2,581 matches
-
Pregătirile încep cu o curățenie generală efectuată acasă și la birou. Noi fetele, eu, Emiko(mama lui Shinya) și Cristina, am făcut curățenie în apartament, iar Shinya și angajații săi la birou. Pot spune că n-a rămas niciun colțișor neatins sau neaspirat. A fost obositor, dar util. Mi-a făcut plăcere să șterg bibelourile din vitrină. O atenție deosebită i-am acordat colțului cu icoane din România, care este un mic „altar”... amenajat de Cristina în living. În paralel s-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Viața este Iertare și Iubire De-a lungul istoriei, Japonia, ca țară insulară, a stat ascunsă în spatele unor ziduri de netrecut, ziduri ferecate ce interziceau comunicarea cu exteriorul, un popor izolat, întors spre sine însuși. Conservatori, japonezii si-au păstrat neatinse tradițiile moștenite, de la onoarea și sacrificiul vechilor samurai, „Cha-noyu”-ritualul ceaiului, până la sacrul Împărat, desăvârșind civilizația până la detaliu, dar proiectând și construind lucruri greu de imaginat pentru alții... Acest popor minunat și-a impus a face uitate bombardamentele războiului asupra
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ajutoarele, Închise comptoarul și se Încuie În odaie, fără să simtă foame sau sete, sau durere, cu creierul gol și trupul sleit. Numai doica rămase, punând din când În când În fața ușii un talger cu supă de făină, care rămase neatins. A treia zi, În zori, Urs Își aduse aminte de groapa În care se odihnea Wilfriede, Împreună cu mogâldeața fără nume pe care o ura fiindcă-i răpise soția. I se strânse inima gândindu-se că femeia zăcea acolo În frig
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
privea cu atenție pe cei din fața lui. „Cum te-ai putut ascunde de mine până Într atât? Nu ți-am fost un părinte bun și Îngăduitor? Tu, o minte atât de ageră, nu știai că ținta iubirii tale e de neatins ca și soarele de pe cer? Vai, vai, de câte nebunii e În stare tinerețea!“ Părintele Bernhard le povesti ce vorbise cu ducele cel tânăr. Conrad fusese Îngrozit. Își Îndrăgea mult atât ne poata, cât și prietenul. După părerea lui, amândoi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
O doamnă care cade ca un bolovan În fața unui cavaler! Bodo Îi luă cu gingășie mâna: — Domniță Adelheid, Înălțimea Ta nu ești „o doamnă“. Ești Doamna la ale cărei picioare ar fi fericit să Îngenuncheze orice cavaler, ești idealul de neatins și nu pot decât să mulțumesc cu recunoștință Celui de Sus, care mi-a dăruit aceste clipe minunate! Uitând pentru o clipă rezerva pe care și-o impusese de atâta vreme, de când era Îndrăgostit În taină, tânărul Își apăsă buzele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Învârteau În jurul tinerei prințese. Fără să-și dea seama, se aplecă și sărută ușor buclele Întunecate aplecate asupra mâinii ei. Apoi, cu o voce pe care nu și-o recunoștea, adăugă: — Pentru domnia ta nu sunt un ideal Îndepărtat și de neatins, domnule Bodo. Îngrozită de Îndrăzneala ei, Își smulse mâna din cea a bărbatului și cu toată durerea din gleznă, fugi cu repeziciune, lăsându-l pe Bodo pradă unei fericiri nesperate. Această scenă și-o amintea acum Adelheid, simțind pe buze
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
el, de fapt, după codrul măreț și poienile pline cu zmeură și mure, după libertatea de mișcare și aerul proaspăt al munților. Astfel că apetitul de viață al Marinicăi scădea din ce în ce mai mult; zi după zi îngrijitorii găseau tainul de hrană neatins. Într-o seară, după ce și-au spus "noapte bună" în limbajul lor intraductibil, au adormit. De regulă, Martin era cel care se scula primul și veghea somnul Marinicăi până ce aceasta făcea ochi. În dimineața aia nenorocită, Martin, contrariat de somnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ferecat în Casa noastră și ne-a forțat să trăim efectiv împreună, să ne deschidem inimile și, fără vreo planificare ca în cazul enunțat mai sus, să ne iubim! Să emanăm iubire și să primim iubire! Doar o inimă înghețată, neatinsă vreodată de Kundalini, ar fi rămas în afara jocului iubirii, al iubirii, iubirii, iubirii, iubirii... Am simțit nevoia să-l scriu de mai multe ori, deoarece vă invit să priviți scriitura - IUBIRE - să meditați asupra ei și să exersați acțiunea! Acesta
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
