seama. Schimbul de vizitatoare Îi aminti brusc de regimentele de prietene care intrau și ieșeau din apartamentul tatălui său. Poate venise deja timpul să Își ia și el un baston sculptat, cu măciulie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
regimentele de prietene care intrau și ieșeau din apartamentul tatălui său. Poate venise deja timpul să Își ia și el un baston sculptat, cu măciulie de argint? Nina Întrebă: —Ce-i atât de amuzant? Prin fumul de țigară, probabil că nările ei adulmecaseră o urmă de parfum. Fără să mai aștepte răspunsul lui, adăugă: — Și doamna În roșu de care m-am ciocnit pe scări mergea și zâmbea ca o pisică sătulă. Ai avut din Întâmplare o vizitatoare? Fima era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe la spate, Îi puse o mână pe buze și cealaltă pe ochi și Îi sărută ceafa, rădăcina părului, umerii. Un parfum delicat de săpun de toaletă Îmbinat cu o aromă ușoară de tabac de la pipa lui Teddy Îi pătrunse În nări, amețindu-l cu o dorință vagă și cu o tristețe pe care Încercă s-o Înăbușe. Ridică În brațe trupul subțire, copilăresc și, la fel cum Îl purtase În brațe pe Dimi cu două nopți În urmă, o duse acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mult. O filială a unei bănci oarecare s-a deschis cu mulți ani În urmă În locul În care se afla micul restaurant ce sclipea Întotdeauna de curățenie și al cărui miros Fima mai era În stare să-l simtă În nări chiar și acum, după o mie de ani, pentru că se asocia În mintea sa cu mirosul zăpezii proaspete. Pe fiecare masă, pe fețele de masă de un alb imaculat, stătea o vază de sticlă, cu un singur trandafir Înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unui fir de nisip. Chiar și cu lupa de-abia pot fi văzuți și se nasc poate câteva sute În fiecare oră. Fima Își continuă drumul, gândindu-se la ce auzise, pentru o clipă i se păru că simte În nări mirosul brânzei putrezite despre care vorbise casierul. Apoi se opri În ușa unei prăvălii cu zarzavaturi și fructe. Pe trotuar se Întindeau lăzi cu vinete, ceapă, salată verde, mandarine și portocale. Deasupra lor roiau muștele și două-trei viespi. I-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și clădirilor se lăsase un fel de melancolie tipică ajunului de sâmbătă, delicată, mișcătoare. De parcă Ierusalimul Încetase să mai fie un oraș și redevenise un vis urât. Ploaia se oprise. Aerul era umed, Îmbibat de apă, iar Fima simți În nări un iz amărui de frunze putrede. Își aminti cum odată, În copilărie, Într-o seară exact ca asta, la intrarea sâmbetei, se plimba cu bicicleta În susul și În josul străzii pustii. Trecând pe lângă casă, ridicase privirea și Își văzuse părinții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
covoare groase și mobilă antică, masivă și scumpă, care respiraseră ani Îndelungați propriul lor aer, iar Fima Își aminti că mirosul acela domnise acolo dintotdeauna și că sub nici o formă nu era mirosul de bătrânețe al lui Frau Professor Kropotkin. Nările sale prinseră totodată și un iz ușor de fum. Se uită În jur și zări o țigară aproape Întreagă, stinsă pe marginea scrumierei, și Întrebă cine fumase acolo. Reieși că una dintre prietenele tatălui său, una dintre cele două doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
același timp, un trup masiv prins între osiile unui car își mână calul, într-un salt dement, peste tufișul de tuia, încât osiile se făcură surcele, carul căzu pe-o parte și animalul, cu ochii ieșiți din orbite și cu nările căscate, galopa prin grădină. Strigând și înjurând, bărbații de la garaj năvăliră la fața locului; căruțașul, ținând în continuare chiștocul între buzele strânse, își lovea animalul ca turbat, până când doi bărbați îl trântiră la pământ, un al treilea se agăță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
