2,766 matches
-
perioade când pare conștient de faptul că aiurează, dar numai pentru a schimba o Închipuire cu alta. — Crezi că nebunia mea va afecta casa? o Întreabă el Într-o zi pe dna James, săltând capul de pe pernă și Încleștându-și neliniștit mâinile pe brațul ei. — Adică Lamb House, Henry? — Nu, nu, zice el clătinând impacientat din cap. Casa! Casa! Dacă ne află cei de la galerie... Lasă capul să-i cadă la loc pe pernă cu o expresie de teamă profundă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o seară stropită din belșug cu alcool, să Îl sărute pe gură, Henry Își luă tălpășița și nu se mai Întoarse niciodată. La Paris nici nu-i trecuse prin minte că Jukovski ar fi putut fi pederast și se Întrebă neliniștit acum dacă existase În comportarea lui ceva care să fi Încurajat o astfel de bănuială legată de propria persoană. Desigur, Își trecea uneori brațul pe sub cel al rusului În timpul plimbărilor Îndelungate sau Îl prindea de umăr În vreme ce sublinia mai pătimaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și, mă rog, cum a făcut asta? — Păi știi că ai o pronunție cu totul aparte, mai ales când te Înfierbânți. Gerald te imită la perfecție. — Serios? zise Henry cam Înțepat. — Mă tem că te-ai supărat, spuse Du Maurier neliniștit. — Ba deloc, răspunse Henry, deși se supărase puțin. Dar sunt curios... ce caracteristici... adică... ce trăsături distinctive... idiosincrasii de vocabular sau sintaxă... la perfecție... nu că aș putea pretinde că pricep ce Înseamnă perfecțiunea În acest... acest... Simți cum, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
s-a acordat - primesc mereu scrisori de la actrițe care mă imploră să le primesc. Știi cum e, Bob. Poate fi cineva despre care am uitat cu desăvârșire. Cei doi rămaseră tăcuți, contemplând misterul, timp de câteva momente. Amândoi erau vag neliniștiți: orice premieră era riscantă și imprevizibilă, chiar dacă nu mai adăugai stresul urărilor de rău anonime, venite pe fir. — Vreau să ții totul pentru tine, Bob, spuse Alexander Într-un târziu. Nici o vorbă trupei și, orice ar fi, nu-i pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a schimba impresii despre Guy Domville. Nimic nu ar fi putut fi mai puțin binevenit, dar, ca și funebrul dineu organizat pentru actori cu o seară Înainte, trebuia Îndurat. Primul sosit fu William Norris. Îi strânse mâna și Îl privi neliniștit și trist. Dragul meu, spuse el, vreau să Îți spun o vorbă despre seara de ieri și apoi tac. Ai scris o piesă minunată, plină de poezie, simțire și probitate morală. Huliganii care au huiduit aseară și-au arătat propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el căzu grămadă la pământ. Femeia - care părea să fie bona - Îl ajută să se ridice În picioare. Fetița, de vreo cinci anișori, Îl privea de la marginea drumului, cu ochii mari și chipul palid. — Sunteți teafăr, domnule? Îl Întrebă femeia, neliniștită. Cred că da, Îi răspunse pipăindu-se și flexându-și membrele. Își zdrelise o mână - stânga, din fericire, nu cea cu care scria - și mâine avea să aibă o vânătaie proaspătă pe gambă, dar altminteri părea să fie Întreg. Săltă bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prea multe de spus pe marginea meniului și aprobă sugestia ei prudentă de „a utiliza“ ingredientele rămase În urma vizitei lui Gosse. — Altceva? o Întrebă el, văzând-o că zăbovește. — Păi, da, ar mai fi ceva, spuse ea, răsucindu-și cam neliniștită baierele șorțului. Mă Întrebam dacă v-ați gândit vreodată să angajați un băiat la toate. Un băiat la toate? o Îngână el, puțin surprins. Avem nevoie de unul? — Ne-ar fi de folos, domnu’ James. Cineva care să facă cumpărăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
convergența tuturor acestor evenimente pare să dea naștere unei imagini coerente, care leagă vieți și morți disparate așa cum o fac romanele, cu un efect patetic artificial, dar irezistibil. Alice se trezește plângând inexplicabil. Ce s-a Întâmplat, mamă? o Întreabă neliniștită Peggy. Doamna James clatină din cap, Își trage nasul și se șterge la ochi cu batista. — Nu știu. Totul pare atât de trist. — Doamna James plânge, raportează Minnie la bucătărie. Asta n-am mai văzut-o până acum. După-amiază a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îmi neagă dreptul de a-l, cum spune el, „face praf“, și anume „de sus în jos“. Acum își strânge pleoapele ca niște fante înguste, strânge din buze și și le strâmbă, își schimonosește gura într-o poziție oblică și neliniștită și lucrează la strâmbătura asta, în vreme ce stă totodată aplecat deasupra cărților, plecat departe, imposibil de ajuns din urmă. Îl văd citind. E singurul lucru pe care-l face fără să se plictisească. În acest timp își astupă amândouă urechile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
