302,248 matches
-
monografic despre Camil Petrescu semnat de Irina Petraș în Biblioteca revistei "Apostrof", apărut în 2003. Tot anul trecut, Editura Gramar a tipărit o nouă ediție a jurnalului lui Camil Petrescu, Note zilnice, prefață, text stabilit, note, cronologie și indice de nume de Florica Ichim. S-ar putea spune că e a doua ediție a jurnalului camilpetrescian, deși prima restituire aparținuse altui îngrijitor de text, Mircea Zaciu, și fusese realizată cu tot aparatul critic necesar în 1975, la Editura Cartea Românească. E
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
un efort suplimentar. Cuvintele indescifrabile au rămas cam aceleași, cu mici excepții, ca și lacunele din manuscris datorate autorului. Uneori, progresele în lecțiuni nu sunt ajutate de elucidări adevărate: de pildă, la p. 85 în ediția Zaciu se semnalează un nume indescifrabil, pe care Florica Ichim la p. 53 în ediția sa îl transcrie "Mirto", fără nici o explicație în note sau fără măcar mențiunea că e o lecțiune incertă. Dar, altă dată, Florica Ichim are dreptate, după cum rezultă și din context
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
care Florica Ichim la p. 53 în ediția sa îl transcrie "Mirto", fără nici o explicație în note sau fără măcar mențiunea că e o lecțiune incertă. Dar, altă dată, Florica Ichim are dreptate, după cum rezultă și din context, să citească numele lui Vl. Streinu (p. 79 în ediția 2003), pus în relație cu Șerban Cioculescu, și nu Streinul, lecțiune care trimite greșit la bucovineanul Mircea Streinul (p. 111 în ediția Zaciu). Mai sunt și alte diferențe de detaliu (date diferite pentru
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
despre N. Titulescu (p. 85-86 în ediția nouă). Mai lipseau o mențiune despre transformarea evreicelor cu vârsta (p. 95 în ediția de la Gramar) și două fraze despre ruși și Basarabia în 1939 (p. 113, în ediția nouă). Omise sunt și numele lui Mussolini și Hitler ca "genii catalizatoare" (desigur, negative), Franței lipsindu-i un echivalent de acest fel în 1940 (p. 124 în ediția recentă). Intruziunea croșetelor cenzurii în textele clasicilor e un fapt de istorie literară ce merită cercetat. Florica
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
petițiilor fără număr (o altă "odisee birocratică", cum o numește Elvira Sorohan în Introducerea� sa) titlul de "înnobilare transilvană" cu rîvnita "grație a scutirii de taxe", dar și apelativul "Budai de Cigmău" cu care, în virtutea aceluiași gust al ironiei față de numele proprii, poate fi alăturat în manieră tragi-comică personajelor sale Becicherec Iștoc din Uramhaza sau Născocor ot Cîrlibaba. O disproporție oarecum frustrantă apare între valoarea lui ca scriitor de halucinantă întemeiere (N. Manolescu reface arcul "quasi-complet al intertextualității" de la Ariosto, Tasso
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
fără biografie. De aceea poate că este atît de reconfortantă versiunea călinesciană despre anii de formare ai tînărului latinist care nu a rămas deloc insensibil la "năruiturile" cetății romane Ceugma de unde, după chiar spusele poetului, s-ar fi tras și numele comunei natale. E uimitor cum alte tipare geografice (Hațegul și Retezatul) și alte priveliști de învecinare (satele ardelenești pe lîngă care sălășluiesc țiganii) fac din Cigmăul lui Budai un fel de rai humuleștean, un nex spiritual de dăinuire a "înstrăinatului
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
plîng cu lacrimi mari "cît capul", își scot "gîndurile din cap" cînd se duc la culcare, le "așează pe masa de prînz și le mîngîie" (Miss Pulup ), cîntă "cîntece de miere", transportă "geamantane pline de voci" (Rosmarie), unii își uită numele dar nu trecutul (Sala de așteptare). Alături de aceste transmutații dense, mult mai frecvent operate în prozele scurte decît în cele două romane, reapar însă și acțiunile și gesturile sau obiectele simbolice cu care ne-au familiarizat tocmai cele două scrieri
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
iubirii aproapelui și a slujirii acestuia: fiecare să socotească drept cel mai mare câștig folosul pe care-l aduce aproapelui său, căci în folosul aproapelui stă folosul nostru. În Patericul egiptean, ni se istorisește că undeva trăia un bătrân pe nume Apollo. Ori de câte ori cineva îi cerea un ajutor el mergea cu bucurie, zicând: „Cu Hristos am astăzi lucrez pentru sufletul meu, căci aceasta este plata sufletului”23. Această aplecare smerită și iubitoare spre celălalt este înscrisă ontologic în noi: „nimic nu
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
