2,429 matches
-
închinată tinerei Republici Românești. Și dacă o să fie frumoasă, o vom publica în revista noastră... Nu mai era trambulina pentru motociclete în mijlocul terenului, ci estrada festivității de premiere într-o mare de rumoare și de stegulețe tricolore de hârtie. Călcau nepăsători pe gazon foindu-se în jurul estradei fete de la Liceul Elena Doamna, care nu văzuseră în viața lor un meci de fotbal, dar nici acrobațiile lui Anghel Datcu. Erau chiar și băieți care nu puseseră niciodată piciorul pe gazonul unui teren
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lui Dan. Seara era din ce în ce mai cețoasă și mai aproape. Carol începuse cu gin, dar, simțindu-și capul greu, trecuse la bere. La un moment dat, neprecizat, dar crucial, trezindu-se că se holba năucă la primul vers din Desiderata („Treci nepăsător prin asta și cealaltă...“), Carol și-a dat seama că starea de amețeală se transformase într-o beție zdravănă. Băieții de la design se sprijineau unii pe umerii celorlalți. „Vino odată, Eileen!“ zbierau cu un fals accent de Geordie. Își pregătiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și pe gulerul bluzonului de piele. Îi părea rău după cerealele Alpen pe care le vărsase. Colțurile gurii deveniseră acum adevărate șanțuri, tocmai potrivite pentru șuvoiul sărat cu gust de müsli. Fără a fi impresionată, Carol nu era cu totul nepăsătoare. Își acoperi mai bine umerii delicați cu halatul de baie, observând că meteorologul de la TV-AM, un omuleț șters, care lipsise de pe micul ecran în ultimele două luni, apărea acum la BBC Breakfast Time, îmbrăcat în costum. Dan bolborosea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de când n-a mai venit tânărul acela, designerul. (Întotdeauna i se adresa lui Ted Wiggins cu apelativul „tată“, deși, în realitate, singura ființă de care avuseseră grijă vreodată era un terrier Yorkshire, care le pângărea deseori linoleumul impecabil.) Wiggins mormăi nepăsător. Asemenea colegilor săi purtători de cardigan, Ted Wiggins nu dădea doi bani pe Dan, dar ar fi dat tot mărunțișul disponibil pentru a i-o trage nevestei tinere și suple a acestuia. Carol reușea să stârnească astfel de pasiuni. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Covaci, note de Lia-Maria Pop, ediție îngrijită de Dan Grigorescu și Lia-Maria Pop, Editura Univers, București, 1987. Desiderata (1927) - poezie aparținându-i scriitorului și avocatului american Max Ehrmann (1872-1945). Citatul exact este: Go placidly amid the noise and haste... („Treci nepăsător prin zgomot și prin grabă...“). (n.r.) Încălzitorul de iarnă (n.t.). Aluzie la poemul lui Samuel Taylor Coleridge, The Time of the Ancient Mariner (1797-1799), în care personajul omonim este condamnat să rătăcească prin lume, spunându-le celor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Aquarelin însuși adunase toate culorile din univers. Și, sub acest univers lichid care înghețase, devenind o oglindă groasă, cea mai frumoasă femeie a omenirii, o blondă din Chicago, Illinois, captivă, zbătându-se să iasă și izbind cu pumnii ei micuți. Nepăsător, ca replică la toată această stare de lucruri, Aquarelin își scălda imenșii ciorapi în acea parte a lacului unde era vărsată esența semnată Calvin Klein. Dar cui putea să-i mai pese, doar rasa oamenilor, a cărei unică preocupare fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o bătrână care se împiedicase de pragul de la una din intrările în magazin și căzuse, spărgându-și câțiva dinți. Abdulah privi spectacolul ușor intrigat, fiind uimit în același timp de faptul că toți cei din preajmă treceau pe lângă femeia respectivă nepăsători, văzându-și liniștiți de treabă, ca și cum nici nu ar fi existat. Abdulah se opri în loc, neștiind ce să facă. Îi era milă de biata bătrână, dar în același timp îi era rușine. Rușine de ce? Pentru că din cauza grăsimii nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai aștepte, pentru a nu bate la ochi. Elevețianul luă loc pe scenă, ca finalist. Trei reprezentante ale soțiilor își făcură apoi intrarea pe scenă, totul în râsetele și glumele nesărate, complet lipsite de umor, ale propriilor bărbați și prieteni. Nepăsătoare, superbe, cele trei, negresa din Surinam, muncitoarea din Iran și activista de partid din Rusia, își începură reprezentația care denota clar cel puțin opt ani de muncă și coregrafie asiduă. Numărul consta, deși era profund și irevocabil interzis de norme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
