60,569 matches
-
asta adîncea și mai tare panica, prin mai toate curțile se auzeau bocete și înjurături, zbierete de animale uitate neadăpate și nehrănite. Zăpada înghețată scîrțîia. În acest vacarm nu putea trece neobservat faptul că a apărut în sat o mașină neagră a miliției, care claxona de mama focului ca să atenționeze pe cei care umblau fără rost pe drum. Din mașină a fost coborît, mai mult tras și îmbrîncit, Fotache. Cînd l-a văzut pe bărbatul ei în mijlocul milițienilor, cu o vînătaie
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
Portugalia. Undeva, în desișul de verdeață apărea uneori o pată de sutană. Era parohul care, cu o umbrelă imensă, se ducea de la casa din deal la biserică. Își scutura picăturile de ploaie dând din mâini ca o pasăre cu aripile negre, se oprea pe scări, privea cerul și drumul, dar privirile nu ni se întâlneau. Navele pluteau tot mai rapid, apa le căra printre vârtejuri, peste cascade și cataracte învolburate, așadar fugeam după ele în jos până la locul unde pârâul făcea
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
nedumerire amestecată cu tristețe, întrucât de câteva săptămâni nu mai stătea deasupra planșetei imense cu planuri ale navelor, nu mai trasa pe calc linii complicate, nu-și mai nota observațiile, cifrele, radicalii și parantezele pătrate, ci doar dădea din măturoiul negru, adunând pe fărașul din tablă mucuri și cotoare, iar vântul îi umfla vesta portocalie, ca velele unei ambarcațiuni. - Ai fi putut s-o semnezi, îi spunea mama în fiecare dimineață. Iar atunci tata dădea din mâini, crema de bărbierit îi
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
eu simțeam că este și mai singur decât în ziua dinainte și că bravează, pentru că peronul gării nu e totuna cu schița corpului de navă sau cu cea a sălii de mașini, iar măturoiul nu-i va înlocui niciodată trăgătorul negru cu care își marca toate cifrele și calculele.
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
pe anumite sectoare (râurile Borșa, Dipșa, Maja, Valea Mare, Boșneag, Nădrag și Nera), punerea în siguranță a nodului hidrotehnic Sânmihaiu Român (județul Timiș) și a lucărilor existente pe râul Bârlad, lucrări pentru înlăturarea calamităților naturale produse în bazinul hidrografic Crișul Negru (județul Bihor). Realizarea acestor obiective are ca scop prevenirea efectelor distructive ale apelor mari, punerea în siguranță a obiectivelor economice deja existente, precum și eliminarea pericolului de pierdere a vieților omenești
Guvernul a aprobat realizarea a 10 obiective pentru prevenirea inundaţiilor () [Corola-journal/Journalistic/25532_a_26857]
-
apărare, un loc unde „totul atârnă de un fir de păr”. În versurile din Abur, pentru a continua cu această idee a fragilității amenințate. lumina însăși „atârnă de respirația unui iepure obosit”. „Intrat în panică”, aburul respirației animale „răvășește fructele negre. murele și porumba”. Nimic nu are consistență, contur precis. realitate palpabilă. Se percep, ca un revers al irealității, doar niște „umbre distilate în așteptare”, se aude inaudibilul, și anume, „oftatul unui ecou în scaieții impoderabili”. Dar, în ciuda vagului care plutește
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
și prieteniei din Linii și cercuri. Mult mai subtil prelucrează Radu Mareș senzația de fantastic. În O bătaie în ușă se sugerează chiar că totul e o farsă, că Eleni nu are un echivalent mai tânăr, ci doar un motan negru. Fantazări, carevasăzică, de care autorul nostru trubadur are nevoie, completând datele, recunoaște el, din imaginație. Insistența pentru reveriile melancolice este evidentă: soarele, bătrânețea, ploaia - O bătaie în ușă, zăpada, muntele - Sindromul Robinson și așa mai departe. Căci „Frumusețea e concentrată
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
Pentru prima dată, marți seara, Plasa de stele de la Antena 1 a reușit să ia fața emisiunii Vocea României de la PRO TV pe intervalul pe care s-au intersectat. Programul Antenei 1, prezentat de Dan Negru, a fost la 34.000 de telespectatori în fața Vocii României de pe Pro TV, scrie . Pe intersecția cu Plasa de stele Pro TV a fost pe locul secund. Pe toată durata emisiunii Vocea României însă, Pro a fost pe prima poziție
Plasa de stele (Antena 1) bate pentru prima dată Vocea României (PRO TV) () [Corola-journal/Journalistic/24276_a_25601]
-