generale, al cunoașterii filosofice, al resuscitării credinței, ca și în domeniile practice. La cursuri se puteau învăța greaca veche, latina, dar și esperanto. Cercurile de lucru se dedicau algebrei și matematicii superioare. Spațiul de manevră pentru speculațiile avântate și gândirea neliniștită se întindea de la Aristotel, prin Spinoza, până la Heidegger. Ceea ce nu înseamnă că formarea profesională era neglijată: viitorii procuriști erau familirizați cu contabilitatea dublă, constructorii de poduri cu problemele de statică, juriștii cu subterfugiile, economiștii de mâine cu legile orientate spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
însă nu am schimbat cu ele nici un cuvânt. Mai târziu, când Gründgens a pus în scenă Muștele lui Sartre într-un cinematograf transformat în teatru, ca spectator mi s-a părut că văd pe scenă obiectele pasiunii mele: în mijlocul corului neliniștit, costumate în insecte. Pe urmă m-am înghesuit din nou între funcționarele de birou sau de la telefoane, care mă înghesuiau și ele pe mine și mă torturau dureros și voluptuos totodată. Abia îmi mai amintesc de chipurile lor. Dar una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asfințitul soarelui și care, de aceea, știe că un bolovan rostogolit pe deal în sus nu rămâne acolo, a atins, pentru mine, statura de sfânt demn de a i te închina. Un erou dincolo de speranță și disperare, pe care bolovanul neliniștit îl face fericit. Un om care nu renunță niciodată. La Paris am început, chiar dacă numai în treacăt și parcă pe sub mână, să încerc să iau decizii politice, așadar, în cursul dezbaterilor de bistrou, cu și fără Katz, să adopt puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
călătorit cu trenul interzonal, fără Anna, la Köln, unde mama mea zăcea pe moarte în spitalul Sankt Vinzent. Încet-încet, m-a recunoscut. Voia să fie sărutată de fiu. Iar eu am sărutat buzele ei strânse de durere, fruntea, mâinile ei neliniștite. Patul ei pe rotile fusese mutat din salonul cu mai multe locuri într-o debara care era folosită drept cameră pentru muribunzi: o văgăună fără ferestre, în care nici măcar nu era atârnat crucifixul pe perete obligatoriu. Sus de tot, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
clin, nici În mânecă cu ea, dar ei corespondau en amateurs. Asta a zis-o ca să cred eu că dama era iubita lui. O săptămână după, a venit unul, Montenegro, pâinea lui Dumnezeu, și a zis că nătărăul era foarte neliniștit. De data aceea, ai procedat ca și cum Într-adevăr ai fi pierdut ceva. Te-ai dus la unul care nu-i Încă la pârnaie, dar e polițist vestit. Apoi v-ați dus cu toții la țară, răposatul Muñagorri a mierlit-o, don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că omul azi ia microbuzul din Llavallol, iar mâine ne salută cum nu se poate mai plin de sine de la ferestruica trenului care transportă laptele, ăla de trece ca limbricul prin Burzaco și, o dată dus, ce mai știu eu. Spirit neliniștit, Îl putem zări pe la conferințe, academii și alte expoziții de pictură; ciugulește ici și colo, dar trebuie văzut cum asimilează. Se știe deja, e comisionar. Data trecută eram de-a dreptul sfârșit, incapabil să-mi ridic măcar capul, și Îngurgitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
această fază, am ezitat să iradiem obiectul. Harry interveni și el: — Căpitane Barnes, am observat că aripa nu prezintă stricăciuni, iar carcasa apare ca un cilindru perfect. Crezi că acest obiect s-a prăbușit În ocean? — Da, spuse Barnes, oarecum neliniștit. — Vrei să spui că obiectul ăsta a rezistat unui impact cu apa, la o viteză atât de mare, fără nici o Îndoitură sau zgârietură? — Păi este extraordinar de rezistent! — Într-adevăr, așa ar trebui să fie... Încuviință Harry. — Scafandrii care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de tot felul. Ted, aflat deja la bord, stătea aplecat de spate și rânjea ca un copil. Nu ți se pare că-i extraordinar? Norman Îl invidia pentru ușurința cu care se entuziasma; el, În schimb, era crispat și ușor neliniștit. Deasupra lui pilotul Închise cu zgomot trapa masivă și sări jos pentru a prelua comenzile. — În regulă