asta a fost vocația mea, să mă sinucid, săvârșind astfel păcatul ultim și cel mai mare... Ce bine că nu vor vedea nimic și nu vor putea interveni, iar gândul că dimineața următoare paznicii spitalului vor veni și vor constata nepăsători decesul meu, dând din brațe neputincioși, mă umple de bucurie, încântându-mă și mai mult, ba chiar poate mă va face să plec cu un zâmbet pe chip din lumea aceasta, astfel încât cei care mă vor vedea să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
unde se găsea Iasomia, deși ceva îmi atrăgea mereu privirea înspre ea, inevitabil, și-mi trebuia un efort permanent să rezist atracției, să n-o observ cu fascinație absolută. M-am plimbat și eu pe drum, am ridicat din umeri nepăsător, e mai bine pe jos. Și am așteptat concluzia discuției lor, pentru că de aceea se adunaseră acolo, în acea dimineață. Expediția va avea loc a doua zi după ce se oprește ploaia, ca să aibă timp pământul de pe cărările din păduri să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
a ținut solzul în soare câteva clipe, apoi s-a apucat să și-l prindă la clama pe care o avea în plete. Era să te lovească! i-au spus Hamsterii. Asta s-o credeți voi! le-a răspuns ea nepăsătoare și a pornito înainte pe cărarea prăfuită. Ne-am reluat drumul. Soarele începuse să apună, iar nouă ne era foame. Mai aveam pâine în rucsaci, și am ajuns la o livadă de cireși. Copiii au alergat să mănânce cireșe, iar
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
A zâmbit oarecum la vederea noastră, ceva în ochii ei îmi reamintea de zeița verii care ne însoțise la începutul drumului, însă impresia a durat numai o secundă, pentru că acea lumină a fost apoi ascunsă aproape complet de o atitudine nepăsătoare și rezervată, ca și cum s-ar fi ferit să lase să se înțeleagă că ar fi avut capacități supranaturale, sau că ar fi știut și înțeles mai mult, și încerca să pară o persoană obișnuită, dezinteresată de vreun eveniment deosebit. Părea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
un pitic care le-a implorat ajutorul pentru doamna sa, răpită de către un vrăjitor călare pe un armăsar înaripat. Deși n-aveau de loc poftă să se lase îndepărtați de la țelul călătoriei lor, ei nu au putut, totuși, să rămână nepăsători la acest apel. Doi dintre ei, Gradasso și Rogero au pornit deci după pitic. Mandricardo a rămas la hotărârea sa de a-l căuta pe Roland, iar Florismart și Flordelis și-au continuat drumul spre tabăra lui Carol Magnul. Atlantes
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Fifth Avenue în drum spre golful maroniu din Park. Marile magazine erau în plină activitate, adunând oamenii înăuntru, scoțând oamenii afară, supravegheate de suplele totemuri ale Manhattan-ului, acești idoli sau statui de piatră, care se uită zâmbitoare drept înainte, aprobând nepăsătoare tranzacțiile încheiate în strada de sub ele. Ploua cu bani. Pe trotuare vânzători de alune și specialiști în alba-neagra, maeștri ai cărților măsluite, hoți de buzunare, ași în contrabandă - toți își văd de treabă plini de abnegație. Și o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Te chem să vii, Deschide iute poarta, O infidelă te invită. Aici ne despărțim și visul meu ia sfârșit Fiindcă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Se spune că suferința te apropie de Dumnezeu. Tu ce crezi? am întrebat-o atunci. — Mă gândesc la datoria mea morală față de suferința celor din jur. I-am ajutat pe ai mei de departe, dar nu destul... Adesea am fost nepăsătoare și de un egoism feroce. Am luat prea în ușor tragedia celuilalt. Mi-e tare frică să nu mă reîncarnez într-o muscă oribilă care să fie dată afară pe toate geamurile și până la urmă să fie înghițită de un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se întâmple ceva! Și încă ce întâmplare! Una de-ai s-o ții minte toată viața, dacă n-o să ți se-nfunde, de tot, azi!” Ceasornicarul a ieșit în pragul atelierului. Nu arăta că se teme; părea nițel rătăcit. Sau nepăsător. Asta a întărâtat iar mulțimea. „Hai, ce faci? Nu-l dobori de bunăvoie?” „Te gândești cum s-o întorci?” „Crezi că o să ne duci cu vorba?” „Hai, Pitpalacule, ce mai aștepți!? Vrei să...” Ceasornicarul nu dădea semne că i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și pe ele ca pe niște bagaje pornite spre o destinație unde duceau Încă multe