5,412 matches
-
explici că era prea târziu pentru a mai avea iluzii.“ În cele din urmă, am îndrăznit să ți-o spun. Ți-o spuneam aproape strigând la ureche, încercând să acopăr zgomotul care domnea în avionul ăla dement și-n văzduhul nocturn din jurul lui, în bezna pe care bateriile antiaeriene o sfâșiau în orbitoare fâșii de salve. Avionul evacua rămășițele unui război pe care imperiul îl pierduse sub cerul Sudului. În pântecele aparatului se îngrămădeau cei rămași în viață, răniții, morții înfășurați
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
eram nici martor obiectiv, nici istoric, și mai ales nu eram moralist. Puteam doar să reiau istorisirea întreruptă atunci de beznă, de drumurile care ne așteptau, de noile războaie. Am început să vorbesc, căutând doar să păstrez tonul conversației noastre nocturne de odinioară, amărăciunea senină a cuvintelor în preajma morții. Cuvintele acelea pe care ți le adresam în tăcere au scos iarăși la iveală femeia cu păr alb și copilul - dar după zece ani de la noaptea când fugiseră. O seară de decembrie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Când se culca în mijlocul soldaților care umblau prin întuneric și al cailor care treceau printre trupurile adormite, își vâra capul în găleată pentru a se feri de o eventuală lovitură de copită, ceea ce se și întâmpla uneori în acele caravane nocturne. Și, de asemenea, ca să nu i-o fure cineva. Abandonarea ei fusese regretul lui cel mai amarnic, atunci când fugise. Dar, cu ea sau fără ea... Când străbătuse un sat ars, găsise cele două găleți noi, azvârlite lângă un puț pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o frumoasă dimineață de iunie, Nikolai se întorcea de la oraș, călare. Soarele nu se înălțase încă, iar pădurea ce se întindea de-a lungul drumului avea sonoritatea unui naos de biserică, adânc și gol. Chemările păsărilor păstrau o rezonanță discretă, nocturnă... Înainte de a urca o pantă nisipoasă, se întoarse, intră în pădure, căutând locul doar de el cunoscut. Dar poiana de odinioară, după mai bine de douăzeci de ani, dispărea sub o întreagă pădure de plopi-de-munte... Se pregătea să iasă în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se lega de cineva și mai știa că, de pe urma unei asemenea prietenii de dinainte de moarte, nu te puteai alege decât cu un cuțit cu mânerul crestat, marcând zilele de supraviețuire, sau cu vreo povestire neterminată. Și dacă începu conversația aceea nocturnă, fu pentru că prea i se părea din cale afară de incredibilă greșeala care i se imputa noului disciplinar. Se spunea că, în cursul atacurilor, soldatul acela ar fi refuzat să strige numele lui Stalin. Fiind amândoi de gardă, stătură de vorbă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la altul. Toate conversațiile evitau cu grijă secretul trădat tocmai de grija de a nu-l spune: iminenta arestare a tatălui, dispariția a ceea ce ei numeau atât de firesc viața lor, familia lor. Tatăl izbuti s-o ia înaintea soneriei nocturne de la ușă. În clădirea ministerului pe care-l conducea, scările se înălțau făcând o curbă largă, maiestuoasă și lăsau un spațiu de cel puțin un metru între balustrade. Tatăl se aruncă în golul acela de la ultimul etaj, iar funcționarii care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fiu de ministru...“ Își dădea acum seama că războiul simplificase totul. Era focul ăsta, care usca și scorojea bucățile de noroi lipite de cizme, era noaptea în câmpia aceea pierdută undeva, între Polonia și Germania, era bucata asta de pământ nocturn, pe care tocmai o smulseseră dușmanului. Și mai era și omul ăsta așezat lângă foc, un om care vorbea foarte încet, ca în somn, și care trăia în întregime în ceea ce spunea. Pavel înțelese deodată că nu mai exista nimic
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
apoi s-a făcut nevăzut, luând-o pieziș, într-o traiectorie încordată și șuierătoare... Mă trezisem cu mult înainte să se facă ziuă, fără să fi dormit cu adevărat, și, mergând spre mare, o surprinsesem încă în vigilenta ei încetineală nocturnă. Înotasem în întunericul ritmat de lungi valuri tăcute, pierzând treptat conștiința a ceea ce mă aștepta, orice amintire referitoare la țara de dincolo de coastă (America, Florida, rostea în sinea mea o voce perplexă), orice legătură cu vreo dată, cu vreun loc.
