7,995 matches
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie [Corola-blog/BlogPost/363067_a_364396]
-
tăcerea o alege în taina pescarului de vini mai rămâne vântul să-și aleagă veșmântul de gheață sau foc și-apoi povestea se termină sau reîncepe în sacul în care infinitul se zbate între două alegeri zbucnește viața -acid al neputinței de a iubi într-un sărut al nopții cu dimineața renașterii nu mă iubi nu mă iubi nu mă iubi recunosc refrenul de la mila a noua a primului strigăt până la ultima chemare a pământului și cerului deopotrivă dar mă întreb
VERDE ÎNŞELĂTOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363183_a_364512]
-
pe ape găsească-și crini galbeni, surori, când fi-va serbarea deschisă, izvoare lucească în ochii de om. Sublimul să șteargă suspine și calmul pădurii să-și aibă inel, mă-mpresure lin, cu verde m-anine visul de ieri. Altoiul cu neputințe, cel scris fără de cuvinte să-ți fie, copile, îndemn. ÎMI AMINTESC În urma noastră, semne de întrebare încovoiate ca trăirile noastre ostenite. Doar punctele susțin bătaia suflului de durere îngropat în privirile celor rămași. Păduri de semne cu ochii în pământ
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
se află în inima omului. - Toți oamenii sunt vii numai că unii trăiesc iar alții vegetează. Că legumele. - Omul seamănă cu o pasare măiastra, dar numai după ce-și descoperă aripile poate să zboare. - Uneori singurătatea este mai grea decât neputința. - Un prunc suge stată lapte de la pieptul mamei cât îi este necesar; un om matur mănâncă la început din necesitate, apoi din plăcere și dacă nu se oprește la timp, obiceiul se transform în viciu. - Uitați-vă în jurul dvs. și
EXERCITII DE MEDITATIE de ION UNTARU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363275_a_364604]
-
o teologie teoretică, scolastică, ci o teologie trăită, experiată în propria-i viață. Lucrările sale sunt mai curând o convorbire cu Dumnezeu, decât o vorbire despre Dumnezeu. Când citim din dogmatica sa, parcă îl simțim pe Dumnezeu care suferă datorită neputinței noastre de a iubi. A fi cum el a fost, același pentru toți laolaltă și totodată diferit pentru fiecare în parte, această calitate nu a aparținut decât marilor părinți filocalici ce au realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]
-
Toate Articolele Autorului Ascult chemarea din abside... Nu mai suspin, nu mă frământ Și-n calea care se deschide Pe strunele iubirii cânt. Dorințe-abia întrevăzute Din pumnii zorilor culeg, Nuanțe sacre, neștiute, Încep ușor să le dezleg. Ies din desișul neputinței Cu gândul ferm și pas întins, Iar prin altarele credinței Simt mângâieri de necuprins. Înscris la școala împlinirii, Cunosc noi sensuri de a fi; Pășind pe pragul fericirii, Conjug doar verbul a iubi. Cu firea-n plină înflorire, Cu hotărârea
PE STRUNELE IUBIRII CANT de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368311_a_369640]
-
o litra de obsesii, vise neîmplinite cât cuprinde, o lingură de remușcări, resentimente, vreo două zdrențe de bucurii ocazionale, un păhărel de așteptări zădarnice asezonate cu umflări în pene, un strop de râie de la capră vecinului, supărări, un plic de neputințe, patru lungiri dincolo de plapuma, căderi cu și fără ecou, o ceașcă mare, plină cu pași pierduți, nostalgii și povești ... Citește mai mult Într-un vas de aramăsunătoaream pus frustrări,o litra de obsesii,vise neîmplinite cât cuprinde,o lingură de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
frustrări,o litra de obsesii,vise neîmplinite cât cuprinde,o lingură de remușcări,resentimente,vreo două zdrențe de bucurii ocazionale,un păhărel de așteptări zădarnice asezonate cu umflări în pene,un strop de râie de la capravecinului, supărări,un plic de neputințe,patru lungiri dincolo de plapuma,căderi cu și fără ecou,o ceașcă mare, plinăcu pași pierduți,nostalgii și povești... XXIV. VINOVAT, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1323 din 15 august 2014. Da, evident, cu toții știau dinainte. Acum, când nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
după canoanele acestei specii literare, cele mai multe dedicate iubirii. Frumoase, calde, unduind muzical după acorduri sublime, sonetele Alexandrei Mihalache, conferă o liniște adâncă și o pace interioară cu adieri de sfințenie, ca printre icoanele unei biserici: „Te urmăresc să-mi vindec neputința, / De umbra mea nicicând să nu te temi, / Voi fi mereu acolo când mă chemi / Și puntea dintre noi va fi credința. // Iar focul ni-l vom stinge peste vremi / În care leagăn ne va fi căința? / Purta-voi între