lucrul lor se arăta Domnului curat și neviclean. Când unul dintre bolnavi era chemat la Domnul, privegheau toată noaptea lângă trupul acestuia, în rugăciune necontenită, până în ceasul slujbei de înmormântare. Scriitorul bisericesc Paladie ne istorisește că „un anume Apoloniu după nume, negustor de meserie, după ce a părăsit lumea și s-a așezat în muntele Nitriei, neputând învăța nici vreo meserie, nici să se deprindă cu scrisul, trăind douăzeci de ani în munte, a avut această nevoință. Din banii și din ostenelile
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
un exercițiu pur de ficțiune administrativă, o fabulație a geografiei și un germene carbonizat, o firavă resursă de ADN pentru Europa de mîine. Geografia: Sulina este cea mai estică localitate a României, așezată pe malul drept al brațului cu același nume, doar la cîțiva kilometri de confluența acestuia cu marea. Lipită ca o carapace pe trupul onctuos al fluviului, ea este o creație exclusivă a apei, un fel de epifanie heraclidiană, o nălucă a fluidului, a mișcării, a curgerii sale spre
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
se numesc simplu și abstract strada nr.1, 2, 3 și așa mai departe pînă la șase. Rețelele de acces perpendiculare sînt simple accidente peisagistice. Istoria: Menționată pentru prima oară în anul 950, ea se numea, romantic și exotic, Selina. Nume de cadînă astrală din O mie și una de nopți. Apoi a intrat în istorie pentru a-și proiacta o nouă mitologie. Secolul XIX a fost secolul ei de aur. Competițiile, adversitățile, războaiele, dar, mai ales, împăcările consecutive, adică păcile
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
cadînă astrală din O mie și una de nopți. Apoi a intrat în istorie pentru a-și proiacta o nouă mitologie. Secolul XIX a fost secolul ei de aur. Competițiile, adversitățile, războaiele, dar, mai ales, împăcările consecutive, adică păcile, după numele lor convenționale, au adus Sulinei o hrană istorică, economică, socială, politică și culturală unică. Orașul a crescut, universul său s-a extins, viața lui s-a diversificat, aspirațiile i s-au eliberat. Documentele europene, cu denumirile lor care mai degrabă
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
ca de altfel și strada - și cum să nu te gîndești la Ghepardul lui Lampedusa, cum să nu te gîndești la ,ca lucrurile să rămână la fel, trebuie să se schimbe totul"?! Iar la București totul se schimba, începînd cu numele străzilor și cu ortografia... Neschimbat era și B. Elvin, îl regăseam așa cum îl cunoscusem cu multă vreme înainte de 1989, lucid, rațional, pasionat, dar nu pasional, spirit subtil, alergic la fanatisme și ultragiat lăuntric de prostia ticăloasă - fusese, doar, discipol al
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
munci forțate. B.E. Exact. În 1967 am inițiat Caietele Teatrului de Comedie. Din 1969 până în 1989 am editat Caietele Teatrului Național, o publicație care (cred că a fost singura cu un tiraj atât de mare) s-a ferit strașnic de numele sau imaginea lui Ceaușescu. Iar colaboratorii trimestrialului s-au numărat printre personalitățile cele mai selecte ale timpului. Închid paranteza și mă întorc la întâmplarea pe care am vrut să v-o relatez. Într-o miercuri din februarie 1949 a venit
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
Să nu se cunoască! B.E.: Aceste două experiențe, ca și multe altele, pe care n-are rost să le narez acum, au fost începutul trezirii mele, dar și sursa primelor spaime. M.I.: La jumătatea anilor '50, B. Elvin era un nume cunoscut, numele unui publicist cultural și literar, prezent în presa care apărea atunci. O presă de altminteri foarte săracă, erau puține reviste. ,Gazeta literară", dacă nu mă înșel, a apărut în 1954. Ceva mai târziu, prin '58-'59, avea să
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
se cunoască! B.E.: Aceste două experiențe, ca și multe altele, pe care n-are rost să le narez acum, au fost începutul trezirii mele, dar și sursa primelor spaime. M.I.: La jumătatea anilor '50, B. Elvin era un nume cunoscut, numele unui publicist cultural și literar, prezent în presa care apărea atunci. O presă de altminteri foarte săracă, erau puține reviste. ,Gazeta literară", dacă nu mă înșel, a apărut în 1954. Ceva mai târziu, prin '58-'59, avea să apară ,Luceafărul
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
informațiile... M.I.: Neplăcute. B.E.: Iar acest om, constatând că scriu despre Anatole France, scriitor pe care-l cunoștea foarte bine, și știind câte dificultăți voi întâmpina încercând să-mi public cartea, s-a oferit - eu trebuie să spun lucrurilor pe nume, pentru că altminteri nu se va înțelege, cum au reușit uneori anumite scrieri să treacă bariere, desigur fiecare în alte circumstanțe, - s-a oferit să vorbească cu amantul lui, care lucra la Direcția presei, să-mi ștampileze cu bun de tipar