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se spune «o vreme de să nu dai nici un câine afară» pentru a descrie o vreme neîndurătoare, «ce javră!», pentru a desemna o persoană demnă de dispreț, «o viață de câine», despre o viață de mizerie. În numeroase credințe, lătratul nocturn al câinelui anunță un deces. Astfel, în vis, a auzi lătratul unuia sau al mai multor câini reprezintă o avertizare, prevestirea unui pericol, adesea presimțit, dar neidentificabil. Subiectul se simte probabil amenințat, dar nu poate spune clar de unde vine pericolul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
negru. Pe de altă parte, din cauză că absoarbe, negrul sperie. Din acest motiv, este culoarea funerară în Occident. Însă nu este simbolul durerii ori al tristeții, ci al necunoscutului și al non-manifestării. Obscuritatea pe care o generează îl înrudește cu forțele nocturne și oculte (opunem, de altfel, magia albă, pozitivă, magiei neagre, negative). Reprezintă munca latentă a visului, oprirea activităților pe timpul nopții, odihna trupului și trezirea spiritului. Gestionează domeniul imaginarului și al fantasmelor. Nu este conștiință, ci inconștient. Din acest motiv, în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
informații despre actualitatea politică, economică și socială din București și din provincie, dar și despre viața culturală, prin cronici, reportaje, scrieri în proză și semnalări de apariții editoriale. Ion Minulescu semnează „Cronica bucureșteană”, devenită „Săptămâna Bucureștilor”, și publică poezia Apariția nocturnă. Proza din paginile publicației poartă semnăturile lui Ion Muntean, Al. Cazaban, Const. Ștefan Voiculescu. Rubrica „Negru pe alb” conține scurte cronici literare, comentarii din actualitatea culturală, prezentări de reviste literare, articole critice cu caracter polemic. Ziarul publică recenzii semnate de
BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285905_a_287234]
-
mi potrivesc pe-ndelete/ cravata...” Chiar și celebrarea erosului (ca în volumul Mereu iubirea, 1988) stă sub premoniția „marii treceri”, a „nopții” care va veni. Solitudinea, angoasa, criza de timp sunt convertite fie în interogații austere, formulate în stil folcloric (Dialog nocturn), fie în melosuri elegiace (Mult prea devreme), iar drama omului e văzută, uneori, ca dramă a creației. Tonul, imagistica trimit deseori la Lucian Blaga (invocat explicit în Poetul) sau la Tudor Arghezi (îndeosebi în erotică), modelele tutelare ale vârstei mature
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
tristețe ce însoțește schimbarea anotimpurilor structurează întreaga gamă de tonuri a poemelor, care cunosc o gradație ascendentă a sentimentului, de la emoția banală ce însoțește imaginea „copiilor care cresc” (Vântul) până la viziunea cu accente tragice, amintind de lirismul blagian, din Divagație nocturnă: „Se apropie de mine tristețea-ncet/ Cum vine-n codri ploaia de noiembrie;/ Nici dragostea, nici noaptea nu-mi alină/ Această umbră tragică a timpului/ Și simt că undeva e-o rană,/ E-n mine-o rană care nu se
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
lume și povestitorul ei, între lume și cititori, s-au ridicat în răstimp stavile de netrecut, bariere și împrejmuiri solide sau doar perdele amăgitoare de cuvinte migratoare. Personajele din Dropia, de pildă, alunecă la fel ca niște umbre pe apa nocturnă a câmpiei. Ele obișnuiesc să măsoare lumea cu basmul și cu cântecul - forme verbale atinse în grad înalt de stereotipie. Călătoria ca o finalitate fără scop este unicul nucleu epic al câtorva bucăți, precum Mistreții erau blânzi, Dropia, Satul de
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
ortodox și ostentație barocă, este una dintre cele mai originale și excentrice scrieri din literatura „de sertar” a ultimelor decenii. SCRIERI: Fragmente reziduale disparate din Calendarul incendiat al lui Ierusalim Unicornus, pref. Alexandru Paleologu, postfață Mihail Constantineanu, București, 1999; Monolog nocturn despre Suverana Slobozenie a Singurătății, îngr. Mariana Macri, pref. Andrei Pleșu, București, 2001. Repere bibliografice: Șasa Pană, Născut în ‘02, București, 1973, 362; Ieronim Șerbu, Vitrina cu amintiri, București, 1973, 205-211; Ungureanu, Imediata, II, 109-125; N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
în „Meseriașul român”, cu traduceri din literatura germană și franceză. Scrierile literare, publicate mai întâi în reviste și ziare, le va strânge în volumele Note și impresiuni (1896) și Extaz (1908), de ambițioasă paletă (eglogă, doină „în formă poporană”, sonet, nocturnă, pastorală, romanță, aubadă, barcarolă, sonată, baladă, elegie). Deși atentă la melodicitatea frazării, B. nu se prea întâlnește, în stihurile ei, cu lirismul. E sinceră, dar fadă, sensibilă, cadențându-și însă extazele în debitări sălcii. Abia în „peisagii”, unde figurația mitologică
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
Pion (Ceahlău). În Turnul lui But, una dintre cele mai valoroase balade ale lui A., sunt asimilate motive romantice europene - din Lenore a lui A. G. Bürger sau Fuga lui Mickiewicz - și bogate elemente folclorice românești. O atmosferă fantastică învăluie cavalcada nocturnă, tenebros-macabră, a perechii fantomatice, Ana și But, spre muntele Pion. Legendele Jijia și Sirena lacului cultivă misterul și toposul romantic al poeziei „lakiștilor”. În Jijia se ascunde „schitul cufundat” (contaminare a motivului „cetății scufundate” sau Orașul în mare, la E. A