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
latura socială a existenței umane. Viața de mizerie a omului de rând devine o temă de referință, înscriindu-se în tradiția poeziei de protest social a marilor clasici. Poetul se face purtătorul de cuvânt al năpăstuiților soartei, care își strigă neputința, unii, mai tare, alții, de teamă, abia se fac auziți. Într-o țară în care nu se trăiește, ci doar se supraviețuiește, trebuie să te adaptezi. Cu vremea, preceptele morale, pentru care altădată ți-ai fi dat viața, ca să le
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
Eventual o cană de ceai cald te-ar face să te simți puțin mai bine. Ce spui? - Bine, bine, fă cum crezi tu!Ies repede! Suspinele se auzeau mai înnăbușit, însă durerea percepută de ea provoca ecouri de milă și neputință în sufletul sensibil al fetei. Anca a pornit cu strângere de inimă încotro bănuia că se află bucătăria, lăsând-o în continuare pradă propriei suferințe, aprinde lumina și a început să exploreze pe cont propriu în dulapurile bucătăriei familiei Belmonte
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
vină! Tânjește și leac la suferință nu găsește. Nici rostul nu-și află de-o vreme bună. Privind la-ntinderea de ape, neliniște câinoasă pe dată-l îngheață... Pentru nimic nu poate să uite întâmplarea! Din ea i se trage neputința! Devreme-n zori se scufundase ca și-n alte dăți senin și cu nădejdea în coșul ce va umple cu fructele de mare, pe care să le schimbe c-o măsură bună de orez, să aibă de-ale gurii. Atunci
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
curge ca apa și se înălța la cer, fără să lase vreo urmă. Simt, că nimic nu e întâmplător, și că Dumnezeu, ne arată, ne vorbește și ne deschide privirea, orbită de lipsa încrederii. Văd, dincolo de toate aparențele, lacrimile lumii, neputința și lipsa de răbdare. Am un mers repezit, spre apus, parcă dorind să opresc timpul. dar în zadar, nu fac nimic deosebit și tind să pășesc, în extaz, orbit de lucrurile lumești. De unde rugăciuni, cu sau fără credință? Trăiesc rătăcit
CUVINTE MUTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368543_a_369872]
-
moarte. Ici, colo, câte un sătean, ținea în brațe câte un sac cu ceea ce-i mai rămăsese de la viață.Nimicitoare și reci, apele trăgeau pe sub poale, fantasmele trecutului. -Ia-mă Doamne pe mine!-tânguia pe treptele bisericii, un glas ciobit de neputință.Am rămas goală Doamne! Nici suflet nu mai am.Nimic. ...Pe după zidul de saci, îngroșați de supremația puhoaielor, începură să coboare spre ei, primii pompieri.Se zăreau ca prin ceață, bărcile și pompele, menite să le aducă speranța. -Târziu tată
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
mă duc să-i aleg un loc frumos cu verdeață. Ar trebui să cern iarba de prin ceruri. Jos n-a mai rămas nimic! -Lasă tataie, că o să fie totul bine!-îl asigură un pompier, ștergându-și obrajii de câtă neputință văzuse în juru-i. Suntem aici să vă salvam. -Ajută-i pe alții nepoate! Eu mă duc să aduc flori și verdeață din grădina Raiului pentru draga mea. Își suflecă mânecile, și începu să caute prin măruntaiele apei, o urmă de lumină
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
ape. În candelă, pâlpâia ultima îmbucătură de ulei ars. Casa își lipea obrajii striviți de igrasie, de tâmplele lui. De departe, un câine mușca din fărâma de viață, osificată. Seara își prinsese penelul, încărcat de moarte, peste satul îmbălsămat de neputință. Se așeză în genunchi, și începu să-i mângâie părul năclăit de lut. -O să vin după tine!-să nu-ți fie teamă de întuneric. Doar că acum, va trebui să îngrop șuvoaiele astea, negre de furie, ca să te pot
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
-ți fie teamă de întuneric. Doar că acum, va trebui să îngrop șuvoaiele astea, negre de furie, ca să te pot așeza, liniștit, în locul tău de odihnă! ...Începu să care toată măreția apelor cu găleata. Din cer, luna privea mirată, la neputința pământului. Văzu ca prin ceață, chipul dragei lui, bucurându-se de pantofii pe care-i împletiseră, cu atâta decădere de sine. Niciodată nu mai văzuse petale de flori, bucurându-se pe sub roua amară, că au fost încălțate!... Autor Doina Bezea