învăț pe alții s-o facă și să le dau energia și entuziasmul meu, consider că-i mai mult decât mulțumitor. — O să ne fie greu aici, fără tine, amice... Cine va mai stârni o bătaie din care să ieșim aproape neatinși ? râde Cristi. Cu cine voi mai bea până voi uita de mine ? Vei lăsa chiar toate femeile frumoase ale acestui oraș pe mâna mea ? — Pe mâini bune, știu că n-o să mă dezamăgești ! Cei doi se strâng tare în brațe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Gara Basarab Mărfuri, Calea Griviței grav lovite. Am văzut un tramvai surprins în mers ; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul lipit pe comenzi. Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă - nici una - n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
psihologia curentă puberală, prin glorie - deoarece despre ea vorbim acum! - voiam să devin mai „interesant” În ochii femeilor și mai ales În ochii acelora care, pentru mine, aveau, cum o spuneam mai sus, o indicibilă autoritate și care păreau de neatins pentru stîngaciul, Împiedicatul și extrem de timidul tînăr care eram. Dar... vroiam și să mă răzbun, să pătrund victorios În cetatea „lor, În reduta lor”, ca’ntr-un război medieval, În ciuda „lor”, a asprelor lor reguli, iar victoria mea să fie atât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
abuzurile unei puteri dezlănțuite arată, de fapt, mediocritatea, lipsa de radicalitate a idealurilor noastre civice. Atunci, când se putea crea o altă opoziție, mai fermă, mai unitară, cum au demonstrat-o nu numai Polonezii - oho, ei sunt un exemplu de neatins pentru noi, ei au săvărșit ceea ce intelectualii Francezi În frunte cu Sartre visau și nu au reușit să Înfăptuiască: o reală, eficientă alianță a intelectualității cu clasa muncitoare, și trebuie Încă o dată să reamintesc curajul romancierului Andrejevski și al prietenilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru soldații vârstnici). „Sat“ derivă din fossatum („șanț“ În latinește, ceea ce duce cu gândul la așezările protejate cu șanțuri de apărare). Fondul slav formează, incontestabil, al doilea element constitutiv al limbii române. Nici structurile gramaticale și fonetice n-au rămas neatinse de influența slavă, Însă aceasta se manifestă mai ales În vocabular. Cuvintele slave au fost și sunt numeroase ( În ciuda marginalizării unora, sau dublării lor, și chiar Înlocuirii cu neologisme, În genere de origine franceză). Dacă „om“, „bărbat“ și „femeie“ sunt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
devoratori ai bugetului). Poate Însă și mai tare decât economia a crescut corupția. Guvernul a Înființat un „parchet național anticorupție“, privit cu destul scepticism de românii de rând. Au căzut În plasă câteva grupări mafiote, dar vârfurile politico-financiare au rămas neatinse. Nicicând nu s-au Împletit atât de strâns politica și afacerile ca În această guvernare „social democrată“. S-a petrecut și un proces de „feudalizare“, la nivelul județelor baronii locali ai P.S.D. tratându-și supușii În același stil autoritar și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fizice, a soțului meu. După câte prevăd, e plecat pe drumul despărțirii, cu sfârșit apropiat (...). Este Încă plin de delicateță, de recunoștință față de mine și de norocul care l-a urmărit toată viața, În primejdiile prin care el a trecut neatins. A venit În țară, ca locotenent cazac cavalerist, de la Don la etatea de 23 de ani În 1920. A fost decorat cu Crucea de aur Sf. Gheorghe În gradul de cavaler, pentru că prin mari primejdii a salvat viața unui general
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Principalul punct de interes al așezământului, în acel moment, este expoziția de fotografie braziliană a artistului José de Paula Machado, pe care suntem invitați să o vizităm. Poze mari, de aproximativ 1 x 1,5 m, înfățișează o lume sălbatică, neatinsă de civilizație: coline acoperite cu o vegetație luxuriantă, pampasuri nesfârșite, cătune locuite de oameni trăind la limita dintre epoci, fastuosul Carnaval de la Rio, obiceiuri rurale, folclor amerindian etc. Rețin în special două imagini pentru frumusețea lor deosebită, potențată de ingeniozitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Renaștere” sau din epoca unui romantism „deșănțat”. (Goethe însuși a avut un recul în fața tânărului Kleist, în care a presimțit, just, un atac la regulile sfinte ale clasicismului, o „îndrăzneală nepermisă în a aborda unele aspecte umane care trebuie lăsate neatinse”! Într-adevăr, tânărul, genialul și nefericitul Kleist este nu numai unul dintre promotorii romantismului german, dar în splendida sa nuvelă Marchiza d’O eu am găsit, înainte de Dostoievski, semnele clare ale unei tipologii în contradicție, până azi, față