3,439 matches
-
cu adrese, speriat de bărbăția de care dăduse dovadă Madeleine și de faptul că intuise perfect impasul în care intrasem. Casele erau situate în două zone: Echo Park și Silverlake și, în partea cealaltă a orașului, în Watts - un teritoriu nesigur pentru un alb de cincizeci și trei de ani. Silverlake-Echo, aflată la câțiva kilometri la est de muntele Lee, era o zonă deluroasă, ruptă de lume, cu multe străduțe întortocheate și cu verdeață genul de teren pe care un necrofil l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se vărsase pe masă și pe piciorul unui agent bărbos de la Departamentul de Criminalistică. Logan nu avea nici un chef s-o facă pe adultul responsabil În acea seară, așa că Își luă halba de bere și se Îndreptă, cu pași ușor nesiguri, către jocurile mecanice. Un grup de polițiști stătea adunat În jurul unui joc video, care țipa și țiuia, dar Logan Îi ocoli și merse mai departe. Watson stătea de una singură, luptându-se cu unul dintre bandiți. Lumini intermitente se Învârteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și Îl aruncă În ghearele unei mahmureli Îngrozitoare. Se trânti pe marginea patului, ținându-și capul Între mâini, simțindu-l pulsând și umflându-se. Stomacul bolborosea și fremăta Într-un ritm amețitor. Urma să vomite. Icni și ieși cu pas nesigur pe ușa dormitorului În hol, Îndreptându-se spre baie. De ce a trebuit să bea așa de mult? Pastilele spuneau destul de clar că nu trebuie luate cu alcool... După ce intră În baie, se sprijini de chiuvetă și Își lăsă capul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ei, cu micul lui cortegiu, se făcea ecoul sufletelor pline de neliniște, de teamă, al sufletelor răzvrătite a sute de mii de oameni. Erau suverani, principi, mici seniori, generali de armată, dușmani învinși sau aflați încă în război, vasali, aliați nesiguri. Iar Zaleucos - care, datorită cine știe căror experiențe, cunoștea bine țările acelea - se străduia să găsească răspunsuri la șuvoiul de întrebări ale lui Gajus. Toate aceste personaje erau înghițite de sălile interioare, ore în șir. În spatele ușilor din lemn vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
granit. — Acolo nu-i îngăduit să pui piciorul, spuse preotul cu ironia fină a bătrânilor care au văzut multe. Dar tu nu ești roman. Germanicus coborî din barcă nerăbdător, cuprins de o emoție care făcea ca mișcările să-i fie nesigure. Făcu patru sute de pași neliniștiți, ca să ajungă la capătul drumului, în fața palatului. — A fost construit ca să reziste de-a lungul veacurilor, zise preotul, dar a rămas din el numai ceea ce Augustus a voit să lase. Palatul fusese abandonat de decenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și interdicțiilor, își petrecuse viața și-și distrusese ochii, zi de zi, în penumbra aceea; pesemne că acum era aproape orb, pentru că se mișca ager de-a lungul firidelor, deschidea fără ezitare ușițele și apoi, cu o mână diafană și nesigură, pipăia și lua opera căutată fără să-i citească titlul. Întreaga bibliotecă - vechile volumina, sulurile, și modernele codice, strămoșii cărților actuale - trăia, grandioasă, ordonată, în mintea lui. Nu consulta niciodată acele indices scrise citeț pe fina charta augusta. Ajungea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Primul dădea dispoziții spartane, dar solemne cu privire la funeraliile sale. Al doilea expunea controlul asupra situației militare, administrative și financiare; era intitulat Breviarium totius imperii - al întregului imperiu, pentru ca urmașul său să se poată orienta rapid, fără să depindă de ajutorul nesigur al altora. Al treilea document conținea sfaturi sau, mai bine zis, dispoziții autoritare cu privire la felul cum trebuie gestionată puterea în interior și cum trebuie să se procedeze în relațiile cu vecinii, vasalii, aliații sau dușmanii; se numea De administranda Republica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foarte elegantă, silențioasă, parfumată de bazinele mari pline de flori. — Purtând la gât și la încheieturile mâinilor lanțuri fine de aur, cu veșmintele lungi de mătase care măturau praful - nu văzusem niciodată veșminte de mătase -, cei doi prizonieri adolescenți mergeau nesiguri în fruntea cortegiului. Erau frații mei, îi vedeam pentru prima oară. Erau fiii tatălui meu, care se sinucisese, și al prietenei lui care murise împreună cu el, Cleopatra, regina din cauza căreia mama fusese repudiată. Aveau aceeași vârstă cu mine. Tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
