2,353 matches
-
citit poezia, i-a spus tânărului, care era George Sbârcea: „Darul poetului, mic sau mare, este de a-și presimți destinul. S-ar putea ca pe toți să ne aștepte odată, la mal, aceeași singurătate glacială, același astru mut și nepăsător”. În același loc, povestitorul avea să adauge propriile păreri despre persoana celui care îl primise: „Vasile Voiculescu a iubit tineretul și l-a ajutat, cu o totală dăruire de sine. Îl încuraja, îl sfătuia, îi cerea reportaje, cronici, fragmente de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
nu fi indiferent. Cea mai gravă boală a democrației este indiferența. Nu putem avea o societate civilă puternică dacă suntem indiferenți la suferința din jurul nostru, dacă întoarcem capul când vedem copiii străzii, dacă uităm că există oameni bolnavi, dacă trecem nepăsători pe lângă gunoaiele de pe strada noastră, dacă suntem preocupați de ambianța plăcută a apartamentului nostru, dar ignorăm degradarea casei scărilor, dacă nu avem puterea de a ne asocia pentru a rezolva împreună probleme mai mari sau mai mici ale comunității în
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
că cetățeanul străin nu va mai reveni să scoată și cel de-al doilea grup. Anchetarea cetățeanului străin mi-a ridicat, însă, mari probleme. Era un tip deosebit de arogant, provocator, relativ impulsiv, care afișa o mină și o atitudine total nepăsătoare față de consecințele ce-l așteptau pentru faptele infracționale comise și care, nu de puține ori, refuza pur și simplu să-mi răspundă și la cele mai neutre întrebări. Fie că era prezent translatorul, fie că discutam între patru ochi, vorbind
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
ceva în noaptea trecută?! Dacă vreau - și vreau -, mă sinucid chiar aici, în fața ta!”. După nuanța sfidătoare a vocii, banalul „your” nu părea deloc că putea fi tradus prin „dumneavoastră”. „Cum?”, m-am mărginit să-l întreb, încercând să par nepăsător. „Simplu, mi-a replicat. Mă ridic de la masă, mă îndepărtez de fereastră și mă arunc cu capul în calorifer. Nu ai cum să mă împiedici!”. Trebuie să recunosc, omul avea dreptate. Era un bărbat tânăr, de aproape doi metri înălțime
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
o prostie, dată fiind diferența de gabarit dintre noi, se înțelege că nu în favoarea mea. Astfel încât, am decis să folosesc varianta a treia. L-am privit impasibil câteva clipe, apoi mi-am consultat ceasul și i-am vorbit cât mai nepăsător cu putință: „Aveți la dispoziție cinci minute pentru a vă pune în aplicare planul, fără a vă împiedica cineva”. După care, m-am aplecat asupra unui dosar și am început să-l răsfoiesc tacticos, fără a-i mai da vreo
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
în altă cameră pe soțul ei. Iar dacă flagrantul i-a surprins cu documente secrete asupra lor, recunoașterea faptelor nu mai ridica probleme. Ca urmare, cumva resemnat în prima variantă și liniștit, în a doua, am întrebat-o, acum aproape nepăsător: „Și ce s-a găsit asupra dumneavoastră?”. „Nimic!”, mi-a replicat sec...Ancheta a continuat, pe această temă, aproape două ore. Rezultatul: Nimic! Întrebările și răspunsurile deveniseră stereotipe, doamna fiind, firește, tot mai nervoasă, iar eu așteptând, ca înecatul un
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
și-ar putea îndeplini propria lor datorie. Scena care ilustrează această situație pare a fi aceea în care părinții plini de îngrijorare discută la masa de seară despre datoria lor neîmplinită, în vreme ce, obosiți după somnolența orelor de clasă, copiii înfulecă nepăsători. Este verosimilă o asemenea situație? Sigur că da! Iar soluția nu este aceea sugerată de unii specialiști, aceea de a adăuga în sarcina părinților și datoria de a-și motiva copiii să-și dorească o educație corespunzătoare; dar situația nu
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
la ele!" exact în clipa când naiadele ajungeau în dreptul nostru. Și în acel moment, în hohotele de râs ale celorlalte, una din fete a exclamat: "Ia uite-te la el, moșulică!" Am râs amândoi, firește. Mă tem că pe cât de nepăsătoare erau acele fete de frumusețea lor zeiască și de calitatea și sensul admirației Maestrului, pe atât este Constanța de nepăsătoare cu harul coborât asupra ei vreme de peste treizeci de ani, cât i-a dăruit Oleg Danovski din propriul geniu. Mai
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
