3,700 matches
-
să te mulțumești cu ceea ce ai și să nu pretinzi nimic de la nimeni, cu atât mai puțin servicii oculte sau favoruri! Nu cred să fi încercat vreodată în viață a obține ceva „peste rând” sau prin mult prea obișnuitele și nemuritoarele „pile”, pentru sine sau pentru familia sa. Or, la vremurile traversate, la cutumele și moravurile unei societăți tot mai receptivă și mai dependentă, parcă, la/de compromisuri, asemenea conduită echivala cu o excentiricitate virtual perdantă. A suportat însă cu stoicism
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
muza Clio, consemna cu îndreptățită și recunoscută autoritate că, pentru colegii de breaslă, Leonid Boicu rămâne drept „o culme a domeniului, opera sa fiind socotită ca un model în istoriografia privitoare la epoca modernă, îndeosebi a raporturilor internaționale”. Iar celălalt „nemuritor” ieșean, truditor în viață în același perimetru profesional (și, în parte, tematic) al istoriei moderne românești, în care și-a plasat opera Leonid Boicu, profesorul Gheorghe Platon, afirma „fără nici o rezervă” că lucrările acestuia „reprezintă contribuții determinante la progresul științei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ori consultat în elaborarea și înfăptuirea proiectelor istoriografice de interes național, Leonid Boicu n-a beneficiat de cuvenita recunoaștere valorică a operei sale; Academia Română, reorganizată în 1990 și împrospătată succesiv pe parcursul următorilor ani, a omis a-i înscrie numele printre „nemuritori”, alături de celelalte personalități reprezentative ale istoriografiei românești. Fără a risca comparații, asocieri sau clasificări, aflate oricând sub incidența relativității și/sau subiectivismului, ca „simplu cetățean” membru al aceleiași bresle, având experiența lecturilor istoriografice din autorii mai vechi ori mai noi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
măreață, sau numele unui creator profund al unei astfel de arhitecturi gotice) reprezintă versiunea sau parodia lui Blake la Cartea biblică a Genezei. În The Book of Los Blake descrie căderea în vidul infinit a lui Los: acesta este mintea nemuritoare care începe, în derularea căderii, să creeze cu ajutorul ciocanului de diamant (Hammer of adamant) și al nicovalei (anvil), formate tot de el soarele din "particule subtile" (subtil particles) că sfera (Orb) centrală ce se echilibrează pe șine (self-balanc'd). Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
puternică. Pe-acele vaste dealuri umbroase dintre America și malul lui Albion, Acum zăvorite afară de marea Atlantică, numite dealuri Atlantice, Căci din a' lor piscuri strălucitoare poți trece către lumea de Aur, Un străvechi palat, arhetip al unor mărețe Imperii, Nemuritoarele turnuri și-înalță, ce fost-a-n pădurea lui Dumnezeu construit De către Ariston, regele frumuseții, pentru a sa răpită mireasă."96 Aici Blake vorbește despre arhetipul celest după care erau construite cetățile în Vîrstă de Aur, localizînd această epoca ideală
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îngăduie "să dai ochii cu zeii" din Egiptul antic (despre care se vorbește în Cartea morților). Toate aceste simboluri rituale sînt mijloace de a atinge cerul 106. Schemă ascensionala are deci funcție soteriologica, fiindcă a atinge cerul înseamnă a deveni nemuritor, ceea ce Blake încearcă să realizeze pretutindeni în opera să: să îl atragă pe cititor într-o inițiere de tip alchimic (omul că mare artifex), șamanic (omul în calitate de călător mental), cosmologic/astrofizic (omul rațional, ce măsoară