2,091 matches
-
cu Monologul alb (1972), se fac simțite o maturizare, o tot mai bună cunoaștere lirică de sine. Lucid și exigent, așa cum îl arată și cele două selecții personale, Tabloul singuraticului (1979) și Coridorul (1989), poetul știe să-și delimiteze temele obsesive, să rămână fidel, adâncindu-le numai, unei atitudini existențialiste și unei voci care ajunge să fie, dacă nu puternică, oricum limpede și recognoscibilă. Tonalitatea poeziei devine acum esențialmente elegiacă. Un plâns subteran, discret, cu sporadice irumperi exclamative, răzbate din adâncul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
mai face drăguța de Clemmie? Depun o sărutare pe creștetul mic și bălai. — Ăsta e Wilfrid, spune Suze, colorîndu-se brusc. La naiba. Mereu Îi Încurc. Și, ca lucrurile să se complice și mai tare, Suze e total paranoică din cauza gîndului obsesiv că Wilfrid arată ca o fată. (Ceea ce e adevărat. Mai ales În costumașul ăla de dantelă.) — Unde sînt ceilalți? schimb rapid subiectul. — A, se ocupă Tarkie de ei, spune Suze, privind absent pe fereastră. Îi urmăresc privirea și-l zăresc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pare mult mai importantă, cu o miză mult mai puternică, pentru că trebuie să fim mai interesați de viitorul nostru decât de trecutul nostru... Sigur, nu propun o mancurtizare, trebuie să ne cunoaștem trecutul, dar nu e sănătos să ne fixăm obsesiv în acesta. Dorin Popa: Astăzi, discutând cu studenții din anul al II-lea de la Jurnalistica ieșeană, am constatat că aproape toți considerau inițiativa Generației expirate drept o replică la Marii români. E adevărat că am fost bucuros că "în finala
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
vreo 15 ani, a cumulat atâtea funcții, poziții, cu veniturile aferente, că ar putea face invidioasă o mulțime de capitaliști serioși care-și pierde sănătatea încercând să facă o afacere cinstită și profitabilă în același timp, deci să nu paraziteze obsesiv bugetele publice, cum a procedat personajul evocat de noi aici și care inaugurează lista expiraților de tip academico-științific. Ce să mai adaug? Că înainte de binevenita plecare de la conducerea Academiei clocea un fel de proiect de lege a instituției culturale supreme
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Gdanskul și Wrolclaw-ul, ultimele două reconstituite în anii '50, când la noi se demola în draci!, dar atât de bine lucrate că nu-ți dai seama că nu sunt chiar clădirile de la 1400-1500... Cred că bărbații normali sunt eclectici, numai obsesivii se fixează definitiv la un singur tip de frumusețe feminină. Când eram foarte tânăr, nu știu de ce credeam că nu-mi plac femeile blonde, dar când am văzut-o prima oară într-un film pe Sharon Stone, mi-a trecut
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
când am spus eclectic, nu am spus neapărat și, cum să zic că dacă spun "totalitar", ne gândim la un sens politic!... Oricum, cred că bărbații normali, ceea ce-mi place să cred că aș putea fi!, sunt eclectici, numai obsesivii se fixează definitiv la un singur tip. Când eram foarte tânăr, nu știu de ce credeam că nu-mi plac femeile blonde, dar când am văzut-o prima oară într-un film pe Sharon Stone, mi-a trecut această idiosincrazie ciudată
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
tot, în toată Cracovia. Da, deși plecat din lumea aceasta, Papa este mereu prezent, ca și cum ar veghea, alături de Madona Neagră de la Mănăstirea Jasnagora din Czestechowa, asupra poporului care l-a oferit lumii... / 193 Cred că bărbații normali sunt eclectici, numai obsesivii se fixează definitiv la un singur tip de frumusețe feminină. Când eram foarte tânăr, nu știu de ce credeam că nu-mi plac femeile blonde, dar când am văzut-o prima oară într-un film pe Sharon Stone, mi-a trecut
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
acestea îndrăznesc să aibă altă părere decât a lui. Îl vedem la începutul romanului în rolul unui pictor blajin și bătrân, aproape uitat de lume, dar romanul crește și avem revelația amară a turnătorului, a criminalului. Abia acum înțelegem revenirea obsesivă a poveștilor cu bătrâni care se sinucid, ca unică formă de căință.Ono știe întreg adevărul, fără nicio îndoială. Tragedia lui este că nu-l poate accepta. Ca o consecință directă, din victimă el devine de fapt agresor. Cartea debutează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Al cincilea copil), autobiografia în două volume (Under My Skin și Walking in the Shade), Ben, in the World (Ben liber), The Sweetest Dream (Dulcele vis). Temele sunt multe: o existență liberă de convenții pentru femeie, prăpastia între generații, nevoia obsesivă de afecțiune (mult mai târziu apare tandrețea), dezicerea de comunism și de orice aduce cu totalitarismul (dezicere puțin prea zgomotoasă), îngrijoararea pentru viitorul extrem de amenințat al rasei umane. Bestseller-ul unanim recunoscut al lui Doris Lessing pare să fie The