umili muncitori, împărțind cu ei fiertura de grâu, carnea de oaie și vinul îndoit cu apă, înțelese din acel discurs că edificiul trebuia să fie imens. Nesiguranța lui dispăru. Despre Aegyptus știa doar că se afla de cealaltă parte a nesigurei mări Tyrrhenum, pe care el nu navigase niciodată - însă, judecând după nenumărații ani de război, presupunea că acolo existau mari blocuri de piatră. Iar asta îi plăcu foarte mult. Se întrebă ce voia să spună Împăratul cu „gândirea nouă“, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Domitius Corbulo îl anunță pe Împărat că ea urma să sosească la Lugdunum. Din curtea palatului ce domina fluviul, Împăratul o văzu ivindu-se din greoaia raeda, trăsura pentru călătorii de origine galică, și coborând cu mișcări precaute și oarecum nesigure. Deși era înconjurat de tribuni și magistrați, el alergă în întâmpinarea ei și o îmbrățișă, cu aceeași tandrețe pe care, pe când era copil, o văzuse la părinții săi. Îi spuse că nu reușea să stea departe de ea, așa cum tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
10 aprilie 1964 Ce pas rapid avea alpinistul ăla... Parcă mânca muntele, nu alta... M-am ținut eu ce m-am ținut după el, dar n-am putut până la urmă să mai rezist ritmului infernal. Pașii mei au fost atunci nesiguri și Împleticiți. Prima dată când nu rezist unui ritm de mers... Prima dată când rămân În urmă pe munte... Simt c-am să mor de atâta tristețe... De fapt, așa rămâi În urmă și În viață. Ești primul, și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
șoaptele lui, Încă nerostite omenește. Nu voi mai scăpa de tine toată viața, omule straniu... 22 mai 1965 (duminică) Lui Martin. Viață... un timp dăruit de zei. Adolescența... atâtea așteptări zadarnice... Dorință... o privire aruncată pe furiș frumosului... Căutări... pași nesiguri prin locuri străine... Izbucnire... Te-am găsit! Nu-i așa că tu ești dragostea? Zbateri... prin strigătele de lumină, Împlinire... vino, clipă ruptă din alte lumi. 10 mai 1965 (luni) O voce... Ora 6. Scularea! Vrei cafea sau ceai? Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
polițiști. Și a venit și o ambulanță. Vocea era a paznicului, care se ascundea însă vederii. Tremurând încă de spaimă, Franciscovich îl îndemnă să intre. Acesta întrebă: - Este, ăăă... L-ați prins adică? - Nu era aici, răspunse Ausonio cu voce nesigură. - Poftim? se miră paznicul iscodind holul. Franciscovich auzi vocile polițiștilor sosiți, precum și un sunet strident, specific doar ambulanțelor. Întăririle atât de mult așteptate. Cu toate acestea, niciuna din cele două femei nu se simțea în stare să iasă în întampinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să zică de fapt. - Nu e majoritatea vieții noastre o mare iluzie? - Ai putea să fii mai explicită? - Păi, trecutul înseamnă amintiri, nu? - Adevărat. - Iar viitorul nu e decât în imaginație. Ambele sunt doar iluzii - amintirile sunt de cele mai multe ori nesigure, iar în privința viitorului, tot ce putem face este să speculăm. Singurul lucru cu adevărat real este clipa prezentă, care se modifică în mod constant din speculație în amintire. Deci vezi? Cea mai mare parte a vieții noastre este iluzorie. Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
asumpții pripite despre dovezi și, uneori, să greșească. Dar în cazul Magicianului, totul părea să se lege și să indice Cirque Fantastique drept ținta sa. Oare Rhyme aflase că nu găsiseră nicio bombă? se întrebă ea. Se ridică cu mișcări nesigure și rezervate și porni în căutarea unei stații de emisie-recepție; aparatul ei Motorola, zăcând sfărâmat lângă ieșirea dinspre sud, părea a fi printre singurele victime ale panicii create. Pășind cu băgare de seamă afară din camera cu pianul, Malerick ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și ea. Acum e la zi, dar a avut datorii multă vreme. Rhyme clătină ușor din cap. - Am să îți pun încă o întrebare. Gândește-te bine înainte de a da răspunsul. Vreau să fii complet sinceră. - Ei bine, spuse asistenta nesigură, privind în jos la podeaua proaspăt lăcuită, am să fac tot ce pot. În după-amiaza aceea, Roland Bell se afla în sufrageria lui Rhyme. Având pe fundal o bucată interesantă de jazz pentru pian compusă de Dave Brubeck, discutau amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că aproape încep și eu să cred. Îmi aduc aminte că mama zicea acum mulți ani ceva despre cum nu s-a simțit niciodată adultă: m-a șocat profund la momentul respectiv și m-a făcut să mă simt foarte nesigură. „Tu ai impresia că eu știu ce fac“, mi-a spus, după ce fusesem deosebit de obraznică și tocmai mă lăsa să ies din camera mea după jumătate de oră de interdicție. „Nu-i așa, Judy. Mă simt exact cum mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
