3,633 matches
-
măcina pe el acum. Ea îi căută privirea, tatonând. Întinse mâna peste masa îngustă și-l apucă de încheietură. — Deci asta voiai să spui cu „mai degrabă bâjbâi“? Chiar și susținut de mâna ei, tot nu-și putea controla brațul neputincios. Tot corpul lui tremura de parc-ar fi încercat să ridice deasupra capului ceva mult mai greu decât el. Ea se aplecă și-i ridică bărbia. —Ascultă-mă. Ei sunt niște nimeni. N-au nici o putere asupra ta. Îi luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atins de el, cercul există chiar dacă el rămâne aici și nu mai pleacă și nu trebuie să-l caut și nici să-l aștept, așa cum am făcut-o în anii în care nu puteam fi împreună. Stă în cadrul ferestrei, privește neputincios, îmi spune că dacă ar putea, l-ar ține el în lunile care au rămas. Orice se poate împărți între un bărbat și o femeie, Herr Doktor, orice, mai puțin asta, aici ștafeta nu mai funcționează ; iar faptul că știi
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
la Odobești, într-un grup mai mare, declanșează criza de gelozie și incertitudinea iubirii, pune sub semnul îndoielii fidelitatea femeii iubite, a aceleia care este pentru el: "moștenitoarea lui și a memoriei lui". Eroul simte faptele produse sub privirea lui neputincioasă ca fiind "imensitatea catastrofei" ce Ștefan Gheorghidiu este în același timp și subiect și obiect al analizei lucide. <ref id="7">7 Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, vo l. II, Editura Minerva, București , 1981, p .61. </ref> Nicolae Manolescu remarca
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
grăsuță și vulgară atât în gesturi, cât și în limbaj. Pentru Ciobănoiu, ea este "o femeie fără suflet, o actriță, fire netrebnică." Ea sete de o gravitate stupidă, mereu încruntată, impozantă, dându-și o importanță specifică celor săraci cu duhul, neputincioși să înțeleagă ceva în profunzime. Dragostea ei este ridicol de dramatică, de serioasă și calculată. Este interesată numai de eventualele servicii pe care Ladima i le-ar putea face ca gazetar. Incapabilă de profunzime în gândire și de sentimente puternice
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
au rămas acolo, pe hard-ul unui computer vechi, atât de vechi că nu am mai putut salva nimic din el. Și acum copiii aceștia se întorceau cu toții la mine să-mi tulbure nopțile, fiecare copil era Eva, și eu neputincioasă, tremurând de frică, urmărită de cumplitul dacă. Dacă se întâmplă, cine știe cum...? Era depresie. Nu aș fi recunoscut nici moartă. În restul timpului, mă credeam foarte fericită. Îmi dădeau lacrimile din nimic, dar și de fericire. Pisicel avea laringită și era
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
Cerșetorii Îi vezi cum stau la câte-un colț de stradă Ca un bănuț în poală să le cadă. Sunt fără mâini, cu ochi fără lumini, Neputincioși se roagă la străini. Fără părinți și fără adăpost Nu au în lume niciun rost. Sărmani, nefericiți pe-acest pământ, Așa vor merge în mormânt. În lumea plină de dispreț Ei zac de boală, frig și de îngheț Și știu
Cer?etorii by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83184_a_84509]
-
și sufletul ei, toate erau lipsite de maturitate, avea pieptul cam mic, tare, steril și bombat. — Dacă nu-i, spuse tînărul, mergem alături, la Steve. Acolo-i deschis toată noaptea. El avea obrazul Întunecat și impertinent, ochii apoși, gura omului neputincios, slab, alintat, Îngîmfat și corupt. CÎnd rîdea, Îi răsuna În glas un gîlgîit ușor, dezlănțuit, batjocoritor, plin de siguranță răutăcioasă. — Teribil! spuse fata cu glasul ei indecent. Mi-ar plăcea să mergem acolo! Hai să mai luăm o pereche! Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să se agațe unul de altul pentru a-și menține echilibrul, din ochii umflați lacrimile le curg șiroaie, iar din gurile larg deschise de-abia le iese din cînd În cînd cîte un sunet slab, un gîfÎit Înăbușit, un țipăt neputincios de femeie - o adevărată criză de veselie, paralizantă și sufocantă, din care-și revin În cele din urmă sughițînd. Nimeni din afara grupului n-avea cum să Înțeleagă adevăratele implicații ale acelei aluzii, aparent banale, care-i adusese la o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fi avertizat, putând să se similarizeze într-una din camerele de control pentru a se hotărî măsurile necesare. Realizase un detector personal de domeniu foarte li-mitat, inutilizabil împotriva armelor cu o viteză de zece kilometri pe secundă și, fără îndoială, neputincios în cazul în care un distorsor galactic poseda un "acord" pe nava lui. Dar tot era ceva. Gosseyn ezită, găsi apoi un cablu și îl memoriză. Repede, mai memoriză și două uscătoare de sol din sala de control. Apoi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