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Joyce și Virginia Woolf, poezia migrează spre narațiune. Coerența poemului, viu disputată în critică, e asigurată de tonul peremptoriu, care pornește cu urlete și sfârșește în șoapta ultimelor cuvinte ("pace ce trece dicolo de orice înțelegere"), cât și de revenirea obsesivă a unor locuri, nume și imagini, de la Mary/Marie, la grădini, biserici, ape și, în sfârșit, mare. Imaginile sunt în general sumbre, cât mai nepoetice cu putință: oase, șobolani, cadavre din care cresc muguri, șanțuri și prostituate, țeste ce rânjesc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spirit, o istorie? Îți faci un plan al intrigii? PA. Întotdeauna am mai întâi istoria, dar cu greu se poate face o separare între poveste și "starea de spirit" pe care încerc s-o induc. LV. Moartea e o temă obsesivă pentru sensibilitatea Desperado, de la Graham Swift (Last Orders) la Julian Barnes (Flaubert's Parrot), Doris Lessing (The Memoirs of a Survivor), Michael Ondaatje (The English Patient). Autorii Desperado sunt osteniți de viață, adesea devitalizați. Pentru tine moartea nu e ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
făcută Fantinei de a-i aduce fetița, ezită să meargă pentru a dezminți acuzația adusă omului nevinovat. În cele din urmă, se hotărăște, pleacă la proces, se autodeconspiră în fața sălii ce amuțise de uimire. Javert jubila că, în sfârșit, dorința obsesivă de a-l recupera pe fostul ocnaș s-a împlinit, că și-a făcut datoria până la capăt, datorie ce-l chinuia de mulți ani. Întors de la proces, s-a dus în camera în care zăcea Fantine, prelungindu-i suferința de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
două după o schemă maniheistă, simplificatoare, iar narațiunea se centrează pe procesul trenant de elucidare a eroului, pentru care întâmplările exterioare, precum și structura proprie realității interioare devin un cerc vicios, care îl absoarbe treptat. În romanul politic, problematica se întoarce obsesiv la clarificarea dramelor și a compromisurilor săvârșite de deținătorii (micii) puteri, scriitorul având grijă să alterneze de la o scriere la alta punctele de vedere prin selecția diferită a personajelor care prezintă evenimentele. Astfel, în Fiul secetei (1973) activistul de partid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
scos din casă chiar în toiul nopții, făcându-mă să o urmăresc. Mi-am luat adidașii în picioare, mi-am luat și geaca și am ieșit tiptil afară pe ușa din spate. Înaintând spre pădure cu dorința mea de acum obsesivă de a găsi sursa acesteia, luminile casei au început treptat să dispară și m-am trezit în beznă; un întuneric de-ți băgai degetele în ochi. Luasem cu mine o lanternă, am aprins-o acoperind totuși fasciculul cu palma, lăsând
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
timp acest domeniu de cercetare, este primită ca o Încercare salutară și de succes de a duce cercetarea istorico-religioasă pe terenul analizelor istorice riguroase, pe de altă parte, este de necontestat faptul că parcelarea excesivă a studiului istorico-religios și atenția obsesivă asupra unui prezent din ce În ce mai lipsit de rădăcini comportă riscul de a pierde din vedere nu doar profilul de ansamblu al tradițiilor religioase specifice, ci și afinitățile care există și care apropie moduri de viață la prima vedere incomunicabile. A cultiva
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2.3b). Din documentația iconografică reiese fără discuție importanța simbolică și rituală a acestui animal, cu toate că rolul și funcția lui apar limitate la spațiul sacrificial. Rămân Încă problematice „coarnele rituale” sau „coarnele de consacrare” care Împodobesc construcțiile și care ocupă obsesiv iconografia, ornamentațiile vaselor de lut, pietrele prețioase și sigiliile, fără să găsim un răspuns exhaustiv care să nu fie o, pe cât de insistentă, pe atât de vagă, chemare la „sfera fecundității”. După descoperirea orașului neolitic de la Çatal Hüyük, În Anatolia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din elaborarea unor ritualuri foarte complexe pentru Înmormântarea defuncților și pentru conservarea legăturilor materiale și ideale stabilite de comunitatea celor vii cu proprii strămoși. Strămoșilor le sunt atribuite statute divine sau semidivine și capacități extraordinare pentru regenerarea grupului, așa cum arată obsesiva iconografie funerară, atât arhaică, dar și clasică și elenistică: chiar dacă nu există documente literare precise, mărturiile epigrafice converg În alcătuirea unui tablou de credințe articulate, comparabile cu cele romane aflate la baza religiei domestice. Deși ne lipsesc mărturiile precise, putem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a demonstrațiilor, în toate textele există o evidentă implicare a autorului în propriul său discurs. De aici decurge o trăsătură inconfundabilă: tensiunea între simpatie și rigoare, căldură și exactitate, patos și luciditate, angajare confesivă și obiectivitate tehnicistă. Semnificativă e revenirea obsesivă a unor termeni-cheie ca „responsabilitate”, „răscumpărare”, „adevăr”, „demnitate”. Fiecare pagină este un exercițiu în primul rând de demnitate, dobândind în tot scrisul lui I. virtuți de ergo sum. SCRIERI: L’Amérique n’a pas encore parlé (în colaborare cu Monica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
