4,431 matches
-
abia patru camere vaste: hall-ul, un birou tot atât de majestuos, care se vedea alături, camera de primire, unde se aflau, și o alta, cuprinsă de întunericul total al obloanelor lăsate și al perdelelor grele. Nory, neastâmpărată, răscolea ceva prin amvonul acela obscur, căci casa era în adevăr înaltă ca o biserică. Elena Drăgănescu scoborî cu grabă scara de la pimul etaj, venind spre ele. Ca și feciorul, era încă de la ora aceea în toaletă. O rochie simplă de crepe de Cliine negru, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
din electrocasnicele disponibile. Era însă mult mai înalt și mai periculos: după ce i-a pus bateriile, curtea și mașina vecinului au fost pârjolite, iar fratele mai mare electrocutat letal. De la așezămintele cu garduri electrificate a fost salvat de o școală obscură pentru cei cu IQ de platină. Eu am avut șansa să îl întâlnesc la Facultatea de Inginerie și Mecatronică din Potsdam. Făcuse deja o avere din vopselele termocromatice și camerele foto termice, întrucât primul doctorat îl obținuse în domeniul vast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
ridicole. Primii ani ai regatului sunt cam în ceață , deși se știe că la 1 122 ani după plecarea profetului Muhammad de la Mecca spre Medina și la încă vreo doi ani de la moartea cuceritorului Lumii, Împăratul Alamgir, un general mugal obscur, pe nume Ala-U-din Khan, se pornise să rătăcească pe dealurile Punjabului, doar cu calul său. Datorită urzelilor de la curtea din Dehli, el a fost trimis la Punjab în misiune, să-i liniștească pe acei căutători ai adevărului care, în pofida acceptării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca proprietate a nababului. Câteva sunt căsătorite cu bărbați de la palat și au preferat să-și ducă viața aici și nu în afara pereților. Altele au ajuns aici prin ciclul universal al obligațiilor de familie: văduve, verișoare de gradul doi, mătuși obscure, venite să-și trăiască aici ultimele zile de viață, în camere aflate în curtea răcoroasă a zenanalei. Servitoarele se țin după stăpânele lor, iar hijra după toată lumea. Pot fi servitoare, bodyguarzi, spioni, lingușitoare, pot aplica pedepsele și arbitra disputele, trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ale destinului sunt strânse în jurul testiculelor nababului, strivindu-i sperma și slăbindu-i erecția care ar trebui să asigure viitorul Fatehpurului. Însăși soarta l-a prins strâns de testiculele sale învelite în mătase. Nababul este în drum spre un sătuc obscur de deal, dificultatea aflându-se cuibărită între picioarele sale, ca un animal mic, bolnav. Pe măsură ce se luminează de ziuă, mașina englezească hurducăie pe un drumeag pentru vite, care duce la coliba singurului sfânt de bună-credință, aflat în limita hotarelor Fatehpurului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Tărâm al Speranței și gloriei, „Fiul lui Jeremy Chapel, cel deștept și puternic...“). Profesorul a pregătit versurile pe o foaie de hârtie tipărită cu grijă. Sunt câteva versuri care fac genealogia familiei Chapel până la încețoșatul secol șaptesprezece, într-o casă obscură din Wiltshire. În timp ce profesorul se înclină mândru, ceilalți se uită la picioare. Când cântecul lui Jonathan ajunge la sfârșit, Fotse, adunați să-l asculte, murmură ceva neliniștiți unul către celălalt. — A fost cam scurt, șoptește Gittens. Probabil vor crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fiică pe drumul mântuitor. Versul meu e liniștea dincolo luminătoare a sufletului, dăruit creștinului frate, spre bucurie duhovnicească. Te caut Te-ai afundat în umbrele din noapte ... Te caut rătăcind pe lungi poteci, în luna mută cuibărită-n șoapte Și-obscure stele, palide și reci. Trec pașii tăi pe-alei însângerate De visul tău, devreme asfințit Și în sclipiri de gând îndurerate O lacrimă de jar mi-a încolțit. Te caut peste munți și-adânc de mare ... De dorul tău mi-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Să nu uiți ziua cu fundă de arnici Când amețit de-o nefirească fugă Ca într-un vis de toamnă apus aici Genunchi-mi plec ca într-o rugă Nici șoaptele în vânt ca suferințe Sau gândurile prinse-n țipătul obscur Ale neânțelesei neputinte Când vreau să ți le spun sub cerul pur. Zâmbesc uitării Când e amurgul sărutat de bezne Iar pe mătasea nopții luceferi ard Eternul obosit se-ntinde lesne Ca o liniște pictată pe un gard Se zbat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-o așteptîndu-l, avea nevoie de o soluție. Mulțimea, în acei ani, în 1937, avea sentimentul apocalipsului care se apropia, al sfârșitului lumii, când războiul, cu crimele lui nemaivăzute și abominabile, avea să se rostogolească și peste pământul nostru. Acest sentiment obscur trebuia într-un fel sau altul să fie canalizat. Și Petrache Lupu, l-am văzut cu ochii mei, s-a urcat într-un fel de prepeleag și a zis așa: "Fraților, l-am văzut pe moșul! Și mi-a spus
