2,868 matches
-
spulber acest gând m-am înclinat rece, am plecat și am pus o lună distanță între dorința mea de a o vedea și ironia ei afectuoasă. Când am revenit, posomorât, distant, absent, mi-a aruncat o privire rapidă, gravă, aproape neliniștită, mi-a luat ochelarii de la ochi, a dispărut în încăperea semiobscură (nu mai era singură) și după un minut a revenit cu ei în mână și mi i-a dat cu un bilețel pe care l-am vârât imediat în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ca și în clipa când îmi luase ochelarii de la ochi (gravă și intrepridă în același timp, cum se gândise ea într-o secundă ce trebuie să facă, să-mi scrie acel bilet fără să bănuiască colegul ei ceva) complice și neliniștită... Acum aceeași neliniște îi cutreiera ochii ei mari: da, ai venit și ce-o să fie? Ce ni se întîmplă? Cine suntem noi doi?... I-am sărutat mâna și am intrat. Locuia într-un apartament atât de frumos cum nu văzusem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lăsau să apară știrea despre căderea dictatorului italian, aliatul numărul unu al lui Hitler, pe pagina întîia, pe cinci coloane. Ceva se schimbase. Un an mai târziu, tot într-o permisie, rătăcind prin oraș, m-am întîlnit cu Caraion. Arăta neliniștit, crispat și mi-a spus că trebuie să fugă din București. De ce, ce se întîmplase? Am intrat la Cafe de la Paix, am luat masa împreună și a început să-mi povestească. - După obiceiul, sau mai bine zis după firea ta
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o decizie înțeleaptă i se părea acum extrem de riscant. Dacă i se întâmpla ceva copilului? Ce naiba era în capul ei? Și totuși, de bună seamă, un copil avea dreptul să-și cunoască tatăl, nu-i așa? Doctorul simți că era neliniștită și încercă s-o calmeze. — Domnișoară Tyler, îmi dau seama că sunteți îngrijorată, dar acesta este un test foarte sigur. În cazul scanării efective, riscurile de pierdere a sarcinii sunt minime și, la vârsta dumneavoastră, avantajele urmăririi sarcinii sunt apreciabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care îi făcea pe reporteri să fugă să se-ascundă în toaletă. Fran era ca o fiică pentru ea și în atitudinea ei era ceva care o îngrijora pe Stevie. — Chiar și așa, nu crezi că ar trebui să fii neliniștită de faptul că nu ești mai neliniștită? — O să încep să intru în panică mai aproape de data cu pricina, când o să fiu mai puțin ocupată. Deocamdată, perspectiva de a-l avea pe Laurence la dispoziție 24 de ore din 24 e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să se-ascundă în toaletă. Fran era ca o fiică pentru ea și în atitudinea ei era ceva care o îngrijora pe Stevie. — Chiar și așa, nu crezi că ar trebui să fii neliniștită de faptul că nu ești mai neliniștită? — O să încep să intru în panică mai aproape de data cu pricina, când o să fiu mai puțin ocupată. Deocamdată, perspectiva de a-l avea pe Laurence la dispoziție 24 de ore din 24 e de-ajuns ca să mă motiveze. Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rolul de soție și să aibă grijă de Ralph? Fran însăși? N-avea rost să facă speculații, dat fiind că avea să afle în zece minute. Ben îl aștepta în fața casei, îmbrăcat în trening, cu picioarele goale și o expresie neliniștită. În locul unui tânăr adult de cincisprezece ani, lui Jack i se păru deodată că arăta ca un băiețel îmbrăcat ca un om mare și simți că i se rupe inima. N-ar fi trebuit niciodată să lase povara unei asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nechezatul jalnic al roibului. Apoi, sub lumina tristă a lămpii, necunoscutul gemu din adâncuri, un fior greu păru că-i umblă prin lăuntru, pe când trupul sta nemișcat; ochii se zbătură în orbite; apoi se stânseră. Primarele se sculă în picioare, neliniștit, și zise: —A murit... Da, a murit, murmură popa; Dumnezeu să-l ierte! —Dumnezeu să-l ierte! zise și primarele, încet. Fața străinului, împietrită de moarte, era galbenă și părea stăpânită de liniștea unui somn adânc. Lampa sfârâia încet, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sânge, și parcă întreabă ceva cu groază și cu durere. Mulțimea se mișcă, se împrăștie. Și boierii intră pe strada Prefecturii, vorbind zgomotos. Cine a dat întâi? Cine l-a sfârșit? Fiecare a dat lovitura cea din urmă. Cucoanele așteaptă neliniștite. Ce-a fost? Cum a fost? Costică nu-i mușcat, nu-i mușcat nici Osman, dar putea să se întâmple mare comèdie. Praful uliții, ca niciodată, se ridică des și scânteiază ca o pulbere de aur în luminile asfințitului, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
