3,664 matches
-
bat, ca premiu vreau să-ți dau în cap cu bâta mea de primitiv și să te târăsc de păr la mine în peșteră. Visează cai verzi pe pereți. Știe că întotdeauna îl fac praf. Și acum, că ard de nerăbdare s-o sun pe Daisy, nu pierd timpul ca să-i dau impresia că ar putea câștiga; îl termin repede și fără milă, lăsându-l învins, nefericit, umilit, la discreția lui Vijay și Stewart, care și încep să facă mișto de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Dar mai era și geniul rău al expediției, fratele regelui, Robert d’Artois, megaloman, ambițios, Însetat de glorie imediată, ca orice frate mai mic. El dă sfatul să se Îndrepte spre Cairo, inima Egiptului. Templierii, altădată prudenți, acum freamătă de nerăbdare. Regele interzisese luptele izolate, Însă mareșalul Templului nu ține cont de această interdicție. Vede un pluton de mameluci ai sultanului și strigă: „Pe ei, În numele lui Dumnezeu, pentru că nu pot suporta o rușine ca asta!” La Mansurah, sarazinii se Întăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acum? De felul lui Ionică era din Vințu de Sus. Moștenise averea bunicilor și venise valvârtej în capitală. Nu pentru că se aștepta să găsească oarece câini cu covrigi în coadă; simțea însă că lumea îl aștepta, iar el ardea de nerăbdare să se dăruiască. Înainte de a se stinge, bunicul lui Ionică ținuse să-i repete nepotului, cam contemplativ de felul lui, povestea strămoșului care pusese bazele familiei. Numele său era Păvăluț și venise tocmai din Vințu de Jos. Era de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deschise ale cavoului. Se făceau ultimele pregătiri pentru primirea noului locatar: mătușa Mizi fusese mutată la un loc soțul ei, doctorul Popescu. Chiar în centrul capelei, pe catafalc, ne aștepta Gicu. Dormise bine, iar acum era galben ca ceara de nerăbdare. În sfârșit, sosiră aproape toți membrii clanului, mai puțin Cristina, care-i purta ranchiună pentru îi spusese cândva să nu mai bată aiurea coclaurile celea. La început, vizitatorii se arătară cam sfioși; mai mult se îngrijiră de cele ce țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Își desprinde încetul cu încetul brațele care o țineau strâns pe Prințesa, deși ar fi vrut s-o mai rețină și nu-i venea să creadă câtă plăcere îi stârnise acum în inima lui „arțăgoasa” de ieri. — Teofana, aștept cu nerăbdare răspunsul tău, o urmărește cu privirea cum ea aleargă, depărtânduse, „fată cu cu gropițe în obraji” își spune în gând. — Ai răbdare, Cezar! Ciau! îi face ea cu mâna. Această întâlnire adusese o schimbare în firea ei. Abia aștepta să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lăsat amprentele. Florile sunt mult mai puține și neîngrijite.Intrând înăuntru,simte grea povara amintirilor. Sunt poftiți în camera din față unde era pregătită masa. —Aveți multe camere?întreabă Teofana așteptânduse să fie poftită să le vadă ceea ce dorea cu nerăbdare. — Mergeți să vedeți.Până atunci noi vă așezam mâncarea la masă, ia inițiativa Florica. Tu, Vasile, du-te în pivniță după vin, iar Alexandru să meargă să cumpere de la birt niște bere. — Te lăsăm puțin singură. Prințesa. Nu te superi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
grijă de tine, frate, îi face semn cu mâna în timp ce autoturismul pornește. Teofana se întoarce în apartament ca după lectura unui capitol al unui roman captivant. Aici Eusebiu și Zina, care își turnaseră o ceșcuță de cafea, o așteptau cu nerăbdare. Văd că sunteți curioși să aflați ce s-a întâmplat. Așezați-vă bine pe scaune să nu cădeți, glumește Teofana. — Chiar atât de grav este? — Știți unde am fost? — La vreo cabană? La vreo petrecere, își dă cu presupusul Eusebiu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o singură dorință: să-l văd și pe Alexandru la casa lui. — Cred că este o fată bună Lucia. — El așa spune. S-au hotărât să vă pună nași. Pe noi? — Da! Pe tine și pe Cezar. Au așteptat cu nerăbdare să vă căsătoriți. — De aceea mi-a spus că are să vorbească ceva cu noi după nuntă, își explică Teofana. Cu vești mai bune, cu vești mai puțin bune n-a lipsit veselia de la nuntă. Urări, voie bună, jocuri după jocuri
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Sfintele Sărbători de iarnă sunt așteptate cu mare nerăbdare în satul CRASNA. Acest sat nu are o întindere prea mare, dar sunt câteva sute de oameni care au ales sa locuiască aici. Sărbătorile sunt cele care îi fac să-și uite necazurile și le aduc o rază de lumină