de cumintele, mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ei se oferă voluntari. În fața unei mașini militare perfecte, inatacabile, cu avioane, rachete, tancuri, pe care n-o poți ataca și care te lovește de la distanță, trebuie impus un corp-la-corp, o violență murdară și promiscuă față de un dușman îndepărtat, de neatins, pe care o human bomb va merge să-l găsească în orașele lui, printre civili... Atunci când nu mai ai viitor, când nu te mai poți proiecta în timp, când fiecare zi seamănă cu precedentele, ultima clipă îi va reda oare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de uniați, au venit aici în Codru și au rezidit mănăstirea. De-atuncea de trei ori Turcii și Tatarii au jefuit și ars mănăstirea. "Maica Domnului" cea adusă dela Moscova încă înainte de ocupația rusească, de fiecare dată a fost găsită neatinsă în cenușă, cu fața la pământ... Văd livezile, viile, lanul de grâu îngustat de expropriere. Curățenie și îngrijire. 60 călugări, 40 frați. Cei mai mulți, Moldoveni din Basarabia. Mori de vânt pe zări de deal. Prisacă lângă Stăreție. Bucovineanul frate Ion. Stăreția are un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zgomotul cel mai mare. Rațiunea se compune din adevăruri pe care trebuie să le spui și din adevăruri pe care nu trebuie să le spui. Arta trebuie să-și dea un scop care se îndepărtează fără încetare (rămâne fără încetare neatins). Avarul săracul prin excelență: e omul cel mai sigur că nu e iubit pentru el-însuși. Avarul râde de risipitor, risipitorul de avar, incredulul de evlavios, evlaviosul de incredul, și cred că se pâcâlesc unul pe altul. Religiile vechi au încăpăținați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Wapowski nu l-a urmat aici pe Miechowski, care scrisese că regele și wielkpolanii trecuseră de pădure în ziua de 25 octombrie și își așezaseră tabăra, după ce ieșiseră din pădure. Cum dintr-un raport din Buda reiese că au scăpat neatinse carele regale, înseamnă că acestea traversaseră codrul înainte de atacul moldovenilor. În Kronika polska se arată că moldovenii reușiseră să taie copaci, pe care i-a prăvălit asupra polonilor. În Cronica lituaniană se scrie că polonii au ajuns lângă Codrii Cosminului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nevoi și în nenorociri [ești] grabnic apărător și cald ajutător și, celor necăjiți, bucurie nespusă, primește de la noi și această rugăciune, a smeritului robului tău, a Domnului Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, păzește-l neatins în acest veac și în cel viitor, cu rugăciunile celor ce te cinstesc, ca să te proslăvim în veci, Amin. S-a făcut în anul 7008 [1500], iar al domniei sale anul 43”. Steagul va ajunge în cele din urmă la mănăstirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dar limitată, odată ivit, el poate fi învins de voinic. Interjecția prezentativă stă în sfera timpului prezent, instaurat prin capacitatea evocatoare a poveștii, și constituie poarta de intrare în mitic, în era din care vine calul. Iapa sireapă (sălbatică, deci neatinsă de profan) a Zânei Crăiese are și ea o aparență solară, care se adaugă culorii albe, specifică ființelor din alte dimensiuni: „Ea era albă, avea căpăstrul aurit și împodobit cu pietre nestemate, de lumina ca soarele”. Din același plan simbolic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și orașe și, după un ritual de pregătire purificator, ajunge într-un hiatus spațial: „Frâu-n mână că și-l lua,/ Pe câmp pustiu apuca,/ Frumos murgu mi-l prindea”. Calul - ghid între lumi se află tocmai în acest loc neatins de civilizație și de el are nevoie voinicul ca să găsească cealaltă dimensiune. Funcția imperfectului este aici de actualizare a faptelor exemplare din trecut. Deși întâmplate de curând, gesturile flăcăului intră odată cu imperfectul sub semnul miticului care se revarsă. Timp de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
potecî nicalcatî,/ Pi roua niscuturatî” (Botești - Suceava). Recunoaștem în acest fragment concentrate toate mărcile deja familiare din celelalte specii folclorice: câmpia, ajutorul divinității autohtone, drumul mare al inițierii, direcția solară pe care mai ales defunctul trebuie să pășească, domeniul sacru, neatins și neparcurs, destinat doar neofitului. Transcenderea de lungă durată a nivelurilor identifi¬cabile în basmul despre ciobanii ademeniți de zmeu este dată de repetiția verbului a se duce, care are în plus față de a merge conotația unei fracturi față de stadiul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]