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
au salvat de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi) mizează pe credințe străvechi despre metamorfozele între regnuri - zâna apelor, pește, sirenă -, dar și pe ideea sancțiunii, aplicată bărbatului necredincios. În Moșii, mântuirea sufletelor dezlegate, într-o panoramă a fantasticului nocturn: ateistul, paricidul, sinucigașul, „vânzătorul patriei sale”, se face prin practici ritualice populare. Disciplina poetică și virtuozitatea tehnică în prelucrarea motivelor universale ale romantismului îl apropie pe A. de capodoperă (Turnul lui But) și suplinește, alteori, vizionarismul său limitat și imaginația
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
care pătrunde astfel în literatura română, sub influența lui Volney). Sentimentul timpului devastator („Cum toate se răpune ca urma îndărăt, / Pe aripele vremii de nu se mai arăt”) se întrețese cu accentul patriotic al evocării gloriei de altădată. Amploarea reflecției, nocturnul tainic, metafore concretizând abstracții („negura uitării”, „aripile vremii”, „viscol de dureri”) configurează la C. schița unui stil, nu fără retorică, dar capabil să se ridice până la viziune lirică. Înserarea este prima elegie românească în spirit lamartinian, în care tristețea, neliniștea
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
descriere întunecată, ea devine parcă mai izbutită, curgând mai liber. Scriitorului îi convin „ceasurile de seară”, care trezesc întrebări despre „taina vieții”. Contrastul este vizibil, între lumină și întuneric, între viață și moarte. Crepusculul generează întrebări fundamentale, precum recluziunea monahală. Nocturnul produce o stare de detașare spirituală, însă mereu supravegheată. Prăpastia, golul înnegurat devin un simbol etic, al absorbției în nefericire. Scriitorul are o concepție sumbră despre existență, fără a intra totuși în opoziție radicală cu meliorismul creștin, căci, după el
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
prin insuficiență ligamento-musculară. Diagnosticul și tratamentul dorsalgiilor impun următoarele măsuri metodice (Șdic, 1982): diagnosticul se impune a fi stabilit cu multă exactitate, prin intermediul convorbirii și examenului clinic. Convorbirea este orientată asupra durerii, urmărindu-se: localizarea ei, orarul ei (diurnă sau nocturnă), cauzele durerii, modul în care debutează (lent sau brusc), intensitatea și vechimea ei, modul în care a evoluat (continuu sau discontinuu). În examenul clinic se aplică metodologia clasică, inspecția și palparea: la inspecția statică se urmărește dacă există un dezechilibru
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și psihică, diabet, alcoolism, tabacism), apărare naturală slabă, explozie demografică, infecțiile HIV/SIDA. Debutul poate fi violent, acut, cu aspect pneumonic, hemoptoic, pseudogripal, epanșament pleural, hipertermie, pneumotorax spontan sau poate fi asimptomatic cu semne generale (astenie, inapetență, pierdere ponderală, transpirații nocturne, subfebrilitate) și semne funcționale (tuse și expectorații). Gimnastica respiratorie are ca scop reeducarea diafragmatică, costală și costo-diafragmatică, educarea tusei și expectorației asistate acolo unde este nevoie, cu sau fără drenaj de postură, și ameliorarea condiției fizice. TULBURARE (de la tulbura < lat.
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Au fuhit că le-ai speriat, flocosule, nu de frica ta... Piki: Nesuferit-o! (pune căștile, ia un os în gură) Coco: Fericit!Fericit! Miki: Pentru el fericirea-i un os și muzică...Ce înseamnă să nu cunoști viața; plimbări nocturne, cotoi eleganți!...(intră Gigel cu sacoșele pline cu mâncare) Gigel: Ei, dar ce-i cu voi? Coco: Hoațele! Hoațele! Cucu: Cu- cu!Cu-cu!Cu-cu! Gigel: Și Cucul?!... Coco: Hoațele! Gigel: (se uită prin „dulapuri”): Uța și Codița... Coco
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
puteam să plec? LIRISM ÎN CREȘTERE M-am Întors la vechile mele obiceiuri. La plimbările solitare prin parcul Victoria. La trabucurile mele Romeo y Julieta ori Davidoff Grand Cru. La recepțiile mele de la ambasadă, la concertele de la Filarmonică, la ieșirile nocturne la Felsenkeller. E anotimpul meu preferat, toamna. Frigul ușor din aer, care face creierul mai alert, Îmi trezește amintirile din anii de școală legate de toamnă. Aici, În Europa, nu sunt frunzele colorate care erau În New England. Aici frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
arăta limpede că e trează. În timp ce o Îmbrățișam, În timp ce ne mișcam și ne Înnodam languros, atitudinile de insensibilitate ale Obiectului includeau poziționarea favorabilă. Nimic nu era oferit sau mângâiat. Nimic nu era țintit. Dar exercițiul a creat În Împerecherile noastre nocturne o gimnastică fluidă. Ochii Obiectului rămâneau Închiși tot timpul. Adesea capul Îi era Întors ușor Într-o parte. Se mișca sub mine ca o fată adormită, subjugată de un coșmar. Arăta de parcă ar fi avut un vis obscen și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]