2,845 matches
-
este rugat să mai aștepte până la noi reglementări. Sfântul „Așteaptă” i-a patronat, desigur, și pe scriitori...sau nu avem noi acces la catagrafie (printre cei care au avut case în zona Băneasa, probabil pe acest teren, a devenit de notorietate cazul lui Geo Dumitrescu, amenințat cu demolarea în anii ’80). Totuși, S.S.R. poate avea și inițiative administrative personale, cum ar fi intervenția directă, prin memorii, la ministrul finanțelor pentru achitarea pensiilor membrilor ei. Este adesea rugat M.Sadoveanu să rezolve
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pentru că și-au rupt degetul mare de la mînă. Cînd cauze atît de triviale declanșează reacții atît de severe, o explicație obișnuită a fenomenului paradoxal oferită de știința medicală este, firește, "nebunie temporară" ("temporary insanity") (Mathews 1891: 472). Totuși, "tînjirea după notorietate" se numără printre cauzele mai puțin triviale care pot mîna pe oameni să se sinucidă (la Chatterton această cauză se poate să fi avut o oarecare importanță). În legătură cu această chestiune, William Mathews observă următoarele: Comunicarea rapidă, difuzarea în ritm alert
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
presa ubicuă și cu ochi de Argus transformă lumea într-un teatru în care orice șoaptă se aude și orice om e actor, mulți avînd o dorință fierbinte de a atrage atenția, de a crea senzație și de a cîștiga notorietate, chiar și prin moarte, dacă nu poate fi cîștigată altfel. (Mathews 1891: 477-478) O altă relatare, de către soția unui bărbier, vecină a Dnei Angell, ne arată condiția deplorabilă a lui Chatterton exact înainte de a se sinucide; Dna Angell ar fi
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
în istoria literaturii datorită „prefeței” scrise de A. I. Odobescu, intitulată Pseudo-cynegeticos. La sfârșitul secolului Cercul Regal (devenit Clubul Regal) își mută sediul în altă clădire de pe Calea Victoriei, iar casa Oteteleșanu este închiriată restauratorului Mihai Sterescu, care deschide aici o terasă. Notorietatea localului, altfel - cum își amintesc cei care l-au frecventat în epocă - o berărie modestă, prost întreținută, cu produse și servicii de calitate îndoielnică, cu un patron antipatic și, în plus, cu o pianină mecanică în continuă funcțiune, la intensități
TERASA OTETELESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290155_a_291484]
-
la noi, căci cotidienele bucureștene „de tiraj“ (care însă abia depășeau 3000 de exemplare) începeau să se impună în întreaga țară (odată cu îmbunătățirea serviciului poștal datorită creării unei din ce în ce mai vaste rețele de căi ferate, după 1870), redactorii lor căpătând treptat notorietate și prestigiu, chiar dacă, deocamdată, în cercuri restrânse, politice și intelectuale. Paralel cu frecven tarea primelor cercuri social democrate românești, înființate în București mai ales în mediul universitar medicinist („ne-au înregimentat sub drapelul socialist sentimentele umanitare și spiritul de revoltă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
elev în clasa IV-a gimnazială, nu prea știam multe din viața bucureșteană. Dar prin zidurile școalei și ale pensionatului, unde internam, străbătea zvonul lucrurilor din afară. Ziare citeam puține, rareori citeam ziarele, totuși începeam să cunoaștem oamenii cari aveau notorietate, cari scriau, cari reprezentau curentele noi și stăpâne ale zilei de mâine. Ziare nu erau multe și nici nu apăreau în toate zilele. Cotidianul nu prea era răspândit. Ziar cotidian și cel mai important ziar era Românul lui C.A
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Al patrulea nume, un nume care mijește, acela al poetului Alexandru Macedonski 17. Epocile turburi, stările agitate au darul de a produce generații spontanee de eroi trecători cari pier deodată cu spuma valurilor efemere. De aceea aproape toți încercătorii de notorietate, toți acești candidați la un bun plasament politic - afară de Nicoale Fleva - au pierit fără să poată juca nici măcar un cât de neînsemnat rol în politica țării. Însuși Nicolae Fleva, în ciuda marii lui popularități, n-a dat, nici pe departe, aceea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu făceau parte din armata teritorială (dorobanți) și care plăteau o anumită dare către stat (în București, cei care erau proprietarii unei case în valoare de cel puțin 5 000 de lei). Garda orășenească sau garda Un politician cu mare notorietate electorală era Grigore Serurie. Fost revoluționar liberal, a rămas neclintit alături de dualitatea Rosetti Brătianu, a suferit persecuțiuni și închisori și și-a dobândit o mare popularitate în coloarea de Verde. Sub guvernul liberal de la 1877 era un atotputernic în partea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bancă nu aveau dezvoltarea de astăzi, iar oamenii își plasau economiile pe la câțiva bogătași cunoscuți cari se numeau bancheri. Unul din aceștia, un bulgar anume Christu..., care deținea numeroase economii ale particularilor, dădu un faliment răsunător. Tot pe atunci avea notorietate în București un restaurator, anume Stavri, care ținea restaurantul și grădina din dosul Pasagiului Român, pe strada Câmpineanu, mai târziu, pe rând: Georgescu, Alcazar, Cosman, Günther etc. Grădinile Stavri și Rașca erau cele două grădini aristocratice de vară. Stavri, bulgar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