dorește decât să se îmbete ca lumea. Și ca să aibă bani s-o facă temeinic, nu trebuie să-l supere pe tătucul Partid. Așa încât concluzia evocărilor memorialistice pe tema devenirii sale ca scriitor e surprinzătoare, de un umor mai mult negru - grație amânării publicării cărților lui și intrării în USR, scriitorul a ocolit destinul de scriitor „împlinit” în comunism, alcoolic și mort prematur: „Aveam 36 de ani când m-au primit în Uniunea Scriitorilor, doi copii și un ficat foarte sănătos
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
dor a Adei: „Mi-e dor de strîmta groapă a liniștei de veci,/ Mie dor de nepăsarea dintre pereții reci,/ Și-aș vrea să dorm departe, în colț împădurit./ Ascunsă sub frunzișul de vremuri grămădit.// Din putrezirea-mi crudă în fundul negrei gropi,/ Ar răsări la capu-mi, doinind în sară, plopi/ Șiar crește mari, năprasnici, așa cum dorul meu/ Năprasnic fost-a-n lume, nespus, nespus de greu” etc. (E, probabil, o intenționată „pastișă” la Mai am un singur dor; Ada face
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
imposturii și minciunii, o altă formă a oprimării la care era supus scriitorul, obligat să se supună constrângerilor mutilante ale cenzurii. Edificator, pentru o astfel de condiție umilitoare e eseul Referatul cenzorului în care sunt evocate avatarurile apariției romanului Plicul negru. Confruntarea cu cenzura, cu mutilările și opresiunile impuse de ideologia comunistă l-a determinat, în cele din urmă, pe scriitor să părăsească definitiv România. Desigur, exilul problematizează și condiția lingvistică a celui ce părăsește matca originară, pentru a se integra
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
venind în urma ploii și am știut că e timpul răsăditului. De acolo m-am ridicat și am mers spre copacul trupului meu de care nu mă puteam despărți prea mult, legat fiind de fructele lui albe și de fructele lui negre. Fără ele mă cuprindea o sfârșeală tulbure de ochi lăptos și nu mai găseam drumul decât pe încurcate. Mă împiedecam de trupuri ce nu se mai ridicau, unele miroseau a putred, altele erau doar ?? și mi se făcea (cred) teamă
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
alungat tocmai la timp, căci începuse să mi se usuce și să-mi crape pielea. Poate vreți să vă spun ce era cu fructele astea despre care tot încerc să-mi amintesc, creșteau din flori transaprente, (creșteau) unele albe, altele negre, rotunde. (iar) Când apropiam mâna de ele începeau să se zbată cuprinse de spaime pe care n-am reușit să le pricep. Cele albe, mai greu de cules, erau lunecoase, adesea le scăpam printre degete și era o artă să
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
sete stinsă la timp potrivit. De ce erau albe nu știu, după cum nu știu cine le-a alcătuit culoarea și rostul. Poate tatăl meu știa dar el nu era să-l ??, plecase lăsându-mi doar o durere fierbinte gâlgâind în urna trupului. Fructele negre, mai încet, mai ușor de cules nu mă nchinam decât la nevoie îndată ce le striveam coaja cu dinții cădeam într-un somn ciudat, înțepenit în aceeași poziție din care mă trezeam fără nici un pericol căci nimeni, niciodată nu cădea și
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
nu mă nchinam decât la nevoie îndată ce le striveam coaja cu dinții cădeam într-un somn ciudat, înțepenit în aceeași poziție din care mă trezeam fără nici un pericol căci nimeni, niciodată nu cădea și nu se rărea din somnul fructului negru. Într-o zi, nu știu ce zi era, din copac crscuseră cât să-și poată îngriji fiecare copacul său, m-a tulburat un gând, oare câte fructe albe și câte negre mai sunt în copacul meu, așa, fără nici o noimă, cum de
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
nimeni, niciodată nu cădea și nu se rărea din somnul fructului negru. Într-o zi, nu știu ce zi era, din copac crscuseră cât să-și poată îngriji fiecare copacul său, m-a tulburat un gând, oare câte fructe albe și câte negre mai sunt în copacul meu, așa, fără nici o noimă, cum de altfel mi-a spus și femeia mea, ba chiar a încercat să mă înduplece să-mi las gândul deoparte, se temea să nu se întâmple iar ceva copiilor, zadarnic
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
altele, necunoscute, în fine, am lăsat-o rugându-se la copacul ei și fără odihnă am rupt fructele mele după care, cum nu știam să număr le-am pus pe rând câte una albă într-o parte și câte una neagră în alta, iar când am fost gata am văzut că nu-i nici una mai mult sau mai puțin. Cum nu aveam știință câte mâncasem și nici câte pierdusem, nedumerit m-am așezat pe pământ între ele, cu coatele pe genunchi