și astfel pătrunde rațiunile adînci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Raiului, / Omul Universal"143. "Raiul" cuprinde, firește, si sferele îngerești, pe care însă Blake le menționează abia la sfîrșitul poemului Vala, după ce a fost înfăptuita creația (în derularea căderii celor patru Zoa, prin forță lor în calitate de aspecte eterne ale minții nemuritoare creatoare) și principiul răului din ea a fost mistuit/mîntuit: Omul purificat vede acum " sferele-Îngerești nălțîndu-se noapte și zi", cînd stelele s-au mistuit "și-n locul lor, iată / Ochii ce se Întind ai Omului privesc adîncurile unor lumini minunate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
totuși sînt o identitate: 60 Doresc și simt și plîng și gem. Ah, groaznic! groaznic!" În Rai Femeile trec iarnă dormind în valuri moi de borangic Țesute de-a' lor mîini spre a le-ascunde în mormîntul sumbru; Însă Bărbați nemuritori trăiesc reînnoiți prin morți ale femeilor; în lină Desfătare ele mor, si primăvară reînvie cu muzica și cîntec. 65 Enion zise: "Cu bine, eu mor. M-ascund de ochii tăi cei scrutători." Astfel grăind, Din pieptul sau teșind ușor din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lor tainice lăcașuri în tăcere cufundate!" Dar Enitharmon îi răspunse cu o lacrima ce ii căzu și încruntîndu-se 245 Posomorita precum o dimineață-nrourată cînd se ivește de purpura lumină, " Pentru că noi să fim fericiți, să îi lăsăm pe ei nemuritoarele puteri să iși sleiască În timp ce noi năuntru tragem dulcile lor desfătări, în timp ce noi dispreț peste dispreț Le-ntoarcem ca să hrănim nemulțumirea noastră; căci recunoscători de ne-arăta-vom Ei vor opri dulcea iubire, a cărei hrană spinii sînt și-amare rădăcini. 250
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Văd baia cea de sînge, văd spadele și sulițele viitorului. Deși în Creierul Omului trăim și-n Nervii săi cei încercuitori, 295 Deși aceasta luminoasă lume-a bucuriei noastre este în Omenescul Creier Acolo unde Urizen și toate-Oștirile-i și-agață nemuritoarele făclii, Tu nu vei părăsi nicicînd această rece-ntindere unde jilávul Tharmas se jelește." Acestfel vorbi Los. Revoltă și Dispreț pe Enitharmon o cuprinseră. Apoi Enitharmón, împurpurîndu-se sălbatic, întinse mîinile-i nemuritoare: 300 "Coboară, O Urizen, coboară cu roib și car
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Omenescul Creier Acolo unde Urizen și toate-Oștirile-i și-agață nemuritoarele făclii, Tu nu vei părăsi nicicînd această rece-ntindere unde jilávul Tharmas se jelește." Acestfel vorbi Los. Revoltă și Dispreț pe Enitharmon o cuprinseră. Apoi Enitharmón, împurpurîndu-se sălbatic, întinse mîinile-i nemuritoare: 300 "Coboară, O Urizen, coboară cu roib și car de luptă! Nu mă amenință, O vizionarule; a ta pedeapsă. Firea Omenească nu va mai rămîne, și nici fapte Omenești Nu vor mai face Spiritele răzvrătite ale Cerului, ci doar Război
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înalță Peste Pămîntul și cu Marea-nveselite și se șui în Ceruri; Căci Zeii Elementelor suflară-n tunătoarele Armónii, creînd 370 Mîncăruri delicioase. Demoni ai valurilor trezeau Ecourile lor de apă. Luminoase suflete-ale vieții vegetale înmugurind și înflorind Își întind mîinile nemuritoare ca să izbească Firele de aur și de-argint, Si cu nemuritoare Voce murmurînd tandru, umplu-întreg Pămîntul și cu Cerul. Cu glasuri ce-s de două ori mai tari, si Corni puternici împrejur încolăciți, si răsunînd, 375 Locuitorii peșterilor Petrecerea enormă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Căci