2,523 matches
-
mai e cazul. A murit, duduie, pacientul a murit!”, se aruncă Tony pe trepte în jos. Grecii lui Platon spuneau că asta e “pedeapsa celor vii”... Din păcate, nu avem Cred că mintea mea o ia razna. Cuțitul se-nvârte nemilos în șale. Mă îmbrac mai mult târâș. “Unde pleci?”, se freacă doamna mea la ochi. “Îmi iau lumea-n cap!”. Ajung la cel mai mare spital din București. La Fundeni, unde nu mai există bani nici pentru feșe, dar se
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
edițiile anterioare. Analiza riguroasă a textelor i-ar fi putut preveni pe cititori, căci se vorbește cînd de "hîrtiile" lui Maurice Halbwachs, ceea ce constituie un ansamblu, nu o structură apropiată de realitate, cînd de "manuscrisul" Memoriei colective, ceea ce e o nemiloasă mistificare. Această mistificare, care probabil i-a scăpat coordonatorului colecției, Georges Balandier, este revelată de textul următor: "[...] în afară de cîteva pasaje nefinisate (specificate în "Avertisment") și a căror eliminare este semnalată prin puncte de suspensie. Manuscrisul a fost reprodus integral, titlurile
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Am căzut din întâmplare pe un teren ascuns. Acesta era un mare pătrat gol, înconjurat peste tot de o pădure înaltă de pini și de stejari. Acești copaci negri se înălțau în cele patru colțuri ale câmpului, ca un zid nemilos, la adăpostul căruia se întindea acest spațiu roșiatic, cu pietricele rotunde printre care se încolăceau tufe de cimbru și vipere 256. Pe un teren ascuns" este rema1 reluată ca temă2 prin pronumele acesta. "O pădure înaltă de pini și de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tot felul, dar am rezistat și mi am îndeplinit țelul propus. Nimic nu se poate obține în viață fără muncă, speranță și curaj, perseverență, dorința de a trăi și a cunoaște. Acum mă regăsesc identic, în realitate, victima acelui timp nemilos, care nu te ia în seamă, care îți numără zilele, lunile și anii, în care ți se arată amprentele trecutului, însemnele lăsate asupra organismului și evidențiate ca la ecranul TV. Însă mă bucur de o bătrânețe liniștită, asigurată și, foarte
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
a continuat de-a lungul anilor prin întâlniri de revedere tot la zece ani, între cei puțini care am mai rămas, deoarece o serie dintre noi și-au terminat mult prea devreme zbuciumul pământesc și au intrat discret în groapa nemiloasă a timpului; lor, tuturor, un gând pios, vita nostra brevis est. A fost o clasă omogenă și fruntașă nu numai la învățătură, ci mai ales la viața clasei, la atitudinea de solidaritate, la bine și la rău. Între noi n-
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
care deseori o disprețuiam, a devenit o icoană sfântă pentru mine. Copilăria mamei a fost și ea una chinuită ca, de altfel, întreaga ei viață. O povară de greutăți, respinsă de cei din jur, luptând să supraviețuiască într-o lume nemiloasă. Și-a dorit să fie medic, însă soarta i-a fost potrivnică. Nu a fost lăsată să meargă la liceul sanitar. Am mers eu la școală pentru ea, de dragul ei. Facultatea am absolvit-o din ambiție, pentru a-i face
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
românești, de ce ambițiosul romancier a fost obligat să-și dea demisia? Doar corozivele polemici să-i fi adus mazilirea? Sau a fost vorba de eterna luptă literară, de interese meschine, de convenții secrete și, mai presus de toate, de decizia nemiloasă a partidului? În lumina documentelor arhivistice, a memoriilor și a declarațiilor de presă, putem deduce faptul că a fost vorba de o amalgamare a tuturor factorilor enumerați mai sus, astfel încât polemicile întreținute de Luceafărul au fost folosite de adversarii literari
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cuvântul lui Iahvc. Aceste revelații, directe, personale, erau evident interpretate în lumina credinței lor profunde și transmise după anumite modele tradiționale. Profeții preexilici se caracterizează prin aceea că ei anunță îndeosebi judecata Domnului împotriva lui Israel: Iahve va trimite cuceritori nemiloși ca să-1 nimicească: Domnul va folosi marile Imperii militare ca instrumente de pedepsire împotriva propriului său popor, care 1-a trădat. Se poate descifra și o promisiune de nădejde în această judecată teribilă? S-a crezut a se putea recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