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
în altul ca-ntr-un soi de filibusterism de aritmetică fără rezultate. S-a demonstrat că memorarea inutilă a unor adunări și scăderi pe care nu le calculează nimeni nu-ți dă credibilitate de politician și nu convinge decât asupra neputinței de a asigura o guvernare reală, bazată pe economia reală. În ultimă instanță, aceste cifre fiind eticheta nesincerității față de electorat, precum după Ceaușescu a demonstrat-o și Băsescu. Deoarece, o populație care nu câștigă mai mult de jumătate din nevoile
ÎN ALT FEL DESPRE CÂŞTIGĂTOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367804_a_369133]
-
cer, în timp ce cotanele și moșii furioși o priveau. Peste câteva clipe, păsările își luară și ele zborul, fâlfâind puternic din aripi și făcând gălăgie, fără să se mai sinchisească de Moș Gerilă și ai lui, care urlau de furie, din cauza neputinței. Auzindu-le urletele și fiindcă li se părea că sunt insuportabile, viscolul începu să arunce cu troienele de zăpadă în colivie și în ei. În același timp, cum toate erau din nou bune și frumoase în lăcașul lui Moș Crăciun
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
două fete, după care se omoară. Apoi vei răcni de mânie văzând cum un copilot sinucigaș își strivește aparatul de zbor, cu o sută patruzeci și nouă de viitoare victime la bord, de coastele unui munte. Vei râni în propria neputință auzind cum un tânăr își împușcă instructorul într-un poligon de tir, după care își zboară creierii și vei fi scuturat de friguri când vei primi știri despre sinucigași fanatici îmbrăcați în bombe la propriu, pe care le detonează în
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
Prietenie > PRIETENIA Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Sobrietate, zîmbete, gând arcuit Albastru înnotând spre infinit Atingeri, cântece, strune inserate In simfonii răstignite, necântate Gingășia, candoarea, inima valsului Demascare inocentă a neputinței falsului Negarea socratică, protecția zeilor Dansul păgân, înlănțuirea corifeilor Țipăt de rază în pulberi solare Vuiet vulcanic în ochi de ninsoare Unduiri carpatine în șoapte stelante Străluciri nebuloase, temelii diamante Dialog împărat reflectat în petale Oglinzi aurite a cuvintelor tale
PRIETENIA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368071_a_369400]
-
-o pe ea să facă acest lucru. Îi plăcea să asculte poveștile de viață ale oamenilor. Simțea că o îmbogățesc sufletește. Era un bun ascultător, discret, dar și implicat. Uneori, dorindu-și foarte mult să ajute, ajungea să o doară neputința ei, chiar, să sufere. - Ce vești minunate! Mă bucur nespus, domnule profesor! Dumnezeu este mare și totul va fi bine, cu ajutorul Lui! Doamna doctor este tânără, este o luptătoare, iar dragostea ce i-o nutriți, în aceste momente dificile îi
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
din Elveția și să se interneze într-o clinică la Paris, ca să poată fi vizitat. I-am spus că trebuie neapărat să se abțină de la alcool; îmi spune că nu poate; c-a încercat și știe că-i e cu neputință. I-am spus că dacă nu renunță măcar o săptămână-două la alcool, e pierdut. Astăzi i-am spus: nu bea, dacă simți că ai poftă să bei, ia o carte de rugăciuni, spune o rugăciune. Îmi spune că nu mai
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
am spus: nu bea, dacă simți că ai poftă să bei, ia o carte de rugăciuni, spune o rugăciune. Îmi spune că nu mai poate să se roage, că a încercat mai de mult, dar că acum îi e cu neputința. Și începe iarăși să se plângă și să protesteze: Nu mai sunt jucat în Germania etc. [ ... ]. E[ugen] îmi telefonează de două ori pe zi de la Zurich. Dimineața îmi promite că nu bea, seara e beat și-mi vorbește despre
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
prea multă iubire ce ți-a fost doar ție hărăzită II 12 Plai românesc Când prinde soarele să ne arate dinții Spre noi, la trap gonindu-și iepele de raze, Pământul râde tuciuriu, în brazde, Un recviem cântându-i parcă neputinței. Atâta tinerețe-i azi în ramuri Sunt frunze, păsări, cuiburi, albe flori Corăbii - norii de ploaie dătători Ochi curioși de prunci privind la geamuri. Când triluri prind în aer să încingă hore Simți bucuria cum cade peste sat Pe umeri
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]