Zeii Elementelor suflară-n tunătoarele Armónii, creînd 370 Mîncăruri delicioase. Demoni ai valurilor trezeau Ecourile lor de apă. Luminoase suflete-ale vieții vegetale înmugurind și înflorind Își întind mîinile nemuritoare ca să izbească Firele de aur și de-argint, Si cu nemuritoare Voce murmurînd tandru, umplu-întreg Pămîntul și cu Cerul. Cu glasuri ce-s de două ori mai tari, si Corni puternici împrejur încolăciți, si răsunînd, 375 Locuitorii peșterilor Petrecerea enormă o umplură, Răspunzînd 29, Si Spirite de foc Aprins mărețul Cînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
drag iubit al ei 350 Care din Dragoste pentru ea moare În suferinți de cruntă gelozie și dureroasă adorație. Noaptea Îndrăgostiților purtată e de cîntul meu Și cele nouă sfere-nveselescu-se sub apriga-mi domnie. Fără-ncetare cîntă ele în armoniile nemuritoarei mele mîini. 355 Solemnă și tăcută luna Răsfrînge via armonie pe ale mele mădulare, Sălbăticiunile și păsările se joacă și se veselesc, Si fiecare-și caută perechea să își arate tainițele bucuriei. Înfuriate și-nfricoșătoare se zbenguie și sfîșie-adîncimile de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu lacrimile Mele. 5 De ce oftează Domnul meu? au nu sînt aștrii dimineții Fiii tăi supuși? Nu-și pleacă ei la glasul tău strălucitoare capetele? și la porunca ta Nu zboară în lăcașurile lor și-ntorc lumină lor spre tine? Nemuritoarele Văzduhuri ale tale sînt; acolo ești văzut în slavă Înconjurat de veșnic schimbătoarele Fiice-ale Luminii.107 10 [În armonie șezi, căci Dumnezeu te-a pus stăpîn pe toate.] De ce vrei viitorul să-l privești, întunecînd ce-i bucurie-acum?" Ea se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mîinile supuse 110, Si mîngîieri vor coborî din cer în norii tăi întunecoși.] 30 Lasă tot viitoru-n seama lui. Primește-ți iar ale Luminii cîmpuri. De ce ai ascultat de glasul lui Luváh în dimineața-aceea groaznică Și ai luminii aprigi căi nemuritori i-ai dat amăgitoarelor lui mîini? Acum nu mai asculta de voință ta, și ești silit Să făurești frîiele de fier și de arama, să clădești ieslele de fier, 35 Să îi îmbeți 111 cu vin din teascurile lui Luváh
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pot cei care cîndva iubit-au Iubirea lor vreodată să o uite? Iubirea și mînia sînt oare-aceeași patimă? în mine ele-s una. Cei ce iubesc sînt oare precum acei care-au murit, din moarte înviați, 20 Nemuritori în chin nemuritor, spre-a nu fi izbăviți nicicînd? Nu-i cu putință oare că cineva din moarte înviat Să moară? Cînd deznădejdea-ntunecată mă cuprinde, nu pot În mare să m-afund și de uitare-nvăluit să dorm? Ah, Enion, Slutita văd această
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că cerul, Acum în trainica alcătuire închegata înfățișarea-i se pietrífică, Din gură să blesteme, din ochii săi scîntei nimicitoare, Și lîngă nicovala rece dansat-a cu ciocanul lui Urthona, 5 Îngrozitor de palid. Enitharmón se-întinse pe groaznicul pămînt. Simți-nghețînd nemuritoarele ei mădulare, înțepenind, nemlădioase, palide. Picioarele lui (Los) se strînseră uscîndu-se din afunzime, strîngîndu-se, uscîndu-se, Si Enitharmon se strînse întru totul, fibrele toate uscîndu-li-se dedesubt, Ca plante pe care iarnă le usucă, frunze, tulpini și rădăcini putrezind 10 Pier în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ei plăpînd Șed Umbre ale Morții Veșnice în aerul de plumb. Însă duiosul fluier, flautul, violă, armóniul, harfa și chimvalul, Si sonul dulce-al vocilor de-argint alínă așternutul cel trudit 25 Al lui Enitharmon; dar vaierele ei îneacă harfele nemuritoare. Tare și mai tare via muzică peste văzduh plutește, Slabă și mai slabă lumina zilei asfințește; și rotile învîrtitoarei bezne Porniră în solemne revoluții. Pămîntul, de durere frînt, zbătîndu-se, Se leagănă încoace și încolo și plînse-amar la geamătul lui Enithármon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