secții întregi să poată fi izolate în caz de accident. - Ce-ai zice s-o închidem, hm? propuse Gosseyn. - Ce? Tonul dovedea că nu-i trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să verifice conexiunile și coborî levierul. Ușile nu aveau decât cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fusese un sol pietros în care crescuseră doar numere, și acum nu aveam altceva de făcut decît să cern pietre și să sper că una dintre ele se va dovedi a fi o nestemată. Eram cel mai singur și mai neputincios om din lume. Eram gata să cad pradă disperării, cînd un lucru minunat a apărut în aer dinaintea mea. Era un perete crem cu trandafiri roz-maronii. O rază de soare dintr-o dimineață de vară mă lumina pe mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din ce în ce mai tare în sursa lui pînă cînd ceva țîșni și se împrăștie; mecanismul cedă cu totul după un recul, se micșoră și deveni flasc, lăsîndu-l cu un oribil sentiment de gol și epuizare. în tot acest timp, mintea îi fusese neputincios de înspăimîntată, întrebîndu-se ce se întîmpla, cu fărîma de energie rămasă. Se uită cu dezgust la desene, le duse la toaletă, trase apa și-și descheie pantalonii. Un strop cenușiu și vîscos în formă de melc era prins de stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sau meditau pierduți pe bănci. Majoritatea erau bătrîni și solitari, iar cînd asistentele îmbrăcate în alb treceau cîte trei pălăvrăgind vioaie, Thaw rămînea uimit de mila pe care aceste tinere pline de viață le-o arătau celor care ajunseseră singuri, neputincioși și respingători din cauza bolii. în fiecare săptămînă, respirația i se îmbunătățea cîteva zile, apoi se agrava. Domnul Clark nu mai fumă și nici n-o mai chemă pe Agnes, rămînînd perfect nemișcat. Ridurile adînci săpate de experiență i se ștergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șaizeci de ani, dar mulțumesc lui Dumnezeu, sînt sănătos. Speram ca tu să obții o slujă la școala de artă. Peel mi-a spus acum patru ani că s-ar putea. în schimb, tu ai ales să devii un ins neputincios. Spre deosebire de Ruth! Ea-i independentă. — Și eu sînt independent. Dacă ți-am mîncat mîncarea sau am dormit sub acoperișul tău în ultima vreme, asta-i pentru că am fost bolnav, zise Thaw posac. Era deconcertat, pentru că nu se așteptase ca taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu mă iubești? — îmi placi, Lanark, zise ea nerăbdătoare, și, bineînțeles, sînt dependentă de tine, dar tu nu ești tocmai un model, nu-i așa? El privi lung în aer își apăsă un pumn pe piept și se simți total neputincios și gol. Pe fața ei apăru o expresie entuziastă. Arătă cu degetul dincolo de el și șopti: — Uită-te! La cincizeci de metri în față era staționată o autocisternă pe marginea drumului și lîngă ea un bărbat care făcea, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
institut. Ultima oară cînd am auzit de ea, începuse să lucreze pentru consiliu. Dacă n-ai văzut-o pe coridoare, înseamnă că s-a alăturat grupului de bază, Cortexin, probabil. Avea talent deosebit pentru comunicații. Lanark se simți rușinat și neputincios. Dorea să-l urască pe Sludden, dar nu găsea un motiv rațional. Am văzut-o pe Nan și copilul ei, spuse Lanark pe un ton acuzator. — Mi-a povestit Rima. Mă bucur că sînt bine, zise Sludden zîmbind și dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din punct de vedere social decît se teme Provost Lanark, pentru că acum Cortexinul lucrează și dezvoltă resursele minerale ale Unthankului și este pe cale de a oferi prosperitate tuturor. Lanark se ridică în picioare și începu să-și frîngă mîinile. Sînt neputincios, strigă el. N-ar fi trebuit să vin aici, nu am ajutat pe nimeni, nici pe Rima, nici pe Sandy sau pe altcineva. Trebuie să mă duc acasă. — Acasă? zise Monboddo ridicînd o sprînceană. — în Unthank. Poate că e rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prea de aproape. Dar, te rog, hai să nu ne pierdem în tot felul de ipoteze. Mie, personal, îmi pare bine că sunt oameni și nu cine știe ce monștri necunoscuți. Ce pot însă să-ți certific este faptul că Mașina e neputincioasă în acest domeniu. ― Mă poate proteja. Se văzu pe gânduri și articulă pentru sine: ― S-ar putea. Apoi ridică din nou spre el ochii ei luminoși. ― Nu-mi prea dau bine seama ce amestec ai tu în toate astea. