KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

patului, privindu-l într-un anumit fel. Nu mai era privirea cu care îl întâmpinase la sosire, privire cuvenită unei cunoștințe oarecare, și nici privirea ironic-îngăduitoare, cu care-l sfidase adesea. În ochi i se aprinseseră parcă două luminițe, iar obrajii îi erau ușor îmbujorați. A, în două-trei zile cred că or să-mi dea drumul, îi răspunse. Mi-au făcut atâtea injecții, că o să-mi ajungă pentru toată viața!... În acel moment Victor se aplecă brusc și, luându-i mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pe fată cu niște ochi mirați, de parcă ar fi văzut-o picând din cerul senin. Felicia dădu bună seara și spuse că spera ca vizita ei să nu-i deranjeze prea tare. Mafalda o îmbrățișă și o sărută pe amândoi obrajii, ca pe o fiică. Nu ne deranjezi deloc, dragă..., o asigură femeia. Ne pare bine că ai venit pe la noi! Tu nu spui, tată, nimic? Știi bine că eu și Felicia suntem prieteni și am hotărât să ne căsătorim, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

surveni la orice pacient nu numai la cei care dau astfel de declarații de presupusă demnitate umană, declarație care nu slujește la nimic ! La nimic, m-ați înțeles ! ? Iar noi, medicii, suntem aici ca să prelungim, iar nu să scurtăm vieți. Obrajii profesorului s-au împurpurat ușor, iar cei ai Dorei au devenit mai albi ca halatul lui. Ea nu găsește nimic mai bun de bâiguit decât : Vă cer scuze, nu am vrut să spun că... Nimeni însă nu mai ascultă scuzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
anestezist, al Alindorei Bosch, vine deîndată, șoptit și el din grija de a proteja simțurile pacientei : "E doar aparatul de măsurat tensiune al monitorului. Nu te teme !" Dora își simte gura prinsă într-o botniță legată cu cabluri care strivesc obrajii. Pleoapele, redevenite materie, se deschid cu lentoare de parcă ar avea greutatea plumbului. Revede discul auriu coborând din înălțimi în rotație lină și transformându-se într-un nimb, ca cel al sfinților din icoane, care înconjoară chipul doctoriței anesteziste. Ar vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
alb ca un lințoliu, apare capul ce pare doar de mărimea unui pumn, capul Dorei împodobit de o cunună albă ca și cerșaful. Gura îi este acoperită de o mică mască transparentă legată cu elastice verzi care se împlântă în obraji. Aparatul de perfuzie picură cu hărnicie un lichid transparent. Cabluri de diverse culori ies de sub lințoliu transportând spre ecrane semnalele vieții. Mai doarme încă și probabil va mai dormi până mâine, șoptește vocea infirmierei care îi urmează pe cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
nimic mai mult. Eu mai rămân până mă dau afară..." Degetul lui Victor îndrăznește să se strecoare sub elasticul verde care fixează masca de pe gura Dorei și simte șanțul săpat în carne. Deplasează ușor poziția strânsurii și masează brazda de pe obraz. Oare i se pare sau vede sub mască buzele Dorei care se mișcă și citește pe ele : Nu pot încă vorbi... Mai povestește-mi..." Inima lui Victor a pornit-o într-un galop incontrolabil și după ce își înghite cu greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
de sudoare se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului, a frunții. Încă puțin și picături vor ajunge la gură, poate amestecate cu alte picături sărate. Automat caută în buzunarul bluzonului batista și își tamponează tâmplele, fruntea, pomeții obrajilor... Ciudat, batista are un parfum care nu este al lui, un parfum proaspăt de ... Ușa se deschide și un pat pe rotile se apropie cu un clinchet abia audibil de patul neocupat. Victor sare în picioare ca împins de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
apoi acasă și mai mult și mai ales mai bun. Acum o să te las să dormi, mi-a atras atenția asistenta-șefă să nu te obosesc. Mâine, când te trezești, voi fi aici. Victor coboară grilajul patului, mângâie și sărută obrajii palizi. Du-te odihnește-te, vezi doar că totul este în ordine. Iată, mi-am recăpătat și simțul mirosului ! Ai un parfum atât de plăcut, de proaspăt, un parfum de brad, ori de lavandă asemănător cu cel cel al doctoriței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