îi face acestuia, adesea, după ce a trecut de mijlocul ei, impresia de ceva ratat, pierdut. Ocupîndu-se cu biografiile imaginare, își dă seama că a uitat să trăiască el însuși. În urma unei munci aspre, a avut uneori succese, a cucerit, poate, notorietatea, dar, vai!, n-a cunoscut fericirea pe care o dau lucrurile simple. Se pare că tocmai cei ajunși pe culmi suferă mai mult din această pricină. Aș putea da numeroase exemple, dar mă opresc doar la următoarea mărturisire a Virginei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
liniștea atât de necesară acestei culturi, că toate acestea, până la urmă, nu fac altceva decât să lovească în ceea ce pretinde domnia sa că apără azi, adică în chiar interesele statului român? Căci nu e tocmai un fleac să devină fapt de notorietate internațională că un membru al CC al PCR, un deputat în Marea Adunare Națională, un membru corespondent al Academiei, un laureat al Premiului Herder nu se dă în lături de la furt (de la plagiat, adică), de la minciuni și amenințare, de la calomnie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ocupăm de inițiativele sale nefaste care au darul de a ridica Împotriva lui nu numai majoritatea scriitorilor, dar până și pe alți „responsabili” cu treburile culturale (ciocnirile dintre el și secția condusă de un alt tovarăș important, Enache, sunt de notorietate publică). Această introducere pentru a explica impresia, pe zi ce trece mai stăruitoare, deschizând o carte, că nu ne este oferit un Întreg, ci doar ceea ce a scăpat din foarfecele cenzurii din ce În ce mai active. Și că devenim incapabili a ne face
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
funcții mai importante după război - ajutor de atașat militar la Legația Română din Viena (1921-1922), șef de cabinet la Președinția Consiliului de Miniștri (1926-1927) -, scriitorul a fost o prezență discretă în viața literară interbelică. Totuși, numele său avea o certă notorietate, romanele semnate de el bucurându-se de succesul de librărie care a dus la multe reeditări între 1930 și 1946. Fără colaborări în periodicele vremii, puțin comentat, rareori intervievat, D. se face prezent în publicistică doar prin schițele despre tipuri
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
amestec în aventura galantă ce a adus sfârșitul poetului Al. Hrisoverghi. Cu puțin timp înainte de a muri, D., care renunțase la poezie încă din vremea primei tinereți, a vrut să-și distrugă manuscrisele. Într-o vreme el dobândise o anume notorietate prin stihurile lui - nepublicate - făcute pentru propria-i plăcere ori improvizate „din poronca” cine știe cui. Lirica lui D., preponderent erotică, nu se îndepărtează prea mult de aceea a lui Costache Conachi și Alecu Văcărescu. Sunt acrostihuri galante, în care, într-un
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
și reportajul literar reprezintă în scrierile lui G. două direcții relativ distincte, cu toate că o serie de caracteristici le sunt comune (caracterologia convențională, plantată pe corpul unei anecdotici colorate sumar, perspectivarea etică în funcție de dezideratele ideologice ale momentului). Oricum, cert e că notorietatea autorului derivă din reportaje. Reporterul a cutreierat planeta și pe baza acestei ocupații de observator activ și mobil a produs nenumărate relatări concretizate în volume structurate monografic sau caleidoscopic, ca „spectacol al lumii”. Dincolo de inerența unor informații de ghid turistic
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
Alain Finkielkraut, Monique Canto Sperber sau Dominique Noguez, alturi de critici germani, spanioli sau americani, simt nevoia să publice texte despre producțiile houellebecquiene, și nici unul n-o face exclusiv depreciativ. Un alt scandal, care nu face decît să-i cimenteze notorietatea, se produce În toamna lui 2001, cu ocazia nominalizărilor pentru cele mai importante premii literare franceze. În urma unor declarații publice, xenofobe, care nu făceau Însă decît să confirme xenofobia romanului (dintre care cea din Lire a primit un braț de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reală cuprinsă În secțiunea prezentului, care-l determină plauzibil. Acestea fiind spuse, observăm că Posibilitatea unei insule este romanul houellebecquian cel mai autoironic În măsura În care această dimensiune putea fi decelabilă În celelalte scrieri. Ceea ce Înseamna că scriitorul a ajuns la o notorietate care-i permite să se autopersifleze. Naratorul Daniel 1 este deci un comic de succes la fel, desigur, ca și autorul, dar În registre diferite. Ambii sînt niște "observatori acerbi ai realității contemporane" (p. 21) Daniel 1 cîștigă foarte bine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