general. În această privință susținem opinia lui Jauss, care, în descendență aristotelică, promovează catharsis-ul ca o condiție esențială a receptării operei artistice. Din acest punct de vedere criticul - în sensul său inițial de observator și comentator obiectiv, distant și nemilos al operei - este, asemenea lui Mefistofel, cel puțin aparent, un învins. Stimulat de el - pentru că și el reprezintă publicul căruia i se adresează - scriitorul inovează, face eforturi să surprindă, să emoționeze chiar și un astfel de cititor avizat, îi învață
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
adevărat, la acea dată, Bacovia era singur, n-avea nevastă și patru fete ca părintele Galaction, dar pîinea era nevoit s-o procure la fel ca acesta. Aceeași pîine, „pîine cu paie”, din cauza căreia s-a îmbolnăvit de „o eczemă nemiloasă”14). în ciuda antifrazei din titlu, poemul „Belșug” redă ceva din deruta și dezolarea trăite în acea epocă a vieții sale. „Plînset mondial...” Reacție inevitabilă după un război cu cîteva milioane de jertfe, de pe toate continentele, chiar dacă principalul lui teatru a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ea avea o lungă și consistentă tradiție. „Prăpastia care s-a deschis între burghezie și artist - observa un cercetător - este unul din fenomenele cele mai frapante din istoria culturală a secolului al XIX-lea”7). în Italia, în Strocanture (Critică nemiloasă) și, mai cu seamă, în Dizionario dell’omo salvatico (Dicționarul omului sălbatic), Giovanni Papini (născut în același an cu Bacovia) îl atacă pe „burghez” în termeni pamfletari, de o vehemență extremă: „Bor-ghe-se, iată cele trei silabe eterne cu care e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
după moartea lui Take Leca, a candidat, din partea acestora, pe postul rămas vacant la Colegiul II de deputați din Bacău. A fost „lucrat” în „culise” de „ocultă”, atacat, „pieziș”, „printr-o broșurică de ocazie”, imputîndu-i-se că ar fi „cămătar”, „un nemilos exploatator al nevoiei și ignoranței altora”.14) Bazîndu-se, ca și odinioară, numai pe „însușirile sale”, a pierdut cu o diferență de 91 de voturi (399 - Ștefan Șendrea, adversarul său, 308 - el),15) dar a rămas în fruntea liberalilor locali, ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu brațele învinse”), de pieptul („Paloarea, mutismul minează al meu piept”), de fața („Pudrat pe-o eczemă ce fața mi-o sapă”) și, mai ales, de creierul său: „Iar creierul ardea ca flacăra de soare”; „în creierul meu plînge un nemilos taifas”; „Și creierul rămîne pierdut”. La acesta se referă și în trei locuri din proză: „Creierul palpita acolo de tristețe și tăcere...”; „Și o spaimă de tot ce citisem, de cîte auzisem, mă cuprinse, și regretam că, creierul meu, ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
asupra începuturilor carierei sale de editor, de pe la 1890, Lincon Steffen îi dădea următorul sfat reporterului, scriitorului și editorului Abraham Cahan: Aici e o știre, Cahan, despre un bărbat care și-a omorât soția, o crimă înfăptuită cu sânge rece, dură, nemiloasă... Înăuntru e o poveste. Acest bărbat a iubit-o destul ca să fie în stare să se mărite cu ea, și acum a urât-o destul ca să o facă bucăți. Dacă poți să afli ce s-a întâmplat între căsătorie și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și chiar sfâșierea de fiare sălbatice aduc repede sfârșitul și viața se stinge repede, fără dureri și chinuri prelungi. Moartea de foame, însă, este un chin de lungă durată, o durere prelungită, o moarte care sfâșie măruntaiele omului, o moarte nemiloasă pe care o ai mereu înaintea ochilor... Foamea usucă măruntaiele și seacă sângele din trup, nimicește căldura corpului, micșorează greutatea și sleiește puțin câte puțin toată vlaga din corp. Carnea rămâne întinsă pe oase ca o pânză de păianjen, iar
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
șoferilor care transmit simplu, fără complicații textuale inutile, mesaje limpezi către guvernanți. Aborigenii, indiferent dacă de sușă locală sau meteci, se transformă natural, cum spuneam, în cel mai scurt timp, în mutanți, odată transplantați în acest mediu radioactiv. Devin hiene nemiloase, nesimțite și fără scrupule pentru care înșfăcatul de bani este sensul vieții, iar șpaga, dată pentru a lua, dată pentru a urca, dată pentru a trăi, metronomul implacabil care îi jalonează viața, în ritmul respirației. Exacta pană a cronicarului, reluată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care, din păcate, ne-au obișnuit prea mulți dintre moderatorii ce ne populează teleserile și telenopțile -, bine documentat, curios și scormonitor într-o măsură decentă, familiarizat cu temele adevărate ale agendei publice, cu întrebări bine țintite, ca un glonț, sau nemiloase ca o ghilotină, Robert Turcescu nu este un partener comod de discuție,dar tocmai această incomoditate a fost fermentul care a dat viață dialogurilor noastre. În plus, dacă îmi este îngăduit paradoxul, această incomoditate a fost reconfortantă. Într-o țară
