8,065 matches
-
căutat Am căutat, nu-i o enormitate Cuvinte de umor și pietate Ca să-ndrăznesc și să-ți trimit legate Poemele pe foi catifelate Am căutat prin versurile nude Cetatea unde “Gândul” te ascunde Vroiam s-asculți poeme să-ți aline Neliniștea din zilele senine! Am căutat să aflu de-o cetate Cu uși și porți închise cu lăcate Unde te ține Zâna să mai scrii Povești cu “feți frumoși” pentru copii Te-am căutat din zori la asfințit Te-am căutat
AM CĂUTAT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368204_a_369533]
-
îndelung exercițiu meditativ și introspectiv, poezia Virginiei Vini Popescu nu se oprește numai la învelișul lucrurilor, pătrunde în esență, iar în multe poezii, glasul ei nu este numai al ei. În ea sunt vocile celor mulți care gândesc ca ea. Neliniștea ei este și cea a omenirii: „În miezul nopții, aparate/ Contorizează un nucleu,/ În mijloc de Pământ se zbate,/ Plasma în care-i Dumnezeu.// Un alt infarct suportă Terra/ Și timpul dă să răscolească,/ O clipă poate-nghiți era/ Și
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
un nor,/ Gândurile primăverii/ Însoțite de un fior!// Pe o geană se trezește/ Bucuria în ochi iubit,/ Duhul minții rătăcește/ Printr-un colț de infinit.” (La fereastra unui suflet) Poezia sa tonică, aduce liniște, calm, frumuseți în oceanul singurătății, al neliniștilor, și al confuziilor care ne tulbură existența, dar cu toate astea, nu lipsește și câte o tristețe reținută: „Prin gara tristă-a unui suflet,/ Mai trece câte un marfar,/ Șuierul lui produce zâmbet,/ E trenul cursei în zadar.// Acceleratul de
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
repete, pentru că, așa cum știm, istoria se repetă și oamenii nu învață nimic din propriile erori. S-ar putea repeta la scară mult mai mare, planetară sau cosmică. Și noi nu avem puterea de a împiedica dezastrul. Acest gând ne provoacă neliniște. Aurora Cristea arată toate acestea, semnalează și totodată „trăiește” ororile războiului, făcându-ne și pe noi, într-o oarecare măsură să le trăim, ori măcar să reflectăm la ele. Acest gen de literatură responsabilă, asumată, este în primul rând, din acest
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
pot copia de roboți, pot doar fi prelucrate ca sursă de inspirație de către actori. Aceasta făptuiește actrița Magda Catone, ducând la artă supremă umană, arta perfectă a naturii. De aceea, teatrul și filmul nu i-au provocat niciodată frisoane și neliniște, doar propriu-i destin i le-a provocat, de mai multe ori într-o viață în care pe o ușă i-a intrat în casă zbuciumul și pe un scaun a găsit el răgaz să stea la masa ei; pe
MAGDA CATONE. FĂRĂ CUVINTE DE ÎNCHEIERE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368235_a_369564]
-
sărut, nici nu au cum, noi suntem de mult povestea tuturor. un spațiu public, suntem ca o trecere de pietoni, toți calcă pe albul din sufletele noastre, sperând ca se vor îmbolnăvi de inocența iubirii, sunt prizonierul orelor tale de neliniște, sunt prizonier în tine, FEMEIE! Referință Bibliografică: Sunt prizonier / Mihail Coandă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2275, Anul VII, 24 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihail Coandă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SUNT PRIZONIER de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362614_a_363943]
-
putea vedea în acel sat izolat, de la capătul țării, așezat ca un cuib între Obcinile Bucovinei. Dar pe țăranii de la munte nu-i sperie o nouă iarnă grea. Ei au mai văzut asemenea ierni nu odată în viața lor. După neliniști de o zi, cel mult două, totul reintră în făgașul obișnuit. Oamenii au înțeles că a venit vremea să se îmbrace mai gros, ca de omăt mare. Și-au scos din magazie săniile ca pentru vreme de zăpadă. Își îndesară
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
șefului, Costache rămase cu ochii pironiți la mâna care fusese martora fericitului eveniment. Apoi, de parcă s-ar fi ferit de pângărire și-o retrase în cea mai sigură ascunzătoare; buzunarul adânc al pantalonilor. Căldura binefăcătoare a trupului propriu îi potoli neliniștea trupului. Ajuns în mansarda sărăcăcioasă, nu-și scoase mâna din buzunar, nici atunci când trebui să se culce. Preferă să doarmă îmbrăcat. A doua zi, nu mai lucră cu mâna pentru care un sentiment acut de venerație se năștea și se
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
fără prezența ta ! O sărută tandru, ca să-i aducă un plus de oxigen, atât de necesar unei iubiri cu ardere la foc incandescent. - Mai spune-mi o dată cât de mult mă iubești ! - Până la infinit și dincolo de el ! Aceeași stare de neliniște pe care o simțise de fiecare dată, când ceva rău se întâmplase, îi cuprinde sufletul și îi încetinește pașii pe scările de marmură neagră, ale hotelului aristocrat. Cine putea să îl caute ? Fanii în niciun caz,filmul nu apăruse încă