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA CRASNA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by ZLATAN RAEMA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2057]
-
Chiru Magdalena ,cu vârsta de 73 de ani ,care s-a arătat foarte bucuroasă să-mi împărtășească câte ceva din obiceiurile sale de sărbători. Ce semnifică pentru dumneavoastră sărbătoarea de Crăciun? În primul rând vreau să vă spun că aștept cu nerăbdare aceasta sărbătoare, care pentru mine e sfântă. Atunci sărbatoresc împreună cu toată familia mea, Nașterea Domnului Nostru Iisus Christos. Noaptea Nașterii e ceva foarte emoționant pentru mine în fiecare an. Evocăm povestea nașterii ornând un anumit loc din casă în așa
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA CRASNA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by ZLATAN RAEMA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2057]
-
Titu că-l va prezenta negreșit, ca să o cunoască și să-și dea seama ce înseamnă o ființă într-adevăr adorabilă... Neavând nici o treabă, doamna I-ar fi ținut la taifas până noaptea, ca și alte dați. Titu ardea de nerăbdare să se pregătească pentru întîlnirea de diseară care poate să însemneze o întorsătură în viața lui. Tocmai chibzuia cum să se retragă fără să o jignească cumva, când auzi în curte o voce strigînd: ― Domnul Titu Herdelea! Câteva glasuri răsunară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și dezinteresat pentru ei! Avântul lui stârni mici surâsuri ironice primprejur. El însuși își dădu seama că a devenit patetic, că tonul lui nu cadrează cu locul, și tăcu mai jenat chiar decât Dumescu, care începuse să dea semne de nerăbdare. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. Doar Baloleanu zise încet, ca pentru masa lor: ― Foarte just, dragă Grigoriță, foarte adevărat! Bietul țăran nu știe decât să rabde, fiindcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apropiară, fiecare cu câte o întrebare sau cu vreo lămurire. După câteva vorbe însă fiecare se uita la ceilalți, așteptând un semn sau o poruncă mântuitoare. Apoi, pe măsură ce se înmulțeau, fețele lor se înăspreau și glasurile se îngroșau, parcă o nerăbdare stăpânită le-ar fi sugrumat sufletele. Până ce Leonte Orbișor izbucni cu necaz: ― Da noi ce ne holbăm de pomană, măi fraților?... Ori n-avem altă treabă?... Ia haidem mai sus, să vedem și noi ce mai mișcă prin sat și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
or fi și sosit boierii, coniță dragă! strigă Ileana cu bucurie. ― Du-te repede, fetițo! șopti Nadina cu vocea uscată de emoție. Și întoarce-te să-mi spui! Ileana o zbughi afară prin vestibul. Nadina își simțea inima zvîrcolindu-se de nerăbdare. Îi tremurau genunchii. Își împreună în față foile halatului și se lăsă pe marginea canapelei. Asculta, încordîndu-și cu desperare auzul. Percepea un zgomot confuz din care se desprindea uneori un glas cu timbrul vag cunoscut. Se silea să aleagă vocea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că sufletu-i era complet răscolit. Și totuși în fond nu știa nimic precis. Toate informațiile le auzise de la oameni care și ei numai le auziseră. Nesiguranța îl chinuia mai mult decât dacă ar fi cunoscut adevărul, oricât de crud. Nerăbdarea lui de a ajunge grabnic la Amara îl tortura mai cu seamă din dorința de a dobândi certitudinea. Avea convingerea că odată cu certitudinea va veni și liniștea sufletească. Plecară cu toții și pe drum trebuiră să-i povestească pe rând fiecare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am putea conta pe disciplina armatei!... Ce catastrofă!... Vorbesc, firește, în general, fără să ne mai gândim la soarta ce ne-ar aștepta pe noi, ăștia care ne sacrificăm aici pentru fericirea țării! 7 În marginea satului țăranii trepădau de nerăbdare, umplând șoseaua și împrejurimea. Cu fețele roșii, cu ochii înflăcărați, așteptau și se îndemnau ca la o nuntă mare. Toți aveau de spus câte ceva, ca și când ceilalți n-ar fi știut nimic sau nici n-ar fi fost de față, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de soldați!