57,942 matches
-
un foc înaintează către ei. Iar din foc țâșnește un glas „asemenea glasului unui noian de ape, asemenea glasului mării în furtună” (XVII, 2). Abraham vrea să facă proskynesis (să se arunce la pământ în semn de salut respectuos), dar, notează cu candoare autorul, își dă seama că dedesubt nu există pământ. Îngerul îl îndeamnă să facă numai o plecăciune. Episodul cel mai interesant este recitarea imnului, tehnică scoasă în evidență și de G. Sholem. De fapt, o formulă incantatorie, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu uităm că, deși concurată de Vechile Itale sau de Vulgata lui Ieronim, LXX a fost utilizată în Occident până la finele secolului al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate în unciale, adică în litere majuscule) sunt: 1. codex Vaticanus, notat cu B în codul specialiștilor; are câteva lacune în Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2. codex Sinaiticus (notat cu S), descoperit în mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai și editat la mijlocul secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate în unciale, adică în litere majuscule) sunt: 1. codex Vaticanus, notat cu B în codul specialiștilor; are câteva lacune în Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2. codex Sinaiticus (notat cu S), descoperit în mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai și editat la mijlocul secolului al XIX-lea de către celebrul Tischendorf. Pentateuhul lipsește aproape în întregime; 3. codex Alexandrinus (notat cu A), copiat în secolul al V-lea, are mai puține lacune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2. codex Sinaiticus (notat cu S), descoperit în mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai și editat la mijlocul secolului al XIX-lea de către celebrul Tischendorf. Pentateuhul lipsește aproape în întregime; 3. codex Alexandrinus (notat cu A), copiat în secolul al V-lea, are mai puține lacune decât celelalte două. Conține toate cele patru cărți ale Macabeilor. Pe lângă acestea, există încă trei manuscrise în unciale, de mai mică importanță, copiate în secolele V, VI și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu s-a ținut cont în traducerile sau diortosirile de până azi? Iată-ne ajunși la punctul cel mai sensibil al discuției. Biblia și Părinții Bisericii La începutul capitolului al VIII-lea din La Bible grecque des Septante, Marguerite Harl notează: „E un fapt istoric de netăgăduit: Părinții Bisericii, care, cei dintâi, au practicat cateheza, au ținut prelegeri și au predicat, au definit credința și au luptat împotriva ereziilor, acești Părinți întemeietori ai teologiei creștine au lucrat cu Septuaginta, și numai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
după cum se știe, se va dovedi foarte repede o victorie à la Pyrrhus, întrucât foarte puțini episcopi - și cu atât mai puțini preoți și laici - au priceput adevăratul sens al celebrului aggiornamento. Într-o Prefață scrisă în 1967, De Lubac notează: Decât să înmulțim exemplele despre actualitatea Părinților, mai bine aruncăm o privire asupra marelui aggiornamento conciliar: adevăratul aggiornamento, ale cărui rădăcini se află la baza textelor promulgate, cel care se realizează mai întâi în adâncime, printr-o credință primenită, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
această interpretare, propusă oarecum sub presiunea modei actuale. C.B.: Dimpotrivă, textul vorbește despre Iuda ca despre un daimon, cuvânt care are un sens strict negativ, de „demon”, ca în toate textele creștine, inclusiv gnostice, iar nu pozitiv, „platonician”, cum forțează nota comentatorii „de șoc”. Iuda este al treisprezecelea daimon, cel mai rătăcit dintre apostoli, tocmai pentru că el Îl va preda pe Isus preoților ca să fie sacrificat. Toate curentele gnostice refuză ideea sacrificiului trupesc al lui Isus și, implicit, ideea Învierii trupești
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
meditație doar cât mănâncă și doarme. În rest... În acea dimineață, șeful secției Reanimare a Început vizita puțin mai târziu, ca urmare a discuției cu cei doi profesori. Când a ajuns la patul colonelului, a atenționat-o pe sora șefă: ― Notează, te rog: pacientul Zdup - ca urmare a traumatismului cranian și pierderea cunoștinței - mâine dimineață va efectua un control neurologic. Astăzi vom face din nou o radiografie craniană, pentru a vedea dacă arcada oculară arată cum trebuie și dacă nu a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