a ei. O mână caldă, puternică o ia de mână de parcă ar vrea să o poarte spre locuri "ca cele din scrierile lui Eliade", cum a zis el adineaori. Dora închide ochii și simte cum barba lui îi mângâie ușor obrajii și atinge ca un fluture pleoapele bine ferecate. "Îndrăgostită la prima vedere la aproape șaizeci de ani ! Și încă la lumina chioară și în atmosfera glaciară dintr-o gară uitată de lume ! Absurd !", se persiflează în gând, fără milă Dora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
copiii de atunci. Băiețelul de atunci în care începea să curgă seva bărbăției care îl înfiora și îl neliniștea când simțea urma degetelor tale, așa cum mă înfioară și mă neliniștește și acum. Vreau să îmi dăruiești urma acestor degete pe obraji, pe buze, pe mugurele încă pur al copilului de atunci. Care copii ? Nu uita că anii noștri adunați depășesc vârsta unui secol. Iartă-mă, dar este stupid ce spui. Care ani ? Care vârstă ? Lasă-te în voia începutului... Sentimentul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
nu trebuie să o ratezi, are dreptate Dragoș", îi răspunde o necunoscută voce din interiorul ei. Ieșite de sub control, degetele ei devin și ele febrile coborând în mângâieri din ce în ce mai tandre de la fruntea năpădită de o chică de păr rebel, la obrajii înfierbântați, la barba deasă, încărcată de senzualitate, oprindu-se un lung răstimp pe conturul buzelor care le absorb și sug cu sațietate. Le eliberează cu greu din gura prea flămândă pentru a-și continua cu și mai multă febrilitate drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
nămeților, o casă cu o singură fereastră luminată spre noaptea târzie. Brațul lui Ciprian o ajută să coboare. Este puțin amorțită din cauza nemișcării îndelungate, în rest gândirea și simțurile îi sunt nealterate. Își scoate o mănușă și se ciupește de obraji spunându-și : Este adevărat, nu sunt fantasme !" În întâmpinarea lor iese un bărbat care le luminează calea cu o lanternă : Intrați la căldură !", îi îndeamnă aceasta, cu o rostire cu accent ciudat. În tinda casei, grupul se oprește și bărbatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Tot el va veni să te caute peste o săptămână în același loc în care te va lăsa. Ai grijă de începuturile noastre, adaugă el în șoaptă doar pentru ei doi și degetele de pianist mângâie încă odată, în neștire, obrajii și fruntea Dorei. Calea e liberă !, anunță din ușă Petrică. * * * Trecerea atelajului lui Atanasie peste frontiera între jumătățile întregului care a fost cândva Bucovina este ca un zbor de pasăre care nu cunoaște bariere și interdicții. Nu este prima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
singuratecă, dărăpănată, golașă, amenințătoare. Un timp am auzit strigătele lui Atanasie : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca". După aceea, o lovitură puternică în tâmplă, după care n-am mai auzit nimic. M-au trezit mânuțele Minodorei care mă mângâiau pe obraji și vocea ei disperată : "Mama ! Mama ! Trezește-te !" Am deschis ochii, mai exact un ochi, căci al doilea îl simțeam lipit și dureros, imposibil să ridic pleoapa. Nu știam dacă e zi sau noapte, nu știam unde suntem. Era întuneric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Dacă vrei, uite o să continui. Asta a fost unul din episoadele dramatice, poate cel mai dramatic pentru că era la începutul unui lung șir de orori inimaginabile. După un alt lung răstimp m-a trezit o mângâiere umedă și caldă pe obraz. Alături de Minodora, care mă veghea la căpătâi, era un câine, un câine enorm care era mare cât un vițel, te rog să mă crezi că la fel de mare ca un vițel. Eram stupefiată de această mărime neobișnuită și în același timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ani, era înfloritoare. După ce trecuse prin tunsoarea "zero", părul auriu, îi devenise bogat, buclat și strălucitor. Hrana oarecum completă pe care mă străduisem să i-o asigur ca și viața în aer liber și mișcarea, îi pârguise pielea, îi colorase obraji, îi dăduse o suplețe gingașă care începea să aibă rotunjimi de femeie. Ochii migdalați, care îmi aminteau fără încetare de Simion, scăpărau de inteligență și de maliție. Era răsfățata comunității noastre și mai ales a lui Gery și tovarășa nedespărțită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