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
primul rând că marile spaime ale individualistului se diminuează și caracterul devine mai ferm. N-ai să vezi decât foarte rar un om cu fața schimonosită, în timp ce la București mi-e dat să întîlnesc zilnic oameni dominați de o psihologie obscură, care își schimbă o hotărâre luată de trei ori pe zi, iar culoarea feței de trei ori pe minut. Acest chip schimonosit nu este expresia unei complexități de conștiință, cum credea Lovinescu sau Camil Petrescu, ci, așa cum am spus, a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
acela arzător. Atunci iar o zbughea dincolo. Curînd, aceste mîngîieri furișe au ajuns ținta întîlnirilor noastre. Vreau să spun, caietele au devenit un pretext pentru vizite inopinate. Simțeam că Patricia împingea lucrurile către un deznodămînt care, pentru mine, rămînea încă obscur. Într-o zi dînsa ceru voie mamei sale să ieșim în oraș. După ce și-a cărat în iatac toate cele de trebuință, mi-a poruncit să mă întorc cu spatele la ea. Îmi lipii fruntea de geam. După răceala sticlei mi-am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
apărea treptat din apă. Deodată plasa se zgudui. Într-o clipită chipul domnișoarei Cornelia fu animat de o emoție adîncă. Cum la dînsa orice mișcare sufletească era evidentă, ațîțarea fu lesne observată de bătrîn. Altfel nu-mi pot explica calculul obscur care l-a îndemnat să se apropie de mal, cu crapul în brațe. I-l oferi domnișoarei. Cu iuțeală, aceasta îl mistui într-o sacoșă care, pe loc, i se ivise în mînă. Însuflețit de patima incipientă a pescuitului, asistam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
felul cum se organizează și modul disciplinat în care o face. Care-i momentul istoric în care s-a născut pedagogia? De cînd începe arhitectura? Dar matematica, rațiunea, sentimentele? Nimic din ce fac oameni nu pare fără precedent. Ce calcul obscur sau ce sentiment copleșitor determină pe lotrul fioros care e lupoaica să adopte, în loc să le sfîșie, odrasle omenești? De ce nu se îngrijește de asta căprioara? De ce face lupul ce nu poate săvîrși ursul, vulpea, vita? Recunoaște lupoaica superioritatea omului? Îl
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
c-am fost Îngropat de viu În ceea ce Îmi Închipuiam eu că era un cavou. În primul rând, cretinii care susțin așa ceva nu aveau de unde să știe ce gândeam și ce credeam eu În momentele de solitudine trăite În camera obscură. Totul mi se trage de la boală - pe care aproape cu mândrie vă pot spune c-am Învins-o. Am făcut și sacrificii, dar voința mea a triumfat. Nu Îngădui nimănui - mai ales nemernicilor cu minte puțină - să ia peste picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
publicist, conducător de publicații literare. Au scris favorabil despre poezia lui Simion Bogdănescu, Theodor Codreanu, Gruia Novac, Valeriu Stancu, Doina Mandache, Ion Mariș, Petruța Chiriac ș.a. Dintre volumele sale de versuri evidențiem: „Totem interior” (1991), „Dioptrii” (1992), „Adio Somnoroasă” (1994), „Obscure” (1996), „Elegii fără timp” (1997), „Soc” (2000), „Poeme maxime” (2007). MAMĂ Am secerat hectare‐ întregi cu tine, mamă , Dar viața și ea este un hectar. Mă tem că n‐ am luat din vreme seamă Că timpul tot ne seceră‐n
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mic, de fapt, Nobutaka se născuse cu douăzeci de zile înaintea lui Nobuo. Ar fi fost firesc, deci, ca Nobutaka să fie numit fratele cel mai vârstnic, cu excepția faptului că mama lui era o femeie dintr-un clan mic și obscur, așa că, fusese desemnat drept al treilea fiu al lui Nobunaga, în vreme ce Nobuo a fost cunoscut ca al doilea. Prin urmare, deși acești doi oameni erau numiți frați, între ei lipsea legătura dintre adevăratele rude de sânge. Nobuo avea o fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ucenic la abagerie, apoi ajutat de împrejurări, s-a alipit de casa lui Vasile Lupu”<footnote Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. III, Editura All Educational, București, 2000, p. 105 footnote>. Locul unde a slujit Duca la dugheană este încă obscur. După Del Chiaro ar fi fost la București, după Nicolae Costin, ar fi fost la Iași. Înclin să-i dau dreptate lui Nicolae Costin, pentru că evoluția viitoare a lucrurilor ni-l înfățișează pe Duca fiind mult mai legat de Iași