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
continuare, bănuind substraturile straniei propuneri, iar peste câteva zile am fost scos de la ,Viața Românească". Și n-am mai avut dreptul să tipăresc nici un fel de carte. Așa încât în această perioadă cărțile mele au fost inițial contractate de alți scriitori, numele meu fiind pe Ťlista neagrăť. Încheiau ei contractele în locul meu, iar după ce manuscrisul era acceptat declarau cine este adevăratul autor. M.I.: Domnule Elvin, contactul dvs. îndelungat și strâns cu lumea teatrului se datorează așadar unei răsuciri a destinului! La urma-urmei
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
importantă și care să aducă tot ce este nou pe lume și să tipărească toate valorile începând cu cele ce nu avuseseră drept de circulație: Soljenițîn, Raymond Aron, Arthur Koestler, Ignazio Silone etc. Vis realizat. Ulterior ,Litere" a trecut, sub numele de ,Arc", la Fundația Culturală Română. Într-un rând, am primit un telefon din partea lui Carmen Firan, pe care o cunoscusem recent. Carmen Firan m-a întrebat - asta se întâmpla într-o vineri - dacă n-aș vrea să vin sâmbătă
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
în confruntarea cu un adversar ciudat. Ajungem astfel la celălalt personaj-pereche al lui Mârzea, care nu mai este, cum era Dumitrașcu în Voința de putere, un personaj complementar, ci unul antitetic. Să-l vedem mai de aproape. Aristide Bizoniu este numele omului care l-a intrigat pe Mârzea din clipa în care l-a văzut în redacția ziarului ,Ardealul", așteptând tăcut în anticamera directorială să fie primit în audiență, un individ ,în negru", rigid, neprivind la nimeni în jur deși era
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
mare debit vrute și nevrute, fără a se mai și controla pentru că nu au când. Unul susține, de exemplu, că a citit o carte inexistentă a lui Caragiale, ,Mofturi și schițe", iar altul crede că ar exista un ,ilustru contabil" caragialian pe numele său ,nenea Păvălache". Se gândea, desigur, la nenea Anghelache din Inspecțiune, care nu era însă contabil, ci casier. Alt personaj face două confuzii de istorie într-o singură propoziție, susținând că deviza ,România prin ea însăși" ar fi fost lansată
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
să-l faceți... alte vopseli curcubeului să dați... Podoabe mai frumoase sorealui chipeș... Cu gluma și risipa să vă-ntreceți... * Recomandări folositoare în fond și astăzi la intrarea oricărui debutant în orice uniune... P.S. (Excepție făcând modesta mea contribuție, de numele celorlalți traducători nu dispun, din păcate, în carnetul meu vechi de note luate la repezeală.)
Bufnița,fata brutarului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11434_a_12759]
-
fost deținut (Mihai Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994), sabena este duba, vehicolul care transportă deținuți: ,Pe mine mă luase sabena-n bot de la Iași împreună cu alți rechini" (p. 5). Am crezut inițial că explicația termenului este o extindere metaforică și metonimică: numele Companiei aeriene Sabena trecînd asupra avioanelor acesteia și apoi asupra altor mijloace de transport. Mult mai normală este soluția pe care o furnizează Eugen Istodor, pornind de la contextul: , Luam sacul, că doar nu te duci pregătit cu Sabene după tine
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
desfășoară, așa zicând, sub umbrela lor (atâta le duce capul, atâta exprimă), fragmentele aparținând naratorului îl caracterizează, nolens-volens, pe autor. Fără a confunda cele două instanțe, ar fi totuși o indulgență excesivă să ștergem orice responsabilitate din dreptul prozatorului cu numele trecut pe copertă. Am notat resursele de umor și expresivitate ale oratorilor de pe strada Salcâmilor. Să fie observatorul-narator mai dăruit în această privință? Nu s-ar zice: ,Doamna Spătaru se așeza în fața ferestrei ca în fața televizorului. Sau, mai corect, în fața
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
a tinereții, Yourcenar, urmărită parcă de spectrul neîmplinirii ei, a preferat să se aplece din nou asupra ei restaurînd-o din temelii. Această tendință irepresibilă de a umple fisurile unui roman și de a remedia defectele unei narațiuni - însușire al cărei nume propriu-zis este perfecționismul livresc - este semnul clar al clasicismului lui Yourcenar. Și tocmai de aceea, prin Yourcenar, forma clasică a scrisului francez a supraviețuit pînă în secolul XX. E o banalitate să spui că proza clasică a lui Yourcenar te
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]