semne de Întrebare. Pe peronul gării din Iași, dimineața râdea ca o fetiță îmbrăcată într-o rochie subțire de vară, în culori pastelate, exuberantă, privind nepăsătoare la furnicarul de oameni, asemenea unui fluviu ce ieșise din matcă, umplând străzile bătrânului oraș moldovenesc. În vremea examenelor mai ales, dar și de-a lungul anului școlar și universitar, din septembrie și până în iulie, Iașul e un oraș viu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Colecției de Obiecte Bisericești din cadrul mănăstirii mai sus amintite. El tronează maiestuos peretele vestic al sălii și nu este trecut cu vederea de nici un grup de pelerini, care rămân minute bune, să admire această sacră minunăție ... Nu puteam să trec nepăsător pe lângă această piesă nu numai pentru măiestria lucrului, ci mai ales că anul acesta (n.2008) împlinește 400 de ani de existență. El concurează falnic chiar și cu zidurile mănăstirii, ce datorită vitregiilor vremii și a neobositei clepsidre ce s-
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
secolele XVIII-XIX, deja chipurile apar pictate pe piele de căprioară și apoi aplicate pe broderie. Din secolul XX și până în zilele noastre deja tradiția se pierde în totalitate, epitafurile fiind în întregime pictate. Astăzi, privim cu regret la ceea ce lăsăm nepăsători să se ofilească în istorie, îngropându-se și umbrindu-se de tehnologiile vremii de astăzi ce înlocuiesc mâinile iscusite de altădată. Unele ateliere bisericești din mănăstiri reîntorc filele tradiției, aducând din nou la lumină frumusețea și trăinicia broderiilor cusute cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pe cetățenii Buzăului din apartamentele lor sufocante, unii chiar făceau grătar În spatele blocului, alții Îi priveau contrariați, trecători sau gură cască din balcon; se Întrebau, bine Înțeles, de unde aveau ăia carne să facă așa ceva, și mai ales În văzul lumii, nepăsători față de cei care nu aveau și voiau să aibă. Drumul către redacția Vieții Buzăului trecea prin apropierea stadionului, În preajma căruia se etalau două restaurante mari, cu terasă, iar terasele erau pline, fiindcă se băgase bere, așa că trebuia băută, altfel nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ei aduce morții. Vocea cântată a mitomanului zbura peste câmp, cu aripi de țuică de Buzău, În vreme ce groparul cinic, marcat de o seriozitate profesională incontestabilă, cu o mână tăia coșciugul iar cu cealaltă Îi ținea picioarele lui Matei. Lipsea fanfara. Nepăsător, Vasile a ieșit dintre ei și s-a Îndreptat către avionul prăbușit, monument desăvârșit al singurătății. Ajuns În dreptul lui, i se părea că stă lângă propria-i statuie, Încoronarea gloriei de scriitor la care atâta visa. Cu ultimele puteri a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ceai de tei? El știa totul, Vasile Moare, iar Ionela nu va mai trebui să se teamă de nimic pe viitor... Și cum vara era În toi, s-a hotărât să-și petreacă ziua la ștrand, să se bălăcească nevinovat, nepăsător, Încrezător În steaua vieții lui neînsemnate, și parcă Își regăsise nonșalanța de altădată, din vremea când nu căuta decât să trăiască, să trăiască intens tot ce existența Îi oferea În afara cuvântului. Pe la unsprezece seara i-a mințit pe ai lui
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
aveau de hrănit. Fiecare bob, fiecare spic sau știulete avea încorporat în el transpirație și de aceea era adunat cu grija și migala culegătorului de mărgăritare. Nu-mi amintesc să fi văzut vreun sătean, adult sau vârstnic, care să treacă nepăsător pe lângă un mănunchi de spice, un știulete sau un cocean, un cartof sau o sfeclă, aflate pe drum, fără să le ridice. După ce își potolea foamea („cu ce da Dumnezeu”), ceea ce mai rămânea din bucate și chiar firimiturile erau strânse
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
de ce ai ales-o pe Drusilla ca moștenitoare a ta. Nu înțeleg ce avea ea în plus față de mine. Numirea unui moștenitor era o îndatorire dinastică, iar el fu neplăcut surprins. Ea însă vorbea rar, cam prostește. Înțelese și răspunse nepăsător: — Din cauza vârstei... Femeia nu mai adăugă nimic, dar cuvintele ei distruseseră legăturile de familie - iar Împăratul începu să-și construiască în minte labirinturi de suspiciuni. Între timp, așa cum apele mâloase ale fluviului creșteau după ploile din timpul iernii, la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]