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo! huo!... Să nu trageți, fraților!... Prefectul împietrise pe șosea, privind vălmășagul de țărani și murmurând în neștire: ― Calm, calm, domnilor... Primul-procuror Grecescu rămăsese câțiva pași mai înapoi, iar maiorul, abia strunindu-și nerăbdarea, gâdila cu pintenii coastele calului, care dansa și trepida. Apoi din gloata țărănească țâșni deodată Anghelina lui Nistor Mucenicu, cu copilașul cel mic în brațe, cu basmaua alunecată pe spate și părul ciufulit. Ajunse până aproape de Baloleanu, zbierând și blestemând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne comunice dintr-o clipă într-alta. ― Apropo de semnalul ăla, n-avem nimic mai compex până acum? ― Nu încă. ― Ai încercat să programezi această transmisie prin ECIU pentru o analiză aprofundată? zise ea pe un ton care-i trăda nerăbdarea. ― Ascultă, și eu doresc să aflu cât mai multe amănunte. Dar Mama nu l-a identificat; la ce bun să mă joc cu lucrurile acestea? ― Îmi dai voie să mă uit și eu? ― Poftim, răspunse el politicos. Nu ne poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se aprinseră pe un pupitru de control două monitoare video. Ash studie rezultatele. Calificarea lui îl făcea să fie oarecum medicul de pe Nostromo; era deci conștient de răspunderea sa și de lipsa de cunoștințe și aștepta lămuririle "autodocului" cu multă nerăbdare. Pe moment, starea creaturii nu-l preocupa. O nouă siluetă își făcu apariția pe culoar, se apropie încet de cei trei spectatori tăcuți. Lambert privi pe Ripley cu toată răutatea de care era în stare. ― Voiai să ne perpelim afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
moartea ei dacă ne mulțumim să ne luăm combinezoanele spațiale și să mergem în cabinele noastre criogenice. ― Eu susțin că e o idee bună, mormăi Parker, tot mai încăpățânat. ― Să trecem la lucruri serioase, zise Ripley fără să-și ascundă nerăbdarea. Cum reperăm creatura? Dispunem de o duzină de mijloace de nimicire, dar e nevoie s-o localizăm mai întâi. Pe punțile B și C nu mai sunt sonde vizuale. Toate ecranele au ieșit din funcțiune, nu-i așa? ― Deci trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aducă „una moartă” pentru amicul meu. Adică o sticlă de bere, căci așa o numește amicul sticla de bere, motivând că nici nu-l amețește, nici setea nu i-o stinge. Ciocnesc țapul cu sticla lui. În ochi îi citesc nerăbdarea de a-mi spune o noutate, pentru că el este la curent cu toate câte se petrec pe lumea aceasta. Dar cine e Stănică, vă întrebați? E o figură emblematică pentru parcul cartierului. Pensionar anticipat de vreo opt ani, fără obligații
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ȘI TĂTĂNEASĂ Am continuat tratamentul cu aburi și cu comprese călduțe cu coada calului și cu tătăneasă, alternativ, apoi am pus în aceeași punguță, cantități egale din ambele plante. Astfel timpul trecea și opacitatea din ochiul meu stâng se subția. Nerăbdarea de a vedea cât mai repede, era foarte mare. Am început să mă simt mai bine în general, să mă orientez mai bine în spațiu și să înțeleg mai bine ce aud. Că la debutul bolii, în afară de gol în partea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
deodată, ― N-ar trebui să rîd? ― Nu știu. Nu înțeleg nimic. La urma urmelor, fiecare face ce-i place. Te-am întrebat de ce râzi; credeam că poți să-mi spui. ― Tata spune că sunteți foarte inteligent (schițai un gest de nerăbdare). De aceea vă întreb mereu; mi-e teamă să nu fac greșeli, să nu vă supăr. Avea o expresie care mă făcu fericit. ― Și de ce nu vrei să mă superi? ― Pentru că sunteți oaspetele nostru. Un oaspete e trimis de Dumnezeu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de dedicație. ― Una e a d-tale, spuse Maitreyi. ― Știi ce facem? Eu îți dăruiesc cu dedicație exemplarul meu, și d-ta, tot cu dedicație, exemplarul d-tale. Bătu din palme. Îmi aduse cerneală și de-abia își putea stăpâni nerăbdarea, în timp ce eu scriam: "Prietenei mele Maitreyi Devi, de la un elev și profesor, în amintirea etc". Acel "etc." a intrigat-o. Pe exemplarul ei scrise doar atîta: "Prietenului". ― Și dacă această carte e furată de cineva? ― Ce are a face, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și sentimentalismului. Atitudinea mea o enervează. Bun! Dacă e adevărat ce spune, schimb tactica. Deja farmecul senzual care mă copleșea în timpul convorbirilor noastre a dispărut îndată ce mi-a mărturisit acestea. Sunt de-acum mult mai liber, mai liberat. Ard de nerăbdare s-a întîlnesc iarăși în camera mea, s-o văd cum va reacționa. Voi arăta Maitreyiei că nu-mi pasă de dragostea ei. Știu că mă iubește. Nu se poate ascunde. Știu că e legată de mine. Iar dacă am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]