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
anchetați. Minerii iubeau, la fel ca și ceilalți oameni, viața, familia, libertatea. Dar, spre deosebire de alții, ei plecau zilnic la muncă având în fața ochilor spectrele morții, al accidentelor ce puteau în orice moment să-i schilodească, al silicozei și al altor nemiloase boli, în general, al condițiilor aproape inumane în care trudeau. Și tocmai din cauza acestor condiții, care făceau ca viața să le atârne în fiecare clipă de un fir de ață, minerii iubeau, mai mult decât oricare alte categorii socio-profesionale, dreptatea
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
prieteni siguri! Georges s-a încăpățânat să plece duminică, după acel bal extenuant. Plouă și acolo, unde bubuie tunurile acelea mari și cenușii, sub un cer posomorât, 3 este expus la [indescifrabil] și sub mantaua lui militară, lungă, apa șiroiește nemilos. Mă uit pe fereastră. Berlinul se estompează sub ploaia înghețată. Bulevardul este pustiu, nici măcar trăsurile nu se văd. Cineva bate la ușa mea. Un groom de la hotel apare, spune lucruri pe care eu nu le înțeleg, îmi întinde o scrisoare
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
putea controla ce se întâmplă în fiecare celulă. Aflați în plină lumină, cei închiși nu vor ști niciodată când sunt supravegheați și când nu. Mai mult, izolați fiind, nu se pot organiza, nu pot complota, nu pot ascunde nimic privirii nemiloase a puterii disciplinare: Este văzut, dar nu poate să vadă; obiect pentru o informație, dar nicio clipă subiect al unei comunicări. Dispunerea încăperii sale, față în față cu turnul central, îi impune o vizibilitate axială; în vreme ce împărțirea inelului în celule
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
s-ar putea replica: "Du-te și tu, și n-ai decât să te fotografiezi și nud". În al treilea rând, opinia publică, încarnare a bunului simț impersonal și nu ecoul beției proprii, îl pândește la colț și îl taxează nemiloasă imediat ce dă un chix, cum a fost acum câțiva ani, cu filmul. Nu s-a mai văzut urmă de BHL câteva luni, și-a lins rănile orgoliului lovit peste nas și a.... relativizat, măcar o vreme. Sau, cazul lui Patrick
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
merită să încerci să trăiești cinstit și demn. Și totuși, este lucrul esențial: am prieteni foarte tineri, fiii și fiice ale prietenilor mei cu care stau de vorbă și le pun pur și simplu întrebarea: De ce vă purtați atât de nemilos și de crud cu profesorii voștri, totuși? Răspunsul cade și mai nemilos și crud: Fiindcă asta merită. Sunt profesori la care nu ne purtăm așa. Care dintre ei? Cum care? Cei pe care-i admirăm, cei care sunt haioși, cei
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
esențial: am prieteni foarte tineri, fiii și fiice ale prietenilor mei cu care stau de vorbă și le pun pur și simplu întrebarea: De ce vă purtați atât de nemilos și de crud cu profesorii voștri, totuși? Răspunsul cade și mai nemilos și crud: Fiindcă asta merită. Sunt profesori la care nu ne purtăm așa. Care dintre ei? Cum care? Cei pe care-i admirăm, cei care sunt haioși, cei care au umor și cei care sunt corecți. Și desigur, cei care
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
discuțiile lor sunt purtate sub un tablou semnat de celebrul preot voodoo haitian Hector Hyppolite, Maâtresse Erzulie, un fel de Venus a răzbunării, patroană a frumuseții vindicative. În același plan simbolic, într-adevăr cele două femei sunt conduse de mâna nemiloasă a zeiței: doamna Kipps tăinuiește un cancer în fază finală, iar Kiki își părăsește bărbatul pentru a apărea chiar la prima conferință susținută de acesta după ani de zile, pentru a-i reteza, prin simpla prezență, orice formă de discurs
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
să reconsideri rockul, ca gen artistic, dar și istoria, estetica, modalitățile de exprimare, cauzele și clauzele, poncifele & pocelile secolului XX. Viziunea de-a dreptul... vizionară, judecata trecutului și prezentului, justă fără încrâncenare & parodică fără pic de relativizare, umorul continuu, zeflemeaua nemiloasă sunt unicate. Nimeni n-a reușit, ca Zappa, să dea atâta strălucire fleacurilor inovatoare, să pompeze seva organismelor naturale prin artere de hârtie, în compoziții avangardiste mai pline de vigoare decât orice piesă a curentelor ce se succed în showbiz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]