opri din lacrimi, din îmbrățișări, din sărutări. Într-un târziu moment de răgaz, am privit-o. Fetița mea înfloritoare, fetița mea pură și diafană nu mai exista. În locul ei se găsea o tânără palidă, încruntată, cu o cicatrice sângerândă pe obrazul stâng. Doar ochii erau ai ei, ochii lui Simion. Deci era ea, Minodora, copilul meu, copilul unic al iubirii mele unice. Trăia, și asta era cel mai important. A doua zi mi-a mărturisit fără ocolișuri, cu o voce aspră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
se aud din copaci și tufișuri. Cred că anunță și ele veniri pe lume de noi vieți de puișori. Vasili m-a ridicat în brațe ca să ajung la niște muguri de brad. Nu știu de ceam simțit sângele urcând în obraji și inima bătând mai repede... Am cules un buchet de lăcrimioare pentru mama iar pentru Gery frunze fragede de leurdă care îi place mult. Pagina nu se poate citi în totalitate, partea de jos este zdrențuită și afumată. Dora continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
care l-am iubit. Războiul ne-a despărțit și nu știu dacă ne vom mai întâlni vreo dată dar eu voi continua toată viața să îl iubesc și să mă gândesc la el..." I-am șters lacrimile care îi umeziseră obrajii și am adormit îmbrățișate. Dora rămâne pe gânduri un lung moment. Și pe obrajii ei curg lacrimi așa cum curgeau pe cei ai Teodorei acum aproape o jumătate de secol în urmă, când o pregătea pe Minodora să devină femeie, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
mai întâlni vreo dată dar eu voi continua toată viața să îl iubesc și să mă gândesc la el..." I-am șters lacrimile care îi umeziseră obrajii și am adormit îmbrățișate. Dora rămâne pe gânduri un lung moment. Și pe obrajii ei curg lacrimi așa cum curgeau pe cei ai Teodorei acum aproape o jumătate de secol în urmă, când o pregătea pe Minodora să devină femeie, o femeie care să accepte să dea continuitate vieții numai dacă iubește. Înțelege suferința Teodorei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
devenit Vasili Cozmei, care fusese prietenul ei bun în lagăr și despre care presupuneam că urmase o școală de ofițeri sovietici. De fapt numele lui Vasili apărea destul de des între noi și de fiecare dată Minodora se schimba la față, obrajii i se împurpurau, ochii îi redeveneau sclipitori. Nici din partea asta nu am putut avea informații, mai marii zilei nici n-au vrut să audă de așa o cerere din partea "boieroaicelor, pușcăriașelor, marginalelor obscurantiste, slugi ale fascismului și capitalismului", cum ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
cel a cărui numeroasă familie devenise în deportare ca și a noastră, a îndepărtat-o cu blândețe și a privit-o. Deîndată și-a întors privirea de la ea și și-a îndreptat-o interogator întâi spre Alindora, apoi spre mine. Obrajii împurpurați ai Minodorei au devenit dintr-o dată albi ca varul. Vasili a rămas cu noi la un ceai după ce ne-a înmânat cu oarecare emfază darurile aduse pentru noi, tot felul de bunătăți de a căror existență uitasem : icre negre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

și-i linge și pe dinainte, și pe dinapoi, și pe la nas, și la guriță... În timp ce vaca rage de foame și de sete în miezul zilei, ea doarme cu gura căscată, cu copilul alături, iar roiul de muște îi punctează obrazul și nasul în voie. Și așa vacile îmi înțarcă înainte de vreme și trebuie să le schimb după primul vițel. Deși îi aduc lemne gata curmate din pădure, în loc să le despice, ea arde ostrețele din gard. Cât despre temele fetițelor mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
sârg și cu spor, nu ca voi, cu ticăială și leneveală și să-i mai aud măcar o singură dată că îmi spun cucoane cu coatele goale ori doi baroni la perechea de pantaloni... că le-o retez eu de la obraz că după ei pute a berbec și a țap în călduri pentru că nu se pricep cum să-și tăbăcească pieile pentru cojoace și pieptare. Degeaba te dai bogat dacă ești sărac cu duhul și nepriceput! N-au decât să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
jos. Înțepăturile, zgârieturile, juliturile, tăieturile i-au provocat sângerări abundente la ambele mâini, penele i-au pătruns în freză și flanelă, puful i s-a lipit de sprâncene și sângerări, în jurul gurii și a nasului; sudoarea îi curgea șiroaie pe obraz și pe spinare. Operațiunea a durat până târziu în noapte, când a revenit din tură acasă Silvica, exigenta lui soție. Dacă nu erai atât de jalnic, chemam sectoristul. Așa nu se mai poate, drăguțule! Ai să ajungi la balamuc, amice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]