poarte numele „Satan“ și numai pentru a avertiza călărețul inocent. —Ăsta nici măcar nu e cal, am subliniat cu vocea tremurândă. E un soi de bestie fioroasă hibridă uriașă de felul celor care-ți apar în coșmaruri. Probabil scoate flăcări pe nări și mănâncă bebeluși. În timp ce eu îi dădeam înainte cu protestele, Brenda mă ghida calmă către niște trepte. —Toffee e cel mai potrivit cal pentru tine care nu ai experiență și ești și puțin speriată. Nu te lăsa speriată de mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ca din beregata unui porc înjunghiat. Era fercheș bărbierul. Cam mărunțel la trup, dar mereu proaspăt bărbierit și dat cu pudră multă. Avea o mustață galbenă, adusă covrig, cu vârfurile unse cu cosmetic și lipite de pomeți, până lângă aripile nărilor. Buza de sus descoperită, părea umflată de o permanentă durere de dinți. Niște ochi mobili, mari și albaștri, sprâncene vagi și părul acajù isprăvit cu un moț pe sprânceana dreaptă, desăvârșea fizionomia lui Marcu Fișic, dacă adăugăm bretonul de la ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
De aceea își ducea mâna dreaptă la gură ca să-și acopere lipsa unui dinte, ceea ce nu-i știrbea însă cu nimic chipul drăgălaș, iluminat de doi ochi verzi, umbriți de gene lungi și grele, ce încadrau un nas obraznic, cu nările mici și ovale. - Mamă, îți recomand pe domnul Ramses, spusese Laura, râzând cu mâna la gură, în seara când am trecut întâia oară pragul casei lor. Madam Fișic zise „mersi” și-și îngropă mai mult între subțiori, brațele groase, încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
singur cuvânt din fiecare poezie delicată, pe care însă a trăit-o în toată frumusețea ei. Bălanul acesta pleșuv avea în privire expresia pruncului cu degetul în gură. Mustața lui închipuia un semicerc blond și bine împlinit, pornit din josul nărilor, peste gură, înspre bărbie, până lângă vârful ei. Cu căpățâna mare și rotundă, cu pince-nez-ul înfipt mult prea jos de rădăcina nasului bombat, cu pleoapele lăsate cât jumătatea doileului, de sub ale căror gene spălăcite, perechea unor ochi de crap, priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
opream în pragul prăvăliei, ea îmi părea singura mobilă incomodă. Era mare, bolovănoasă, cu părul spălăcit, făcut coc, pe creștet, dintr-o codiță încolăcită și subțire ca de șoarece, cu un cap pătrat și un nas de clown, butucănos, cu nările în vânt, tăiate parcă din două bucățele de întuneric. Privirea ochilor ei de pește fiert era ștearsă. Buzele groase, lăsau să i se întrevadă lopețile dinților albi, puternici și rari. Purta ghete bărbătești americane și venea în fiecare dimineață cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în ascultare, neclintită. La a doua chemare, dânsa întoarse capul către poartă. Mă zărise. Îi făcui semn să se apropie și veni. Era o tătăroaică de vreo șaptesprezece ani, cu ochii cafenii ca migdala. Căpșorul cu fața mică măslinie, cu nările arcuite în aripile nasului ușor coroiat, cu gurița adusă la colțuri, cu buza de sus ușor înălțată și crestată parcă de cuțit, părea uluitoarea capodoperă a unui descreierat genial. Zâmbetul meu cel mai blând și cel mai plin de bunătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gura desagului negru. Am oprit-o pe Gloria de a se mai preumbla pe câmp în preajma hergheliei, pentru că am văzut odată, cum un soldat băgase mâna până în cot în scobitura dintre pulpele unei iepe, ca să frece apoi palma umezită de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei Pipersberg, care mă însoțise, izbucnise într-un plâns nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ne întâmpină în fața conacului. Era un om de peste optzeci de ani, înalt și drept ca stejarul, cu mustața albă și răsfirată. Avea un nas ca un cartof, cu vinele ramificate și răsucite în jurul unui neg enorm, cu bogată vegetație în nările mari ca sâmburii de piersică. Maiorul ținea să știe la ce se gândește boierul, dar impozantul octogenar tăcea, scărpinându-și țepii de păr albi și rari, ai fălcii nerase. Privea cu mâna streașină peste ochii vineți și mari ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În Înălțime În paginile revistei, era În realitate destul de scund și de pirpiriu. Se ținea drept și trăgea de umeri, ca să nu piardă nici un centimetru, și era, din toate celelalte puncte de vedere, un bărbat prezentabil, cu trăsături delicat sculptate, nări largi și un ciuf de păr ondulat pe care Henry, care Începuse să chelească, nu putea decât să Îl invidieze. Afișa o mustață subțire și imperială, parcă pe măsura numelui și a profesiei sale. Expresia naturală, În repaus, Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cald al acestuia se modelează osul nazal și maxilarul, buza de jos care atârnă, bărbia teșită. Cute verticale și orizontale marchează fruntea. Liniile pe care le trage plumbul se umflă, se evaporă. Ce se află, umbrit, în spatele ochelarilor. Două cratere: nările din care ies franjuri de păr cărunt. Nesfârșit de multe nuanțe de gri și alb: credo-ul meu. Încă din copilărie am desenat cu creioane. Fragmente de zidărie din cărămidă sumbru închipuită, cojită, văzută de aproape. Guma tot mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