liniște, mă strecură lin prin aceleași cărări ale pădurilor de trestii, și încet furișa luntrea pe sub bolțile sălciilor. Doar că-mi vorbi mai puțin ca de obicei; dar asta nu se întâmpla numai acum. La întoarcere, la crâșmă, Sandu iar neliniștit, iar parcă nu îndrăznea. În sfârșit, după plecarea lui Marin, când să încalec pe Corbu, se alătură de mine și mă atinse ușor pe umăr: — Boierule Niculiță... Ce-i, Sandule? El mă privi zâmbind. Uite ce-i, boierule, ast’ dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
costișă lină, prin bungeturi care păreau ziduri nestrăbătute. — Încet... vorbi Vasile. Și glasul lui dintrodată dobândi un răsunet deosebit, care tremura ca o suflare de vânt pe vale. Iar merseră o vreme, și iar se opriră. Cânii trăgeau de lanțuguri, neliniștiți. Vasile se plecă asupra hleiului jilav. — Iaca, se cunoaște, urmă proaspătă... Cuconu Grigoriță se plecă și el, privind cu luare-aminte. Își așeză după aceea torba în stânga, cuțitul de vânătoare în dreapta, își îndesă pălăria în cap și-și pregăti pușca. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se arăta în capătul uliții, venind din inima târgului. Apoi iar începea să umble domol; pe când necunoscutul înainta încet și umbra lui îl urmărea pe păreții caselor scunde, dispărând în bolți și iar apărând, ca un dușman nesimțit. Fata umbla neliniștită; câteodată se scutura, ajunsă de răcoarea nopții; se îndosea în unghiul unui zid, ieșea iar în lumina slabă. Deodată încremeni locului. Cunoscuse pe Ștefan Bucșan care venea domol la vale, drept prin mijlocul uliții. Venea fluierând încet un cântec, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lânceziseră în odăi umede și murdare, plecați asupra acului, bătând încordați cu ciocanul, trudindu-se în toate meseriile, săraci și umiliți; iar acuma umblau încet, se odihneau parcă în soarele auriu de toamnă, care frângea raze și-n ochii lor neliniștiți. Haia Sanis îi privea nepăsătoare de la geamul ei. Înstrăinată a fost în anul acela și de marile zile ale toamnei, de sărbătoarea împăcării și a cuștilor. Nu-i mai aduceau lacrimi în ochi povestirile vechi pe care Sanis, în odihna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu firele lungi de argint ale funigeilor plutitori, cu buciumările vânturilor; iar mahalaua prinse iar a clocoti. Iar se adunau sara cumetrele, în cațaveici, sub salcâmii desfrunziți, iar șopteau nevestele încete, urmărindu-și pruncii și ridicând la înălțimea nasurilor andrelele neliniștite. Dragostea Haiei era de poveste. Se știau strecurările ei sara, se știau întristările ei ziua, și mâniile ei cumplite când maică-sa punea o întrebare și cerca s-o mustre. Bine, fată hăi, tu ai nebunit! Ce ai tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu s-a putut alina. Iar de ce s-a întâmplat a doua zi în casa lui Sanis și azi își mai aduc aminte femeile din Broscărie. Mai întăi un zvon lin a pornit dis-de-dimineață, apoi a crescut ca un vânt neliniștit. Era cătră mijlocul lui noiemvrie și femei jalnice călcau prin râurile de noroi, lăcrimând și clătinând din cap, petrecându-și la gară feciorii palizi. Se duceau la oaste feciorii lor; se duceau în alte târguri; se duceau spre întunericul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iute. Până la șopron, Lepădatu simți că vifornița s-a întărit. Găsi pe flăcăuași strânși la un loc; îl așteptau. Îi sări și Sărmanu înainte și prinse a i se gudura la picioare. Vitele stăteau neclintite prin întuneric. Niță le simți neliniștite, cu capetele ridicate și cu urechile ciulite. Zăpada bătea uscat în perdeaua de stuh; iar pe de laturi și pe deasupra, stropituri își căutau loc și-n adăpostul deschis spre miazăzi. Vântul câteodată izbea greu în clădirea șubredă, șuierând cu mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