o vizibilă tendință spre nararea în versuri. Dacă în Poeme ghivizii (1962) jocul liric antrenează la un moment dat desprinderea de temele frecventate și înscrierea într-o modernitate a poeticului ușor pastișată și parodiată, în Catapeteasmă bucovineană (1963) revenirea la obsesivele imagini ale tragediei românești după sovietizare ocupă tot spațiul trăirii poetice, autorul arătându-se încă o dată încrâncenat în spovedania sa mistică: „Și iată acum, Doamne, năvălind tăvălug/ Noaptea Asiei, peste Putne, Ceremușuri;/ Arde Biblia Bucovinelor, arde aieve,/ Până-n zenit ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
cu societatea "Junimea". Moto-ul lui Cuza era: "Naționalismul este forța creatoare a culturii, iar cultura este forța creatoare a naționalismului". Cuza era apropiat de Iorga, scriind articole pentru "Neamul românesc" și ajutîndu-l să formeze Partidul Naționalist Democrat. Dar antisemitismul obsesiv și unidirecțional al lui Cuza l-a revoltat pe Iorga atît atunci, cît mai cu seamă ulterior. Adoptînd antisemitismul, Cuza a abandonat treptat ateismul și a revenit în sînul Bisericii. Antisemitismul lui nu numai că era diferit de cel al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
scriitor întrebarea este un mod esențial de existență: întrebând și întrebându-se, autorul și eroii săi se transpun în miezul realului, străluminându-l din interior. Vămile prin care trec personajele, tentate să se împlinească în virtutea unor porniri umane firești, reprezintă întrebări obsesive, uneori chiar chinuitoare. În felul de a fi al lui Delaoancea, protagonistul romanului Vămile, se recunoaște o trăsătură proprie prozei moderne: tendința de a înfățișa un erou în formare. Delaoancea este confruntat cu „vămile” vieții de toate zilele, cu multele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
brain image” măsoară activitatea fluxului cerebral cortical și este utilă în diagnosticul de stroke, a traumelor cerebrale și efectele abuzului de droguri. Tehnica „3D active brain image” este utilă în detectarea ariilor cu hiperactivitate, fiind utilă în diagnosticul convulsiilor, tulburărilor obsesiv compulsive, anxietății și a unor forme de depresie. Astfel, în interpretarea unei investigații „brain SPECT cerebrale” se urmăresc ariile cu activitate crescută, ariile cu activitate redusă, asimetria de activitate a unor arii folosindu-se planurile tradiționale de secțiuni: axial, coronar
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
a chipului în mască ca expresie a angoasei, printr-o fluidizare, printr-o dizolvare care conferă acestor chipuri un aspect fantomatic, o consistență ectoplasmatică, în același timp cu un efect meduzant, fapt ce presupune nu doar litificarea, ci și fixația obsesivă, focalizarea oarbă a privirii golite de afect și cogniție. Munch este un caz interesant și prin aceea că el se află la confluența mai multor tendințe, este asimilat naturalismului prin elementele unei autobiografii psihologizate și printr-o încadrare întrucâtva realistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
depășește însă convențiile picturii academice, pictura sa dobândind o notă caracteristică, ce o apropie de decadentism nu doar prin utilizarea topoi-lor specifici, precum cel al femeii fatale, Salomeea, față de care pictorul manifestă o atenție deosebită, transformând-o într-o figură obsesivă a grației și a cruzimii, ci și prin aglomerarea decorativistă a detaliilor într-un amestec de arhitectură orientală și bizantină. Caracterizarea pe care i-o face Huysmans prin intermediul personajului său, estetul decadent Des Esseintes, în romanul În răspăr, dobândește semnificația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de creație, o temă fiind reluată printr-o nouă încadrare a ei, acest fapt dezvăluind punctele de articulație ale unei imagini de ansamblu care presupune interferențele și chiar suprapunerile acelorași motive în dezvoltarea unor serii tematice cu o notă uneori obsesivă sau de reflecție sensibil focalizată. Printre variațiile pe tema "casei vieții" (house of life) ale pictorului englez, George Friederick Watts, se află și Speranța (1885), o viziune simbolistă întunecată asupra lipsei de speranță. Speranța apare ca o femeie oarbă, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]