10,695 matches
-
cu pumnii un acoperiș de metal de deasupra orașului. Raze de lumină se lățiră, se îngustară și se plimbară pe acoperișuri, și între două case văzu orizontul portocaliu și roșu, străpuns de fîșii luminoase neregulate. Parcă niște muște negre dădeau ocol parei de foc. Dincolo de centrală, intră cu capul în burta unui bărbat care alerga din direcția opusă. — Duncan! strigă omul. Thaw fu săltat în aer și scuturat. — Unde-ai fost? Unde-ai fost? Unde-ai fost? țipa omul întruna, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
chef. Cînd ajunseră la pantele mai verzi, Thaw lăsă ca distanța dintre ei să se mărească pînă cînd pastorul dispăru în spatele unui bolovan; apoi o luă la stînga și se cățără în jurul muntelui, pînă cînd între ei se întindea un ocol îndeajuns de mare un spațiu suficient, și apoi porni spre cămin. Soarele apusese cînd ajunse la drum, dar mai rămăsese crepusculul, un crepuscul amînat de vară, în care pămîntul era întunecat și cerul o explozie de culori. Trecu șchiopătînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și o văzu mergînd în balconul din cealaltă parte a holului. îi zîmbi și-i făcu un semn cu mîna, iar el, sub impulsul momentului, îi întoarse privirea cu timiditate, deschise ușa din spatele lui și-o chemă. Ea făcu un ocol și veni zîmbind cu gura deschisă. Vrei să vezi cu ce mă ocup, la desen, vreau să zic? o întrebă el. — O, Duncan, ar fi minunat. Singurul elev din sală era un monitor, MacGregor Ross, care copia o pagină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin parc. — Duncan, porțile sînt închise. — Aici lipsește un grilaj. Haide. O s-o luăm pe scurtătură. O ajută să treacă prin spărtura îngustă și coborîră spre chei, pe partea cealaltă. Sub picioarele lor foșneau frunzele. Traversară pajiști moi și dădură ocol unei arteziene care împroșca apă printre corpurile îndesate ale păduceilor. Două lebede licărinde lipăiau aproape adormite în apa neagră a iazului decorativ și auziră gîgîitul somnolent al unei gîște de pe insula din mijloc. Peste Kelvin era un pod cu candelabre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bani. Scuză-mă o clipă.“ Se sui și mută fulgerul de pe Sinai șase centimetri și ceva mai la dreapta, ca un ecou al fisurii din pomul cunoașterii. Nici nu simțea cînd se trezește. în timp ce stătea cu ochii închiși, mintea dădea ocol pereților sanctuarului cu o forță leneșă, oprindu-se pe boltă pentru a alege zona în care va lucra în acea zi. Avea chiar o perspectivă plană a trupului său, așa cum sătea încovrigat în amvon ca un vierme într-o nucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și niște pîine prăjită în colțul unui salon imens. Plătește la recepție și iese. Bate vîntul și e înnorat. Faptul că detestă întoarcerea îl face să ia în piept drumul lung; în plus, vîntul îl împinge în direcția opusă. Dă ocol hotelului și se plimbă pe gazon, jucîndu-se cu ultimele jumătăți de coroană și penny din buzunar. Trecînd pe lîngă un bazin dreptunghiular cu nuferi, le aruncă acolo. O potecă duce printre rododendroni spre o poartă care dă spre mlaștini. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se strice din cauza umezelii. Nimic nu o putu convinge să se atingă de mîncare, așa că i-o scoase el, desfăcu ambalajul îmbibat de apă și o reîmpachetă în propriul rucsac, lîngă termosul cu coniac. Apoi se ridică în picioare, dădu ocol carului și observă prova unui alt car. Drumul era ascuns de un cîmp presărat cu care sfărîmate, care se pierdeau în ceață ca o flotă de corăbii îngropate, cu osiile, fusurile, marginile rupte și spițele ițite printre carcasele îngropate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Pentru cătușe. La revedere și succes. Ușa se închise în urma ei. Gosseyn își scoase cătușele și rămase gânditor pe marginea patului: "Despre ce-mi tot vorbea?" Își aminti că-i spusese ceva despre o notă. Privirea lui tulbure dădu un. ocol camerei și se opri la biroul aflat de partea cealaltă a patului. Pe birou observă un ziar și o foaie albă de hârtie. Gosseyn se răsuci și trecu cealaltă parte. Luă hârtia și citi cu uimire: Dragă domnule Gosseyn, Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