una din fete a exclamat: "Ia uite-te la el, moșulică!" Am râs amândoi, firește. Mă tem că pe cât de nepăsătoare erau acele fete de frumusețea lor zeiască și de calitatea și sensul admirației Maestrului, pe atât este Constanța de nepăsătoare cu harul coborât asupra ei vreme de peste treizeci de ani, cât i-a dăruit Oleg Danovski din propriul geniu. Mai 2006 Tânăr și înfășurat în pixeli Scriitorii seamănă rareori cu scrisul lor. Firește, se poate spune că lucrul ăsta nu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
care nu se construiește pe nimic altceva decât pe valoare; ca și cum, în fine,deținerea unei funcții exacerbează orgolii, ambiții și frustrări și nicidecum răspunderea de care vorbesc, liderii locali se bat între ei, exact ca țigăncile din amintirea mea, la fel de nepăsători de ghioaga însuflețită pe care o folosesc, rod al unei vieți întregi de muncă și creație unice, ca orice muncă și creație de fapt. Emblemă a iraționalului și a alterității absolute, spectacolul acestei lupte este și dacă te informezi, cu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
și să lucreze aici, nu mai pot fi văzute nicăieri. O să le ducem dorul o vreme și în cele din urmă o să le uităm. Faptul că Teatrul din Constanța îi poartă încă numele pare o fărâmă aruncată de la masa belferilor nepăsători și fără alte nevoi decât ce înfulecă ei acolo, o umilitoare concesie, iar lucrul acesta este nu doar emblema iraționalului, ci chiar revărsarea lui, indecentă, abuzivă, grotescă, peste viețile noastre ale tuturor. Noiembrie 2006 Riscurile militantismului Războiul în jurul simbolurilor religioase
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
șervețele sau aruncăm litere neglijente pe bilețele (de amor, de cumpărături). Caligrafia e una din puținele arte la care avem acces (poate suntem afoni, n-avem stil sau dansăm ca o scândură în ploaie) și noi ne purtăm cu ea nepăsător, la limita disprețului. Totul începe din clasa I, cred eu, când învățăm să facem bastonașe ridicol de drepte. Atunci au loc prima deformare, prima păcăleală - ni se spune că există reguli pentru scrisul frumos. Ei bine, nu-i adevărat. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
văzu pe tânăr venind din nou spre el. Acum Jonas își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească, și-și înălță pușca pe braț, căutând cu degetul curbura trăgaciului. Când omul trecu pe lângă el, împleticindu-se de oboseală și mișcându-se nepăsător, Jonas se furișă afară pe poteca netedă și prăfuită, la câțiva pași în urma celuilalt, ferindu-se când niște ramuri brusc eliberate îl plesniră umede peste față, împrăștiind stropi mari de rouă pe picioarele lui. Era frig, respirația se prefăcea într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
de relativism care vine din perspectiva constant infantilă a unui băiețel care nu urăște, ci doar observă, ascultă, e nedumerit sau pur și simplu fascinat. Iar direcția fascinației sale e una singură: mama. O mamă cu totul controversată, extrem de frumoasă, nepăsătoare și, în același timp, de o tandrețe cu totul aparte, o femeie văzută din unghiuri multiple și contradictorii. Pentru că, dacă de suprafața unor personaje nu se trece, așa cum se întâmplă cu tatăl vitreg, Juan Lucas, perfectul jucător de golf, Susan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
nesigură. Dar există un cuvânt care face totul suportabil, pronunțat cu un perfect accent britanic: „Darling“. Deși iubitor de Hemingway și Fitzgerald, Echenique reușește să creeze un personaj feminin cu adâncimi neliniștitoare din același unic tipar al frumoasei bogate și nepăsătoare. Susan e mai mult decât toate femeile glamoroase pe care le-am întâlnit în romanele anilor nebuni de la începutul secolului, mișcându-se totuși pe aceleași nisipuri instabile ale privilegiilor de castă. Alfredo Bryce Echenique a pus multă biografie în acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
mieii căutând sfârcurile mamelor și dulăii care veneau în urmă. Iar tinerii păstori, cu ochii negri ca mura, cu părul întunecat ca pana corbului ce le cade în bucle bogate de sub căciula de blană, își lăsau să rătăcească privirile visătoare, nepăsătoare, parcă rupte de lumea ce se agită la picioarele lor. Cei care domnesc jos, cei care luptă, se ceartă, suferă și se plâng în căutarea fericirii; cei care se bucură, iubesc și exultă în triumful succesului, toți aceștia le sunt
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
În vintre răsună un zgomot de fiare captive care încearcă să scape izbind cu picioarele. Cămașa de noapte din batist, lumânare luminoasă și alburie, e îndesată în gura femeii și natura bărbatului apare, șovăitoare, din exterior: o apă nevinovată și nepăsătoare. Străbătând ceața groasă a părului pubian, curge în cadă, stropind-o pe femeie, atingându-i obrazul înclinat. Emailul sclipește de un luciu nou. În mediul acesta plăcut, mădularul bărbatului a crescut văzând cu ochii. Femeia nu-și poate reține un