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
Agitația, hărmălaia de care era cuprinsă Strada Mare mi-a atras atenția. Circari cu picioroange de peste trei metri ascunse sub fuste colorate, namile care rupeau lanțuri, clovni cu gura până la urechi, cu nasul borcănat, saltimbanci, iluzionistul cu pelerină și joben negru, fete cu costumație specială de arenă care săreau coarda sau făceau roata, bărbați purtând de mână maimuțe, alte animale în cuști pe rotile toate acestea transformau ulița de promenadă a piteștenilor într-o hărmălaie multicoloră. Cei de pe trotuar priveau cu
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
CET Hidrocarburi, fostul CET Arad, pregăstește o supriză neagră pentru angajați. Conform site-ului AradOn, conducerea societății întocmește un plan de reorganizare a companiei care include și disponibilizarea a aproximativ 200 de oameni. Autor: Adi Stroescu Minunea a durat puțin, aproximativ doi ani. Vorbim de minune referindu-ne la
CET Hidrocarburi ia în calcul disponibilizarea a 200 de angajaţi pentru a scăpa de datorii () [Corola-journal/Journalistic/24454_a_25779]
-
Ministrul Turismului, Elena Udrea, a ajuns în manualele de limba română de clasa I. La litera U este dat ca exemplu numele Elenei Udrea. Mai exact, copiii învață că Udrea are un urs negru, din pluș. Descoperirea a fost făcută de jurnalistul Vlad Craioveanu, care a postat pe contul de Facebook o poză elocventă. Fotografia prezintă un fragment dintr-un manual de limba română pentru clasa I, unde la litera "U" este dat ca
Elena Udrea va reuşi să marcheze o generaţie. Apare în manualele de clasa I () [Corola-journal/Journalistic/24537_a_25862]
-
cine/ era acolo// «Erau» i-am spus, «erau mai mulți tipi buimăciți/ De somn. Știi cum e dimineața»/ Tudor a plecat/ la duș cu Adriana când a ieșit m-a întrebat: «Ce ochi/ avea tată/ verzi roșii albaștri? Avea ochii negri?»// Ce ochi avea?” (pp. 31 - 32). Convenția („cumplită” așa cum e) și clișeul („ordinar”, desigur): în jurul acestor două imprecații de metodă gravitează, după mine, cheia poemului. Îndrăznesc să cred că nici una din ele nu are în vedere de fapt Moartea căprioarei
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
poezie ieudul, ca și năneștii, șomcuta mare, pantelimonul bucureștean și alte repere pseudo-geografice, constituie un simplu pretext. Autorul le fixează ca pe un punct de plecare și de rotire în gol al liricii sale delocalizate, deteritorializate, înghețată sub un soare negru, expresionist. Orice spațiu (orașul și satul, casa părintească și căminul jegos de nefamiliști, biserica și cârciuma, cursa de Sighet și tramvaiul 56 din Capitală) se transformă într-o scenă mobilă a performării și destrămării, a suferinței care nu mai încetează
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
cu „răul gras și gros”, nemuritor. În cerul gol nu se întrevede nici un Dumnezeu, iar Isus apare și dispare din cadru cu o cruce provocând zbieretele tovarășilor de pahar. Tot ce se poate, omenește, rata se ratează în această poezie neagră, crudă și morbidă, mai degrabă rece decât apocaliptică. Cu o excepție: poezia însăși.
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
se întoarcere la a doua Cameră, care este Camera decizională", a explicat el. Deși se anunță pe foarte multe canale în mod demagogic și diversionist că este posibil ca în 2012 să se majoreze salariile, în textul de lege scrie negru pe alb că nu se vor majora salariile, ci că se vor menține la nivelul celor din 2011. Nu-i mai lăsați pe reprezentanții dumneavoastră, stimați membri ai grupului majoritar, să vă mai mintă pe dumneavoastră și pe cetățeni că
Pensiile şi salariile nu cresc în anul 2012. Opoziția se duce la CCR () [Corola-journal/Journalistic/24596_a_25921]
-
comentată în numărul trecut al revistei noastre de Cosmin Ciotloș, îi ia prin surprindere chiar și pe cititorii avizați ai literaturii scrise de Marta Petreu, impunânduse prin gravitatea meditației, prin sinceritatea brutală și prin forța neobișnuită a versurilor: „apune soarele negru e beznă ca-n fundul salinei/ e noapte s-o tai cu toporul/ carnea mă strânge ca un bocanc// și-n loc de soarele nostru pe cer este o gaură neagră/ care suge lent lent aerul vânăt și tot ce
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2462_a_3787]