erau tunuri grele, urmate de cincisprezece tunuri ușoare. În urma lor, alte șase camioane grele supraîncărcate!... Apoi... pauză... Dar, peste vreo jumătate de ceas, pe când urletul primei coloane se stingea, a Început să plutească un nou zumzet de motoare... „Petrache, ai notat tot ce ai văzut?” - m-a Întrebat Toader. „Lasă, că la urmă numărăm bețișoarele” - i-am răspuns eu. ― Da’ ce, acolo erați rămași tot la bețișoare? - a Întrebat soția lui Petrică. ― Doar nu te duceai cu carnețelul de notițe și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
reușit să-i dai forma care trebuie pentru o asemenea trebușoară. ― Am reușit să finisez totul, cu excepția ultimei părți. Cea care se referă la intervenția chirurgicală asupra șetrarului. Am unele neclarități doar În evoluția postoperatorie. ― Acolo vei urmări și vei nota dacă În evoluție au intervenit situații deosebite. Importante sunt concluziile privind acest caz. Sper să finalizezi lucrarea la nivelul necesar. Sâmbătă ne rezervăm două ore pentru a discuta lucrarea ta. ― Am Înțeles, domnule profesor. Acuma - cu Îngăduința dumneavoastră - aș vrea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mă Îndoiesc. ― Ce te face să fii atât de sigur? ― Nu uita, Nicule, că am fost cercetaș și nu unul de duzină. Individul și-a luat tălpășița Îndată ce birjele au pornit, avându-vă pe voi la „bord”. Deci și-a notat În minte pe fiecare din cei ce au urcat În trăsuri. Pe care sigur Îi cunoaște. Că pe tata Toader și pe mama Maranda nu-i știe, nu-i nimic. I-a trecut la capitolul: „Și Încă două persoane, În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a hotărât să ne părăsească... De aici o să mergem întâi pe la mine, apoi ne ducem acasă la el. E vorba să plece peste vreo săptămână... Într-un târziu apăru un ospătar cu păr slinos și privire crucișă, care își notă cu o figură plictisită comanda într-un carnet soios, dar mai trecu încă multă vreme până să aducă berea și debreținii comandați. Gata cu săptămâna de bună servire, meștere? îl întrebă Ticu ironic. "Meșterul" bombăni ceva supărat și se evaporă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
comerțul socialist. După cât se părea, responsabilul venea de pe la vreo ședință unde se discutase despre buna servire în localurile de stat. Panicat de sosirea șefului, ospătarul cu figură plictisită, care freca mangalul prin dosul tejghelei, se grăbi să prezinte lui Ticu nota de plată pentru consumație. Ticu luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și japonezele alea, pe care văd că le-ai trecut aici, meștere?... îl interogă el, după ce studie bine bucata de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prin sertare și vorbea la telefon stând în picioare, în poziție de drepți, ca la armată. Tovarășul din Italia! anunță sergentul și se făcu nevăzut. Nando Rossi închise ușa și se apropie de funcționar. Acesta tocmai sfârșise convorbirea și își nota sârguincios ceva într-o agendă. Nando nu așteptă să fie întrebat cine este și ce vrea. Bună dimineața, tovarășe, vin din partea comitetului de conducere al organizației regionale Torino a Partidului Comunist Italian, se recomandă el cu aplomb, întinzându-i celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o scară a durerilor omenești ? Ce am suportat până acum în viață este oare reprezentativ pentru această scară ?", se întreabă Dora. Vocea timidă a internului care îl însoțește pe marele profesor o ajută : "Creați-vă o scară personală la care nota zece o acordați durerii maxime ce ați suportat-o." Durerea de naștere ! scapă involuntar din gura Dorei. Clasic ! Răspuns clasic dat de femei ! La atât pot aprecia femeile durerea maximă, ține profesorul să precizeze cu sarcasm. Dora ar avea chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ortodoxia v-a ajutat, spune pe ton de glumă Nicolaï deși este îngrijorat de starea pacientei. Apoi spre infirmieră : Repede la laborator ! E de serviciu Nicole, spune-i că o rog să am rezultatele cât se poate de repede. Am notat pe fișă analizele prescrise. În vremea asta o să o rog pe doamna să mă ajute. Trebuie să înghită un comprimat și să bea cât mai mult lichid ; în drum spre laborator trimite, te rog, o fată cu o ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și mai drăguț, "atomicul". Bătrânelul care răspundea de destinele fizicii mă etichetase, pentru a demonstra că râde hârb de oală spartă, cu drăgălașul "impedanță electrică", despre care nici astăzi nu știu prea multe, deși, am înțeles, o lume întreagă o notează, abuziv, cu prenumele meu: Z. Bineînțeles că și profesorul de matematică avea o simpatie ieșită din comun pentru mine, cu toate că notele mele șchiopătau bine de tot la rubrica lui, motiv pentru care-mi spunea cam așa: Băi ăsta, număr întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