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
O locomotivaportristețe. Și când închideam ușa, desigur, locomotivaportristețea se desfăcea de pe lemnul vopsit în alb-gri și, încet-încet, se deplasa, plutea, năvălea ușurel către patul unde-mi întemeiasem de mulți ani lenea creatoare. Neînfricat, cum mă știți... ori aflați chiar acum... nepăsător, surâzător, așteptam impactul nasol, clipocitul critic, secunda când loco... etc. (chestia aia găsită într-un almanah pentru stuparii profesioniști)... fiindcă eu veneam din urmă... și dânsa mă ocolea cu respect, cu delicatețe, mda... cu grijă... când... atingea cearceaful cam murdar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
înainte de 1989. Din punctul meu de vedere, boala este mai gravă. Marea problemă este că mulți români gândesc ca el. În primul rând cei care i-au votat pe Vadim, Becali și pe EBA în Parlamentul European. Ignoranța voioasă și nepăsătoare față de cele spirituale este o boală generalizată care începe să provoace adevărate crize la români. Unele tind să devină sociale. Cu ea ne luptăm și noi, cei care-i formăm pe viitorii specialiști în filosofie: profesorii universitari. Pentru mine, tema
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
s-o aprobe, era o răscoală. Acei dintr-înșii care nu scăpară prin fugă fură arestați în somnul lor, parte din ei maltratați, alții desțărați peste Dunăre. Poporul, pe care nu știuseră să-l facă părtaș la mișcarea lor, rămase nepăsător. În Țara Românească, unde fierbeau aceleași nemulțumiri, mișcarea fu bine organizată, conducătorii ei îi asigurară concursul poporului și al unei părți din armată; ea avea de scop desființarea Regulamentului și înființarea unui regim constituțional, pe baze democratice. Bibescu abdică și
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Starea intermediară nu te avantajează, vrei ceva, apoi altceva. Așa încât pe stradă plutești cu un pas pe trotuar și cu unul în aer, vrei să te desprinzi, să urci mai sus. Odată ai luat viteză, vântul te ajuta. Ai trecut nepăsător pe lângă casa ta. Te grăbeai, deși nu știai unde. Mașinile claxonau, dar nu te sfiai, alergai de unul singur de parcă aveai un scop major. Ceilalți credeau că ai, deși vedeau plutirea ta zadarnică. Spuneau, totuși: E un idealist, să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de lung era pe pătura moale și caldă de paie și spice, cu picioarele răsfirate, cu mâinile întinse, cu ochii ațintiți spre cerul de azur. Simțea prezența a trei lucruri: lanul de grâu, peticul de cer și între ele lungit, nepăsător trupul său. Simțurile se atrofiaseră parcă, doar de auzit mai auzea când, obosit sau prea bucuros de sine, pleoapele i se închiseră ușor. Liniștea îl împresură pe dată ca un balsam plăcut, mirositor se cufundă într-un somn profund, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
proiectează răsfirându-se crengile răzlețe de copaci seculari, frunzele lor mici, abia perceptibile în infinitul spațiului. Momentul acela desăvârșit, de mică întindere, a apărut când m-am simțit cu mintea limpede și gândurile senine, cu trupul relaxat, fără preocupări profunde, nepăsător. Uneori, îmi apare în fața ochilor pentru o fracțiune de secundă, apoi dispare. E o pierdere însemnată, dar nu mă las înfrânt. Mâine, în zilele de după ziua de mâine, în anii viitori îl voi căuta neîncetat, neobosit. Dacă nu-mi va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
devreme, să am timp să cutreier zona aceea înverzită, liniștită și izolată a orașului. Statuia feroviarului luptător pentru întregirea neamului domină piața. E un colos de piatră și ciment, înconjurat de un grilaj de fier forjat, pe lângă care oamenii treceau nepăsători, dormitând parcă sub soarele torid. Pe o placă lipită de soclu se află încrustate câteva nume. N-am reușit să le citesc, sunt șterse de timp și prea departe de locul unde mă aflam. M-am apropiat, am privit insistent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
alunecat privirile ascuțite spre mine și, în tăcere, așteptau să intru în vorbă cu ele. Ce-i cu rătăcitul ăsta pe aici? spuneau ochii lor curioși. Eu înțelegeam, mă așteptasem la asta, dar am trecut mai departe cu un aer nepăsător, arogant. Mă aflam parcă într-un deșert unde nu întâlnești decât un om la o lună de zile și la o sută de mii de kilometri de mers fără rost. La o poartă, pe caldarâmul cald, un câine dormita cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]