existență; în spațiul acela de patru metri pătrați la limita căruia mă pândea moartea se afla miracolul. Era de-ajuns să scobesc... 13. Pe vremea coridorului se întâmpla uneori să vizitez și câte un prieten, băteam la ușă, intram, dădeam ocol mesei și plecam imediat sau rămâneam; dacă se întâmpla să rămân, ce frumos conversam despre cumplitele blesteme care macină pohezia sau mai știu eu despre ce, în timp ce poezia continuă să se macine în blestemele ei orânduite la perfecție de alți
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu-mi pasă și am să recit“; El n-a apărut era la biserică (nu l-am văzut) am cotit după fete recitam; în spăimântat umblam pe poante fetele coborau spre o ecluză pavată cu dale argintii am; făcut un ocol pe după copaci „nu mai recita“ spunea Isis „e un profesionist pe aici te faci de râs“ „n-are decât să fie și mama profesioniștilor“ spuneam „lor le dă mâna dar eu; sunt ultimul alb pe planeta asta împuțită“ de fapt
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
viață. Acum, sosirea navei de război și prezența lui Gilbert Gosseyn confirmau schimbările viitoare ale condiției lor. Ori se adaptau, ori dispăreau. Camera de control se găsea în partea din față a navei. Nu luă mult timp să-i dea ocol. Organele de comandă erau de tipul simplu " cu descărcare", utilizat pentru energia derivată din câmpul magnetic propriu al planetei. În fața domnlui camerei de control, de o transparență limpede, Gosseyn zăbovi o vreme, privind marea care se întindea jos, cât vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
perceperea taxei pe mărfurile alimentare, băuturile, combustibilii și materialele de construcții care intrau în Paris. Către periferie, în paralel cu aceasta se desfășura un bulevard de 60 m lărgime, pe care, mai tîrziu, au fost amplasate bulevardele exterioare care fac ocolul Parisului, de la Place de l'Étoile la Place de la Nation, trecînd la nord prin piețele Clichy, Belleville și Stalingrad, iar la sud prin Place de l'Italie și Denfert-Rochereau. Pînă în 1860, acest inel de bulevarde marca limitele Parisului. El
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Pentru cătușe. La revedere și succes. Ușa se închise în urma ei. Gosseyn își scoase cătușele și rămase gânditor pe marginea patului: "Despre ce-mi tot vorbea?" Își aminti că-i spusese ceva despre o notă. Privirea lui tulbure dădu un. ocol camerei și se opri la biroul aflat de partea cealaltă a patului. Pe birou observă un ziar și o foaie albă de hârtie. Gosseyn se răsuci și trecu cealaltă parte. Luă hârtia și citi cu uimire: Dragă domnule Gosseyn, Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o mică aeronavă ce se apropia din direcția asfințitului. O clipă, rămase împietrit de spaimă, apoi se ascunse înapoia unei movile de moloz. Când își ridică din nou privirea, naveta zbura încetișor spre stânga, dar Corl pricepu că-i dădea ocol și că s-ar fi putut întoarce. Deși furios că fusese nevoit să-și întrerupă ospățul, își părăsi prada și porni înapoi spre nava spațială, alergând ca un animal hărțuit. Nu-și încetini pasul decât în clipa când văzu primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cât mai multe informații despre ei. Dar membrii expediției erau atât de numeroși, încât nu ajunsese să-i cunoască pe toți. Pe aceștia doi, însă, îi cunoștea parcă: amândoi lucrau la secția de chimie. Îi observă cu atenție în timp ce dădeau ocol