VIAȚA LA PLUS INFINIT ( 15) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370108_a_371437]
-
Acasa > Poezie > Cantec > DINTRU-NCEPUT Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1182 din 27 martie 2014 Toate Articolele Autorului A urcat pe trepte neliniștea înfrigurare a minții, a rămas în urmă așteptarea cu fructe pe ramuri. Dintr-o năzuință cu fruntea pe cer unde din voință armă își face îmblânzitoare de inimi. În afară totu-i în tot tipărind verbele în munții gândului. Aripi
DINTRU-NCEPUT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370183_a_371512]
-
rămas sigur faptul că el gândea, se îndoia. Și „dacă mă gândesc și mă îndoiesc, este sigur că exist”. Îndoiala a constituit metoda de cercetare cu scopul de a demonstra, a fost o metodă autoimpusă și nu a constituit o neliniște psihologică, cum au încercat unii să o considere. A făcut un experiment topind o bucată de ceară din care nu a mai rămas nici o calitate care impresionase înainte simțurile, precum: forma, culoarea, parfumul, ci doar o substanță întinsă. Concluzia lui
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
Și tot ce-apoi în versuri am descris a fost un vis . Doinesc plângând Doinesc plângând, din fiecare gând lacrimi amare-n suflet picurând. Și fluierul meu frânt a jale sună de când uitarea-n mine se răzbună cu àripi de neliniște zburând. Cu degete de dor, din când în când, te-aud la poarta viselor bătând pe când ale-amintirii cornuri sună, iar eu în a tristeței văgăună doinesc plângând. E prea târziu să-ți mai colind prin gând din nou cu ne-mblânzita
A FOST UN VIS DOINESC PLÂNGÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370282_a_371611]
-
greu. Poate că voi folosi niscaiva diluant chiar dacă mirosul lui îmi va aminti de tine, de cel pe care l-am așteptat să-mi renască bucuria în suflet. Nopțile sunt singurele în care am încredere. Simt că dormi și uiți neliniștea de peste zi, frământările, neajunsurile, pulsul realității obositoare. Ești acolo, undeva, în inima mea și nu te pot scoate nici măcar cu diluant. Poate că doar o operație pe cord deschis m-ar ajuta... Nopțile în care eu sufăr, zâmbetul tău zgomotează
GÂNDURI CIUFULITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353375_a_354704]
-
nu înainte de a-mi plimba palma asprită de frământări, pe trunchiul său”. Cartea are o curgere fluentă, senină pe alocuri, patetică cel mai des, finalurile delectează, adevărate florilegii ale tumultului existențial. Cartea derulează pe un ton convingător, febril de umanism neliniștea unui autor care nu mai este prea sigur de valorile morale ale epocii sale. Platonică, idealizată, spiritualizată și mai ales pură, profeția lirică a lui Anne Marie Bejliu este plină de o amplitudine constantă între greu și acceptabil, între fericiri
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CÂND CÂNTĂ VIOARA Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 522 din 05 iunie 2012 Toate Articolele Autorului 661 CÂND CÂNTĂ VIOARA Spune-mi când cântă vioara, Sensibilă inima se zbate tacit, În neliniște cade și parcă, Îmi spune; Tu n-ai iubit! Nota vibrațiilor înalte se pare, Că deznoadă adâncile mistere, Mă cuprinde o sumbră încântare, Și o necesitate dură de tăcere! Chefliul arcuș se zbate în note, Apasă pe coarde ca un
CÂND CÂNTĂ VIOARA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353474_a_354803]
-
ani a lucrat mai mult icoane pe sticlă. Pentru el icoana înseamnă „duh și har”, „rugăciune”, „oglinda unei lumi nepământene, fereastră către dumnezeire.” Se consideră o simplă unealtă în mâinile Creatorului Suprem. Actul creator este precedat de o stare de neliniște, de teamă. În realizarea propriilor creații a avut ca model pictura din zonele: Nicula, Arpas, Cârțișoara etc. În general respectă canoanele, aducând totuși și elemente originale, mai ales în ceea ce privește cromatica a cărei transparență o obține din culori minerale și pigmenți
TÂRGUL ICONARILOR ŞI AL MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353378_a_354707]
-
privire admirativă, o simplă descrețire pe fruntea unui vizitator ar fi o formă de recompensare și de încurajare a acestor oameni care își petrec majoritatea timpului în atelier, printre schițe, planșe și culori, pentru a da formă unor chemări lăuntrice, neliniștii creatoare care le bântuie sufletul, impunându-le sacrificii și încercări repetate în căutarea perfecțiunii. Referință Bibliografică: TÂRGUL ICONARILOR ȘI AL MEȘTERILOR CRUCERI / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2260, Anul VII, 09 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
TÂRGUL ICONARILOR ŞI AL MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353378_a_354707]
-