strînge 136 îi crescu În jurul pieptului că o însîngerata coardă; cu tainice suspinuri 85 Îl tăié, dar dimineața următoare alt brîu urmează-n Jurul sînului să-i crească. În fiecare zi-l privea pe-nvăpăiatul tînăr, Tăcînd înfricoșat, și-obrajii săi nemuritori păliră că atinși de moarte, Pînă ce multe dimineți și multe nopți trecură-n chin cumplit Dînd naștere-unui brîu în zi și-n noapte sfîșiindu-l. 90 Brîul pe timp de zi lua naștere, pe timp de noapte era în două
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cum în chin sfredelitor Mergea în fiecare dimineață la muncile-i cu-ntunecatul spectru, 95 Numitu-l-au Lanțul Geloziei. Los suferințele-i acum lui Enithármon Începu să le destăinuie, fiindcă nu-și putea ascunde Aspră să urgie. El prinse pruncu-n mîinile-i nemuritoare, În timp ce Enithármon îl urma, plîngînd grozav de-ndurerată, Sus pîn' la piscul muntelui de fier, și-acolo-al geloziei lanț 100 Din sînul lui căzu pe munte. Întunecatul spectru Tinu pe groaznicul băiat. Los jos îl țintui, legîndu-i mădularele în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
turbarea Demonului scoase-nzecite vîlvătăi, sfărmînd, Mugind și răsunînd, Tare, Tare, Mai Tare și Mai Tare, si beznei Dîndu-i foc, cu-ale lui Tharmas valuri războindu-se și cu Zăpezile lui Urizen. Scrîșnind, cu furie vîlvorile se ridicară din demonul nemuritor. Împresurat de vîlvătăi Demonul crescu urlînd cu strășnicie în focurile sale; 110 Los o învălui cu teamă pe Enitharmon într-un nor rece alb, Apoi jos o conduse în adîncuri și-n labirintul sau, Dînd Spectrului porunca aspră ca să vegheze-asupra
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și peste oase lacrimile-mi vărs și în zadar le ud. Cîndva cum ma mai preumblasem de la palatu-mi în grădini ale-ncîntării, Fiii înțelepciunii stătură-n jur, harpiștii cu harfe ne urmară, 200 Nouă fecioare învesmîntate în lumina scriseră cîntecul pentru nemuritoarele lor glasuri, Si la ospățurile vinului cel nou fostu-mi-a capu-ncoronat cu bucurie. Apoi pe la amiază-am ațipit în pavilioanele-mi de fildeș 146 Și am umblat printre înmiresmate flori în noaptea cea tăcută, Pîna ce-am adormit pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urthona. Cu mîna-mi stînga în cădere Te-am cuprins, frumosule Luvah; și că o floare te-ai uscat Și că un crin a ta soție Vala de vînturi fost-a vestejita. Cînd dus-ai cupă cea de aur la mesele nemuritoare Copiii tăi din áripile lor de foc bătut-au, încoronați cu-al cerurilor aur. 230 Și sfintele-ți picioare pe treptele divine au pășit, prea sfinte pentru picioare alte, Si buclele-ți bălaie ochii ți-au umbrit în fața strălucirii cei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la porțile infernului. Fiindcă vinu-Atotputernicului lui Urizen l-ai dat 235 Pentru-ai Luminii Aprigi Cai154, să poată alerga în carul tău de aur al mîndriei, Ți-am dat Aprigii Căi, turnat-am vinul cel furat Și beat dintr-o nemuritoare-nghițitură de pe mărețu-mi tron căzut-am. Mă înălța-voi și Cerceta-voi aste hrube, și voi găsi acea pulsare-adîncă155 Ce peșteră cu țări fiori mi-o zguduie; poate aceasta-i noaptea 240 Profeției, si Lúvah cale își deschise de la Enitharmon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]