toată lumea? Cei doi pasageri Încuviințară În tăcere. — Îmi cer scuze pentru peisaj, spuse pilotul, aruncând o privire peste umăr. Mi-e teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu care sunteți probabil familiarizat. — Înțeleg, zise Ted, revenindu-și cu ușurință din buimăceală și pălăvrăgind apoi cu Edmunds pe teme tehnice. — Ted pare teribil de interesat de modul În care vom Înregistra toată treaba asta, spuse Barnes, privindu-l neliniștit. — Da, așa pare să fie. Norman se Întrebă de ce Îl deranja lucrul ăsta pe Barnes. Era cumva Îngrijorat de Înregistrările video? Sau credea că Ted va Încerca să acapareze spectacolul? Dar oare Ted chiar avea să facă una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se află o ditamai nava spațială. — În ceea ce mă privește, n-aș putea fi mai Încântată, zise Beth, mușcându-și buza. Nu prea pari a fi, observă Norman. — Trebuie să vă spun că nu mă pot stăpâni să nu fiu neliniștită. Acum zece ani, la Stanford, Bill Jackson a susținut o serie de seminarie săptămânale cu privire la viața extraterestră. Tocmai primise premiul Nobel pentru chimie. Ne-a Împărțit În două grupe. Una dintre ele proiecta forma de viață extraterestră și prelucra totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de „În pragul unui prilej deosebit de favorabil pentru specia umană“? Norman râse, recunoscător pentru risipirea tensiunii nervoase. Găsești că e caraghios? Întrebă Ted ofensat. Norman Își Îndreptă privirea către silueta pe a cărei cască era ștanțat „FIELDING“. — Nu, sunt doar neliniștit. — Și eu, zise Beth. N-aveți pentru ce, credeți-mă, Îi liniști Barnes. Care sunt cele mai gogonate trei minciuni din DH-8? interveni Harry, făcându-i din nou să râdă. Se Înghesuiră În sasul strâmt, ciocnindu-și căștile Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
peste piept. Dincolo de fereastră, trei submarine se adunară În jurul lor; muncitorii se Îndreptau către habitatul scafandrilor, DH-7. — Se pare că s-a Întâmplat ceva, zise Harry. — E În legătură cu convorbirea lui Barnes. S-ar putea, spuse Harry cu un aer Încă neliniștit, distrat. Unde e Tina? — Probabil că e cu Barnes. De ce? — Trebuie să vorbesc cu ea. — Despre ce? se interesă Ted. — Ceva personal. Ted ridică din sprâncene, dar nu mai spuse nimic. Harry ieși și se Îndreptă spre Cilindrul D. Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Norman simți o ușoară neliniște. — Ce fac ăștia aici? Nu știu. De fapt, ce fac crevetele? Migrează? — Al naibii să fiu dacă știu, spuse Barnes. Totdeauna le cumpăr congelate. Nevastă-mea nu suportă să le curețe. Norman rămase În continuare neliniștit, deși nu putea să-și dea seama de ce. Acum se vedea cu ușurință că, de jur Împrejurul habitatului, locul se umpluse de crevete. De ce-l deranjau oare? Norman se Îndepărtă de hublou, sperând că sentimentul de neliniște Îi va dispărea dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
imaginea pe care o văd să se corecteze. Durerea amară revine ciclic în memorie. „-Viața?”-întreb. „-Nu știu. Nu rîd de tine. Nu rîd de nimeni. Toți caută mîngîierea în poeme, arțagul în pace și liniștea în mijlocul războiului. Năuc și neliniștit, așa-s și eu. Un șoarece beat căutînd nădejde.” Nu-mi mai urmez vorbele căci ele au ieșit nu din mine ci dintr-o instanță superioară. Poate că e însuși Judecătorul cel care mi le-a șoptit. Tresar reamintindu-mi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de prezența ei nebănuită. Mă minunez și eu de cumințenia voastră. Te felicit, Andrei! Foarte frumos ai vorbit și apreciez mult cunoștințele tale și seriozitatea manifestată. Am venit puțin speriată, să știți. Am primit vreo două-trei telefoane de la unii părinți neliniștiți... Corect era să le spuneți că mai aveți... activități școlare peste program. Gata pentru azi! Mergeți cuminți la casele voastre. Eu vă mulțumesc pentru felul organizat în care ați venit și ați discutat! Și... nu uitați! Este bine să luați
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
n-ai renunțat la ideea de a pregăti cina? a zis ea părând pe punctul de a izbucni în lacrimi. Nu, mamă! i-am răspuns. De ce ești supărată? Mi-aș dori să nu faci chestia asta, mi-a răspuns ea neliniștită. O să le dai idei, înțelegi? După asta, o să aibă pretenția să li se gătească cina în fiecare seară. Și de la cine vor avea pretenția asta? Nu de la tine. Asta e sigur. Pentru că tu îți vei lua zborul de aici, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]