doctor. Numaidecât trebuie să stăm. Lumina din fund începea să se umbrească și din acea umbră prinse a se despleti cătră curmătură o ceață subțire. Îndată ce se așeză pâcla aceea de toamnă, schimbând înfățișările dintru început ale priveliștii, paznicul deveni neliniștit. Prindea să se amestece funingine în pâclă, când el se sprijini în coate și înălță fruntea. Mormăi ceva. Ce este? a întrebat șoptit stăpânul. Cred că ne putem întoarce. Da, domnule doctor, dar nu înțeleg ce caută calul meu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asculte o dată, acel nume nu se mai rostea. Ursake avea în el o bănuială că numele acelea - care se spuneau ori nu se spuneau - în curând aveau să ia ființă în Prelunci, schimbând toate. Din pricina asta, începea să fie iarăși neliniștit. În ajun de Tăierea cinstitului cap al prorocului Ion Botezătorul, carele se prăznuiește în august, ziua a douăzeci și noua, nana Floarea a avut treburi mai multe decât de obicei. A copt pâne, a sărat carnea de la un purcel, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
veștile de sănătate din partea lui șahzadè sunt mulțămitoare. Bănuiesc că fructul dăruit de Mustafa robului va fi fost otrăvit... a șoptit ea, cu ochii măriți de spaimă. —E cu putință asta? Nu cred... a răspuns sultanul. De ce ești atât de neliniștită? Sunt neliniștită, stăpâne, din două pricini. Să ne așezăm pe această canapea, lângă havuz. Nu-i nimenea alături, în Divan-Yolù? Nu-i nimeni. Vorbește. Sunt neliniștită, stăpâne, deoarece coșul de fructe zăhărite l-am trimes eu. Și s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sănătate din partea lui șahzadè sunt mulțămitoare. Bănuiesc că fructul dăruit de Mustafa robului va fi fost otrăvit... a șoptit ea, cu ochii măriți de spaimă. —E cu putință asta? Nu cred... a răspuns sultanul. De ce ești atât de neliniștită? Sunt neliniștită, stăpâne, din două pricini. Să ne așezăm pe această canapea, lângă havuz. Nu-i nimenea alături, în Divan-Yolù? Nu-i nimeni. Vorbește. Sunt neliniștită, stăpâne, deoarece coșul de fructe zăhărite l-am trimes eu. Și s-ar fi putut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spaimă. —E cu putință asta? Nu cred... a răspuns sultanul. De ce ești atât de neliniștită? Sunt neliniștită, stăpâne, din două pricini. Să ne așezăm pe această canapea, lângă havuz. Nu-i nimenea alături, în Divan-Yolù? Nu-i nimeni. Vorbește. Sunt neliniștită, stăpâne, deoarece coșul de fructe zăhărite l-am trimes eu. Și s-ar fi putut ca naramza s-o guste șahzadè. — Crezi c-a fost înveninată? — Se poate, mărite stăpâne. Ce nu se poate în această puternică împărăție? S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi vinovată eu. Dacă a fost cumva fructul înveninat? —N-a fost înveninat. —Ba s-ar putea să fi fost, stăpâne. Cine a adaos acea naramză, văd că e greu să se afle. Am pricină să fiu de două ori neliniștită, pentru că bunăvoia stăpânului a hotărât și copilului meu iubit Mehmet o raià la Dunăre. Stăpânul meu a binevoit a-i dărui și aur și a-i hărăzi ortale bune de ieniceri. Dacă a fost în primejdie Mustafa, poate fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Împleti cu bîzÎitul Îndepărtat al unui avion de transport. Jim schimbă băncile și se așeză lîngă doamna Hug, care Îl ținea pe tatăl ei bătrîn la piept. Două dintre misionare erau culcate pe podeaua camionului, iar ceilalți deținuți moțăiau tresărind neliniștiți. Basie Își pierduse interesul față de băieții englezi și Îl urmărea pe Jim pe deasupra gulerului pătat de sînge al hainei. Mii de muște se adunară În jurul camionului, atrase de transpirație și de urina care curgea printre scîndurile de lemn. Jim aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ceea ce a mai fost o dată, iar asta, din păcate, nu se poate”. Personajul pirandellian își caută însă și un autor. Neînscris într-un text, el rătăcește de colo până colo fără odihnă, și iată că, astfel, tema spectrului ce bântuie neliniștit - aflat și el, după cum se știe, în căutarea unui corp - revine aici sub un dublu aspect (nevoia de „creator”, nevoia de „interpret”) și, în același timp, inversată: să ne amintim că pătrunderea intempestivă în sala de teatru a personajelor dornice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de mare, încât risca să-i propulseze pe cei din față grămadă peste femeia din jilț. La rândul ei, doamna Ledoulx, obișnuită cu moda și mai ales cu purtarea lejeră, plină de curtenie a francezilor, îi privea din ce în ce mai contrariată, chiar neliniștită. Atunci se întâmplă un lucru neprevăzut. Stârnit de noile mirosuri, alintatul patruped al doamnei consul - un mic Maltez cu blana sidefie, zilnic spălată și îndelung pieptănată - care visa liniștit în poala stăpânei sale tresări nervos și începu să adulmece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]