morocănos de umeri, pe când intra în încăperi închise, în atelierul plin de elevi. Fruntea și maxilarele cocoșate, totul însă cizelat cu finețe. Părul rar, moale. Ochii înroșiți, fiindcă pe vremea aceea vântul bătea din față. Delicat în jurul gurii și al nărilor. La fel ca desenele lui în creion, pudic...“ Și cam tot așa, schițat în contururi, vag desenat în interiorul acestora - deși cu douăzeci de ani mai tânăr decât în momentul epitafului meu -, ședea el vizavi de mine în trenul interzonal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ace În ambele brațe, iar apoi un altul În picior, la vintre. Durerea acută Îl făcu să țipe. Ce-a fost mai rău a trecut, spuse unul din asistenți. Trebuie numai să țineți tamponul ăsta apăsat. O clemă prinsă peste nări și un muștiuc vârât Între dinți. — Pentru măsurarea CO2-ului trebuie să expirați. Exact. Inspirați adânc, apoi expirați. Norman expiră. Văzu o diafragmă de cauciuc care mișca un ac pe o scală. — Mai Încercați o dată, domnule. Sunt sigur că puteți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cui Îi păsa ce oră este?“ Pentru el n-avea nici o noimă. — Trebuie să știu ora, spuse Beth. Îi auzi pașii pe punte. — Timpul... Se Îndepărta, Îl părăsea! Umezi și vâscoși, șerpii Îi alunecau peste urechi, pe sub bărbie și pe lângă nări. Apoi Îi auzi din nou pașii pe punte, precum și un sunet metalic care semnala deschiderea trapei. Deschise ochii și o văzu aplecându-se asupra lui, Înșfăcând șerpii În grămezi mari și aruncându-i În apă prin trapa deschisă. Șerpii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la loc printr-un efort al voinței. La fiecare pas îi intuiesc forma, mișcarea și mă comport mereu în funcție de replica sa... Realizez faptul crud. Totul s-a terminat. N-are nici un rost ceea ce fac și totuși, uit imediat. Pînă și nările mi se dilată căutîndu-i parfumul. Fantoma rebelă apare îndată ce slăbesc cenzura conștientă a imaginii pe care o văd. Se plimbă în jurul meu venind mereu spre mine și cu toate astea, nu se apropie niciodată. Iar cînd închid ochii, o, Doamne
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
muribunzilor încremenesc palide și parcă zîmbitoare. Tresar căci pe una din mese zăresc chipul Elenei din care se scurge viața și se amestecă cu balta din jur. Deschid ochii și, cu toate că îl văd pe Doctor lîngă mine îmi persistă în nări mirosul dulce amărui al abatoarelor. Înfricoșat de cele văzute de cel tînăr, V. din vitraliu capăt îndărătnicia de a mă ridica împotriva furiei mării amenințînd în fața digurilor părăsite. Și eu și Doctorul, noi toți ne-am condamnat la infern căci
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
S-a spălat pe brațe, pe față și pe trup până la mijloc și s-a urcat din nou pe pod. A stat la soare să se usuce, dar după ce a aruncat o privire spre poieniță. Bătrâna păștea cuminte, fornăind pe nări din când în când. Simțind căldura puternică a soarelui a considerat că s-a uscat și pielea lui. S-a îmbrăcat și s-a așezat într-o poziție numai de el știută pentru a afla ora exactă. „Aoleu, ce mă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
capului, povestind În Jurnal despre Întîlnirea sa cu Rudolf Steiner, care era Îngrozitor de răcit, Kafka i se plîngea dezgustat că el (Franz) este un artist Împotmolit În munca de asigurări. Se lamenta În timp ce observa cu silă nasul care curgea Întruna, nările Înroșite, scuamele, ochii umflați și inacceptabila batistă ezoterică a Întemeietorului antropozofiei. Misticul austriac i se părea incapabil să interpreteze În mod accesibil creștinismul artistului Înnămolit În munca de asigurări. Astfel Încît zbuciumul, Împotmolirea kafkiană, teama lui incontrolabilă de-a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]