obosit cum eram de atâta concentrare artistică, parcă făcusem optime dintr-o doime imperială a lui Mozart. Chestia cu doimea imperială mi-a mers la suflet. Aveam un profesor rar, novator chiar și în critica muzicală, așa că atunci când mi-a notat în catalog primul și ultimul meu zece la disciplina muzică pentru "prestația din seara aceea de neuitat", am fost emoționat. Numai că, peste vreo săptămână, domnul de muzică m-a invitat, între patru ochi, în cancelarie, și a început întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca noi, băieții, să semnăm cu numele noastre, dar cu prenume feminine, în vreme ce ele aveau să semneze cu prenume de genul masculin. Lovitura a fost de grație: noi, băieții travestiți, cu extemporale proaste de tot, pentru că știam că vom fi notați... feminin, am primit numai de nouă și zece. Cu domnișoarele... travestite a fost un dezastru. Când și-a dat seama de reușita ambuscadei, Brăcinariu și-a luat jucăriile și n-a mai călcat pe la noi. A fost o zi istorică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în limba latină). 38 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 39 Voință împlinită oarte de curând, o întâmplare din cale-afară de neobișnuită a reușit să zguduie cugetul și bunul mers al treburilor populației din micul oraș, din care eu stau și notez pe foi răzlețe de maculatură aceste rânduri, ce, la finele lor, poate chiar vor cutremura pe unii. Se știe că lucrurile sunt meticulos aduse în gândul și pe buzele lumii și dezbătute cu multă aprindere, doar abia după ce ele nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lor, ar putea dărui pe loc inspirație chiar și celui mai neinspirat dintre artiști. Aceste persoane, de cele mai multe ori, sunt femeile, iar femeia pe care tocmai am descris-o mai sus era una dintre ele... 82 Rareș Tiron Trebuie să notez, însă, că aceasta nu mai era nici pe departe tânără, așa cum, bineînțeles, ar trăda-o înfățișarea sa. De fapt, dânsa era trecută - precum avea să afle și bărbatul mai târziu - de patruzeci de ani cu mult. Și, dacă, la vârsta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe care, oricum, nici pe ea n-a agreat-o niciodată, după cum el însuși avea cinstit s-o recunoască, mai târziu, de multe ori. Totul aici i se păru o corvoadă fără margini. De aceea, este de prisos a mai nota că, dezamăgit peste măsură, părăsi destul de repede, fără a mai privi deloc în urmă, și această lugubră și ordinară ocupație. Și iată că, acum, el iarăși se găsea în situația nefericită, în care, deși era tânăr, se mai găsise de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Magnus, și taxați ulterior drept "eretici"), credincioși care ajunseseră, potrivit mărturiilor lui Edward Gibbon din Declinul și căderea Imperiului Roman, să tulbure ceremoniile latine și să profaneze templele păgâne, în încercarea de a fi martirizați. La un moment dat, istoricul notează, cu vădită repulsie anglo-saxonă față de orice formă de extremism religios, că donatiștii "pătrundeau, uneori, cu forța în tribunale și îi sileau pe judecătorii înfricoșați să le ordone execuția". Altminteri ponderat ca ton, Augustin însuși nu se poate abține de la comentarii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rând, la reacția grupului față de actele sale, niponul obișnuit capitulează rapid atunci când devine convins că i-a dezamăgit pe ceilalți. Sfâșiat între aparență (tatemae) și esență (honne), el nu poate evita catastrofa (totuși, pentru a fi fidel realității, trebuie să notez că, mai ales în perioada contemporană, apar din ce în ce mai des cazuri de sinucideri egoiste sau amorale). Există mai multe situații în care japonezii își iau viața pentru că, în ochii lor, eșuează în încercarea de a-și îndeplini rolul pe care societatea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai mari, chiar și cele ale nobililor. Eu o leg, mai degrabă, de obsesia japoneză actuală pentru natural: mirosul natural al pielii este preferat celui, resimțit ca artificial, oferit de parfum. Atât de înrădăcinată este această manie, încât iată ce notă de subsol găsesc de cuviință să facă autorii unui ghid de conversație japonez-român, destinat a-l pregăti pe delicatul nipon să dea piept cu matahala balcanică (evident, nota însoțește cuvântul, plus imaginea de rigoare, "parfum"): "Românilor le place mult parfumul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]