DA! O viziune idealistă, dar perfect infăptuibilă... și așa a fost până la un loc. Stăpânit de ideea împlinirilor; profesionale, umane, morale, sociale, spirituale, etc., m-am slujit de puterea unor energii interioare, a ordinii, a exemplului și sacrificiului personal, în neliniștea vremii. Dând sens lucrurilor, m-am situat arbitrar dincolo de bine și de rău, nădăjduind în superioritatea omului evoluat; social, politic, și cultural, abordând implicarea justificată istoric și moral, în lumea politicului. Obiectivul suprem era evoluția spre o civilizație superioară, spre
ODISEEA UNUI DESTIN POLITIC de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352739_a_354068]
-
său poetic. Uneori, ești acaparat de muzicalitatea cuvintelor alese cu grijă de poet, alteori, discursul său este tulburător prin gravitatea temelor fundamentale pe care le abordează. Atunci când amintește de părinții săi, simți că întregul său Univers poetic freamătă de o neliniște adâncă, iar când extrapolează spațiile iluminate de iubire, poetul are ceva din uimirile copilului care descoperă lumea. Vorbim, așadar, de un poet sincer, cu un timbru personal și nu de împrumut, dar și cu vocația revelării celor mai fascinante imagini
RUGĂ ALE SCRIITORULUI ADJUDEAN GHEORGHE A. STROIA, TRADUSE ÎN LIMBILE FRANCEZĂ, ITALIANĂ , ENGLEZĂ ȘI ALBANEZĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352860_a_354189]
-
sunt principalele elemente care ucid iubirea și respectul de sine. Sunt distruse identități prin violul fizic, dar și prin cel psihic. Folosind cu ușurință tehnicile narative și monologul interior, îndeamnă personajele spre introspecția propriilor sentimente pentru a reda stări zguduitoare, neliniști și indignare în fața unui destin nemilos. Când un copil suferă, părinții mor în fiecare clipă câte un pic; tot de-atâtea ori, Dumnezeu le dă puterea să lupte cu toate relele pământului. Mama și tatăl Iulianei, o adolescentă frumoasă, elevă
CHEMAREA DESTINULUI, UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352855_a_354184]
-
ales că Mărășteanu nu mai trecea pe la târla lui și nici nu era mutat cu locul mai departe de târlă, așa cum dăduse „dipoziție” primarului. Și toate chestiile astea îl iritau enorm. Îi dădeau o stare de nesiguranță, de disconfort, de neliniște. Faptul că adversarul nu-i răspundea la provocări, se simțea lovit în orgoliul său, deși instruise ciobanii și porcarii să-l usuce în bătaie la cea mai nevinovată întrebare a sa, ori replică la provocările lor. Iar nenorocitul acesta nici
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
istoric - el, preparator la catedra de Arheologie, un viitor electronist - eu și o psiholoagă în devenire - ea... Până să ne apropiem de salba de insule și ostroave, privirăm pe rând cu binoclul nostru depărtările dinspre care dădea semn de mare neliniște păsăretul. Ancorați la ponton, avurăm surpriza ca ghidul să nu accepte coborârea noastră pe Insulă, motivând că am fi pierdut așa un alt punct din program - turul orașului Brăila, care avea să se încheie cu o seară de dans, așa că
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
Eminescu (prin faximilarea manuscriselor eminesciene), ,,visul a trei generații de intelectuali”; Mihai Eminescu. Opere, vol. 1-4, realizate de acad. Eugen Simion - , cât și cele dedicate operei și vieții sale sunt dovada actualității nealterate, a unei posterități vii ce provoacă „o neliniște perpetuă” (Eugen Simion), o pătimașă polemică, o extraordinară dinamică în seriile generațiilor de critici literari. Prof. dr.Catinca Agache Referință Bibliografică: Mitul Mihai Eminescu în poezia contemporană și malaxorul revizuirilor de prof.univ.dr.Catinca Agache / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
după combinații alegorizante și după inevitabilul derdeluș al atracției. Irizia nu mai este ființa feroce și complicată; are pielița piersicilor în obraji, mă ascultă mângâindu-mă și îmi povestește deseori despre ea. Frumusețea ei în toiul aromelii mele nesățioase, acoperă neliniștea nefirescului din preajma șarpelui de aramă. Pasiunea ei este împlinită numai prin contemplație, prin jocul creării unei făpturi din carnea idealurilor, prin dansul fachiric care mi-o apropie și o determină să mă învăluie cu chipul și formele fascinante, strunjite parcă
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
nu li se pot stabili granițe”. Regretul ar fi cauza melancoliei, dar el nu paralizează ființa, existând o deschidere spre viitor prin „vis și grație”. În aceeași măsură îl preocupă disperarea, definind-o ca o stare în care anxietatea și neliniștea sunt imanente existenței. Preferă existența dramatică „chinuită de cele mai consumatoare flăcări interioare”, disprețuind „absența riscului, a nebuniei și a pasiunii”. Când vorbește despre tristețe, Cioran spune: „Tristețea apare după toate fenomenele prin care viața pierde din ea însăși”. Viața
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]