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să se predea. Informează-l asupra situație de pe Venus și spune-i să ia toate precauțiile necesare. Mașina adăugă: ― Întrucât nimeni nu-mi controlează vreodată expedierile mele către Venus, problema a fost foarte simplă. Gosseyn rrciti nota, simțindu-se absolut neputincios. ― Asta-i tot ce știți? reuși într-un târziu să îngâne. Mașina păru să ezite. ― Între timp am primit un alt mesaj prin care mi se anunță că trupul lui Gosseyn trei îmi va fi livrat curând. Gosseyn era îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
bietele soluții comportamentale, inversează efectele imediate ale oricărui demers. Atunci, în absolutul haotic care te înglobează, călăul poate să pară și chiar să fie înger, iar îngerul călău, pe când partea arhiintimă aflată în miezul miezului ființei tale așteaptă într-o neputincioasă mâhnire sfârșitul timpului de trecere. Toate acestea, inevitabil obscure, apar de obicei învăluite în aparențele unei perfecte banalități, care constituie crusta însăși a desfășurării lor. Abia observabile, ele se mențin la limita unui echivoc gata oricând să-ți demonstreze că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Percepție. Trebuie să știi mai întâi că Bătrânul refuză cu tărie orice idee de succesiune. Nimic nu curge, afirmă el, totul cade, aici și acum, încremenit pretutindeni și dintotdeauna. Susține de asemenea că asistăm de mii de ani, inconștienți și neputincioși, la masculinizarea sacrului. N am să intru în amănunte fiindcă nu prea i-am înțeles teoria deși își dă toată silința să fie cât mai clar. Cred că e vorba de o molimă generală care își schimbă din când în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a lui, l-aș fi plesnit peste ea, pe urmă l-am uitat, simțeam că se apropie momentul în care toate mișcările mele din ultimele zile aveau să se lege de la sine. Din când în când mă încerca revanșa, acum neputincioasă și sporadică. („Nimeni din miliardele de oameni care au populat de-a lungul vremurilor pământul ăsta amărât nu ne a păstrat imaginea iubirii-miracol și toți credeau că iubesc. Nimeni nu mai știe cât de strălucitoare e iubirea“, și așa mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Firește, nu-mi era frică, grandoarea catastrofică exclude panicile mărunte. Stăteam acolo, sub trăsnete, într-un sfârșit care nu era al meu, puteam să mor, nu depindea numai de mine, intrasem în măreția altor legi și ele nu mă făceau neputincios. Eram cum eram, stăteam cum stăteam, dar ce simțeam nu semăna deloc a moarte, îmi aminteam bine : odată, când murisem pentru un timp, mă năpădise o nemărginită melancolie plăcută și senină. Atunci, mă cufundam într-un fel de bunătate duioasă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fi avertizat, putând să se similarizeze într-una din camerele de control pentru a se hotărî măsurile necesare. Realizase un detector personal de domeniu foarte li-mitat, inutilizabil împotriva armelor cu o viteză de zece kilometri pe secundă și, fără îndoială, neputincios în cazul în care un distorsor galactic poseda un "acord" pe nava lui. Dar tot era ceva. Gosseyn ezită, găsi apoi un cablu și îl memoriză. Repede, mai memoriză și două uscătoare de sol din sala de control. Apoi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
secții întregi să poată fi izolate în caz de accident. - Ce-ai zice s-o închidem, hm? propuse Gosseyn. - Ce? Tonul dovedea că nu-i trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să verifice conexiunile și coborî levierul. Ușile nu aveau decât cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]