top 20 al celor mai bune cărți, toate categoriile incluse, publicat de revista Lire. Univers, univers cîștigă premiul Décembre și ocupă, În același top al anului 2003, locul 4. De acum se poate spune că Jauffret este un autor cu notorietate. În 2005, obține premiul Fémina cu Asile de fous (Azil de nebuni). Ultimul său titlu, Microfictions, apărut la Gallimard la Începutul acestui an, cuprinde 500 de istorioare de o pagină pe care autorul le-a compus În ritm de una
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
convins că adevăul stă pretutindeni și În nici un caz nu Își are un loc bine definit unde trebuie căutat cu orice preț. Dar mai important este poate un crez pe care-l Împărtășește toată literatura franceză contemporană cu prețul scăderii notorietății ei la scară mondială: literatura nu trebuie să păcălească cititorul cu iluzii frumoase. Cel care crede altceva e inautentic - nu e scriitor. O spune de atfel un reputat filzof francez contemporan, Jean-Luc Nancy, Într-o carte publicată tot la sfârșitul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de pildă, valoarea nu se mai cuantifică În termeni de conformitate normativă etică și estetică), Însă nu putem postula dispariția lor dintre scopurile literaturii - În nici un caz - și tocmai permanența lor Între finalitățile actului scriptural Îi conferă literaturii bruma de notorietate de care se mai bucură Încă. În cele din urmă, ce altceva exprimă autoficțiunea decît convingerea că literatura este un act de autentificare cu virtuți, eventual, cathartice? Autoficțiunea se dezvoltă În literatură ca un fenomen, reperabil În primul rînd formal
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
umane cu tatăl său, Rouaud va fi toată viața un fidel al ideilor de stânga. În 1981, după căsătorie, se mută la Paris. Premiul Goncourt obținut În 1990 Îl găsește vânzător de ziare la un chioșc din rue de Flandre. Notorietatea publică o va dobândi imediat după publicarea primului roman, cel premiat, Les Champs d’honneur (Les Champs d’honneur, tradus În românește la editura Dacia, prin efortul remarcabil al Yvonnei Goga, o specialistă În romanul poetic francez, profesoară la Universitatea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ministerul Industriei și Comerțului, dar se va dedica exclusiv scrisului și, cu intermitențe, actoriei. Debutul lui H., în 1906, cu versuri în „Sămănătorul”, unde publică și în anii următori cu pseudonimul Dinu Ramură, a fost deosebit de norocos, aducându-i o notorietate rapidă, dar și de durată, textul, pus pe muzică, devenind o cunoscută romanță (De ziua nunții tale-ți scriu). În același an începe să se afirme și ca autor dramatic, colegii de liceu interpretându-i pe scena Teatrului Național din
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
actor, în lumea spectacolelor de revistă. A scris (singur sau în colaborare) textele a cel puțin cincisprezece reviste, în perioada 1915-1928. În plus, în 1916 a condus trupa de operetă de la Teatrul Regina Maria și a alcătuit câteva librete. La notorietatea sa au contribuit, mai târziu, și participările la realizarea emisiunii radiofonice „Ora veselă”. După ce înregistrează un eșec cu propria instituție teatrală, Compania A. de Herz (1929), este numit director al Teatrului Național din Craiova (1930-1935). A fost, în egală măsură
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
De aceea se preferă elaborarea unei grile de analiză bazate pe trei variabile mult mai bine diferențiate: - potențialul de dezvoltare a activității (valoarea sa), variabilă clasică a modelelor de analiză strategică; - prezența comercială a firmei pe piață, măsurată prin imaginea, notorietatea, rețelele de distribuție și gradul de penetrare a pieței; aceasta delimitează puterea de control a firmei asupra consumatorului; - poziția sa tehnologică, măsurată prin gradul de stăpânire a tehnologiilor solicitate, trebuie să aibă un impact concurențial major, tehnologiile-cheie de mâine după
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
capitalului insuficient, a absenței rentabilității, a unui consum anormal al profiturilor realizate sau a unei slabe gestiuni și compoziții a resurselor de muncă ale Întreprinderii. 2. Insuficiența rentabilității. Este o cauză foarte frecventă și se datorează produselor perimate, de slabă notorietate, prețurilor de vânzare stabilite În mod necorespunzător, costurilor de funcționare prea ridicate, dar și alegerii ineficiente a mijloacelor reunite pentru funcționarea Întreprinderii - de exemplu, a unui activ imobilizat total exagerat. Beneficiul exprimă nu numai efect din aport propriu, ci și
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]