000 de lire, scria, cu un scris galben strălucitor, iar lângă scris erau degetele alea stupide încrucișate cu un zâmbet pe ele. — Mamă, pentru numele lui Dumnezeu, ce naiba- ce faci? Ce se petrece? Arăta atât de vinovată și de nesigură că m-a speriat. Nu mai semăna cu mama, semăna cu unul din prietenii mei prins când fura ceva. Încă mai ținea unul din cartonașele alea aplatizate cu mâna stângă, iar în dreapta avea o pilă de unghii - nu mă refer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ce te-ai ales de pe urma lor? Sincer? Cu câteva lire? Nu se poate să continui așa, mamă, chiar nu se poate - te rog, mă sperii, te rog nu mai fi așa ciudată... nu suport. — Oh, iubito, nu mai fi așa nesigură. E-n regulă. Doar că n-ai știut despre asta - despre hobby-ul meu, asta-i tot. Vezi, e ceva care mă menține pe linia de plutire. Și habar n-ai de câte ori v-am cumpărat chestii sau v-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și nu mai era doar un acompaniament de fond, ci părea mult mai apropiată- ca și cum zgomotul era făcut de cineva din casă. M-am ridicat de pe fotoliu și mi-am pus ochelarii pe măsuța de lângă el, apoi am stat nemișcată, nesigură ce ar trebui să fac în continuare. Bubuitul ciudat continua, la un moment dat am auzit un țipăt slab, dar era foarte greu să-mi dau seama din care direcție venea. Am mers și mi-am apropiat urechea de peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
capul pe umeri - chiar vrei să-mi spui că din cauza plecării mele a cedat brusc și a devenit nevrotic? — Nu spune asta! Nu fi așa dezinteresat de fiul tău- nu suport! Nu, n-a „cedat“, cum zici tu. A fost „nesigur“ în privința situației mai multă vreme, deși e clar că tu n-ai observat. Munca de la școală l-a copleșit și a fost sensibil dintotdeauna. Nu te flata crezând că acțiunea ta a fost singura cauză pentru toate astea. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de lemn curată și cu șiruri circulare de bănci În jurul stîlpilor de execuție din lemn de tec și atrăgeau Întotdeauna un public tăcut. Chinezilor le plăcea spectacolul morții, Își spunea Jim, ca un mod de a-și aminti cît de nesigură era viața. Din același motiv le plăcea să fie cruzi, să-și amintească de vanitatea de a crede că lumea era ceva aparte. Jim Îi urmări pe hamali și pe țărănci cum se uitau fix la trupurile decapitate. Mulțimea pasagerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de școală, disprețuia pe oricine se preda - accepta fără rezerve preceptele stricte ale Anuarelor Camarazilor -, dar a te preda dușmanului era mai dificil decît părea. Acum Jim era obosit mai tot timpul, căci se plimba mult cu bicicleta pe străzile nesigure ale Shanghai-ului. Soldații japonezi care păzeau Country Club-ul și curtea din fața Catedralei erau prea periculoși pentru a se apropia de ei. Pe Bubbling Well Road urmări o mașină Plymouth aparținînd unui șofer elvețian și soției lui, dar aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
experiență a vieții sale, și mîini moi, ocupate să se pudreze una pe cealaltă pe sub pătură. Ochii lui Înregistrară fiecare amănunt al hainelor lui Jim pătate de noroi, ticul care Îi făcea buzele să-i tremure, obrajii trași și picioarele nesigure. Scutură pudra de pe pat și numără bucățile de alamă salvate. — Asta-i tot, Frank? Asta nu e o cantitate de dus la piață. Negustorii ăia din Hongkew cer zece dolari pe un sac de orez. — Basie! TÎnărul marinar izbi violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Începea să piardă din Înălțime, răsuci avionul pe spate și se desprinse În siguranță din cabină. Parașuta i se deschise, purtîndu-l repede spre pămînt. Avionul În flăcări se Îndreptă singur, tîrÎnd după el coada neagră de fum ca un arc nesigur peste cîmpurile goale și apoi se scufundă În rîu. Pilotul atîrna acum singur pe cerul pustiu. Camarazii săi se grăbeau spre Shanghai, cu fuselajele lor argintii pierdute În ferestrele pline de soare ale concesiunii franceze. Zgomotul bubuitor al motoarelor dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]