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
murit în scurt timp. Decesul acesta neașteptat arucă o bănuială asupra lui Duca Vodă”<footnote Nicolae Costin, Letopisețul Țerii Moldovei de la Ștefan sin Vasilie Vodă, București, 1887, p. 6 footnote>. A doua domnie a lui Gheorghe Duca începe în condiții obscure (8 noiembrie 1668 10 august 1672 ). ,,Țara era plină de oameni și cu hrană și agonisită bună”<footnote Mihail Kogălniceanu, op. cit., p. 40 footnote>.El sosește la Iași înconjurat de greci, rude și cunoscuți. Spre deosebire de prima domnie începe să se
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nu mă puteam opune, Îmi doream prea mult să mă las pradă farmecului lui. Degetele lui se Împleteau cu ale mele, iar buzele lui erau atât de aproape, amăgindu-mă. Îmi doream să-l sărut la nesfârșit În aceea lume obscură, dar el se Îndepărta deja din ce În ce mai mult, dispărând În Întuneric și lăsându-mă de una singură. Apoi, mult prea repede, totul s-a cufundat Într-o baie de lumină. M-am trezit cu o pereche de cearcăne imense și cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
atâta timp cât nici unul dintre noi nu vomită imediat după ce-a mâncat, nu comandă cinci feluri de desert și nu are alte comportamente aberante. Unde mergem? am întrebat eu. Eram mulțumită. îmi imaginam un bistrou micuț și romantic, cu o lumină obscură. Chipurile noastre apropiate în lumina lumânărilor. Discutând până la ore mici. Patronul grăsuț ne zâmbește cu afecțiune în timp ce toate celelalte scaune sunt urcate pe mese. Eu și Chris continuăm să discutăm înfometați, fără să sesizăm nimic. Hai să mergem la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în fața hârtiei pe care nu izbutea s-o semneze. Nu-și mai amintea numele, semnătura. Și se făcuse tot mai târziu, noapte, și Marcu Vancea era deja bătrân. Strălucit doctor în filozofie de la Sorbona, decis să supraviețuiască furtunii ca un obscur depozitar de vinuri, necesare oricând și mai ales în vremuri grele, convins că fratele său chirurgul va supraviețui pitit între munți și bolnavi obscuri, care îl vor proteja. N-ar mai fi putut explica brusca năruire a meticuloasei sale strategii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vancea era deja bătrân. Strălucit doctor în filozofie de la Sorbona, decis să supraviețuiască furtunii ca un obscur depozitar de vinuri, necesare oricând și mai ales în vremuri grele, convins că fratele său chirurgul va supraviețui pitit între munți și bolnavi obscuri, care îl vor proteja. N-ar mai fi putut explica brusca năruire a meticuloasei sale strategii. Bătrân, dintr-odată, nemaiputând ocoli inevitabilul? Doar fiindcă primise cine știe ce fel de mesaj negru? Gândul se pierde și revine, scurtă luminiscență, vârful aprins al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce îl privea. Era tipul dedat obscurităților și măștilor. Tata se ferise să-l revadă, după ce asistase la rapida sa carieră politică postbelică. O carieră spectaculoasă, în primii ani. Poziția sa ierarhică era, comparativ, neglijabilă acum. Importantă doar prin contacte obscure, vechi și noi, cu REȚEAUA... Deci el supraveghea atunci porțiile acelea de înfometare. Și avea grijă să le vămuiască. Să poată el și alți câțiva supraviețui... Scosese mâinile de sub cearșaf. Le întinsese, paralel, ca o relaxare. Mâini mici, palide, puerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dominic Vancea se lasă în voia lenei meditative. „Parcă m-aș pregăti pentru crimă, pentru marea iubire, pentru amânatele dezvăluiri.“ Avansează fără grabă, privește în jur. Delicată dimineață de primăvară, redevii modestul ei condotier, smuls din letargie pentru o misiune obscură, pe care destinul o scoate de sub uriașa pălărie roz a cerului. Devii, în sfârșit! în sfârșit! maneta, marioneta epicului, pac pac pac, șu șu șu, tropa tropa tropa, dum dum dum. Dominic Vancea, deținător la peste 50 de ani, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el poză și elogiu între atâția fruntași și evidențiați și exemplari? Domnul Vancea citește, citește, aplecat asupra paginilor, deși a coborât de mult din tramvai. Prin urmare, fotograful Octavian nu apare în avanscenă, preferă să se piardă în masa de obscuri membri ai sectei. O fi deprinzând, printre atâția exemplari membri ai Organizației-model, eficiența mută. Doar mimică și cod? N-ar fi decât desăvârșirea, de fapt, a premisei de caracter, revelată încă în urmă cu 40 de ani? Opacitatea, frustrarea, însingurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]