încăperii, privind cu un aer amuzat diferitele aparate, în cele din urmă se așezară și unul dintre ei spuse, cu o politețe cam afectată: - Când va începe conferința dumneavoastră, domnule Grosvenor? - Peste vreo cinci minute, răspunse nexialistul, privindu-și ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Cine te-a schimbat? întrebă Costache. — L-am trimis pe Ilie, că are o birjă iute. Da’ după mine ar ajunge și două picioare, nu-i nevoie de patru roți, ca să-l urmărim. — Bine, lasă... Și vezi să nu faci ocol pe-acasă, că ai timp de porc și după-amiază! îi mai strigă șeful vizitiului, confirmându-și faima că citește gândurile. Costache ordonă apoi să-l oprească pe comisionarul Nicu, atunci când vine de la Universul, și să-i fie trimis imediat în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
copiii la templu! Palmele îi ajungeau la genunchi și i se schimba vocea. Se simțea atât de stângaci că venea la templu s-ascundă ce îl nemulțumea. Tată-său și bunicu-său alungaseră din inima lor „imnurile de slavă ce dădeau ocol lumii largi a făpturii“. Jos, în Yazd, era lună șiită de doliu și pe naclele ca niște vârtelnițe ce stăteau în mijlocul piețelor, așezaseră pânza neagră. Tatăl lui, din zelos al focului sacru, ajunsese bocitor musulman în procesiunile lui Ali. Era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ajunse în Yazd, era beznă, dar recunoscu de îndată căldura care nici nu se topise în pământ, mirosul de iască al nopții și apropierea deșertului. Mai avea un drum de făcut și să taie orașul până la marginea ergului, sub coline. Ocoluri de sârmă ghimpată împrejmuiau așezarea și gărzile o vegheau, dar era o veghe deșartă, fiindcă prădătoarele se roteau pe deasupra turnurilor, ca în urmă cu mii de ani. Când era copil, se urcase pe capacul turnului Golestan, chiar până aproape de groapă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de el. Urcă prima treaptă, apoi pe următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele mirosea ademenitor, îmbăiat în ulei și în mirodeniile care mai fuseseră în conservă. Îl privi ca hipnotizată, îi dădu un ocol, apoi se uită spre Omar cu pupilele ei ca arsenicul. Miorlăi și se întoarse încet, pășind înapoi, cum venise. Ca ziarist, semna Sebas Leclerc, dar îl chema Nasim Sehat și cu acest nume plecase din Yazd către Teheran și apoi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
eu, Că-s a lui Călin Nebunul. Cine-o mai fi, nu știu, zău! Când aude... numai dânsul își știa inima lui, 660Că, să iertați Dumneavoastră, de... era băietul lui. - Da mă rog, bade, ajută-mi să dau vitele-n ocol. Înserează... Stele împlu tot seninul lin și gol... Cu băiatu-n bordei intră și pe capătu-unei laiți Lumină mucos și negru într-un hârb un roș opaiț, 665Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e într-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vecinic chipul ei, Dar de-odată, mai nu crede, Ce văzură ochii săi? În oglinda fermecată Dintr-o negură s-arată, Ca-ntr-un vis frumos în somn, O figură minunată Într-o mantie de Domn. Ea mai face - odat - ocolul Adunări... -i pare cumcă Într-un colț ea vede solul Frumuseței, ce-și aruncă Ochii triști, numai văpae. Nu știu cum o să vă pae, Zise ea, zâmbind voios, Roșă-n fața ei bălae, Dar acela-i mai frumos. 70 {EminescuOpVI 71} Când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
curate Că trăiesc până la moarte. 19 Frunză verde de trifoi, Vină bade Joi la noi Că-i lipiul cald pe masă Și rosolia-n fereastă. Numa nu veni pe la fântână Că tu-i face urmă-n tină, Ci vină tu pin ocol Că-i numa pămîntu gol Și ia - un fir de busuioc Și îl pune bade-n clop, Busuiocu-o zurăi Și io afară c-oi veni Și din casă te-oi chema, După masă te-oi băga Și de cină că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cap mi se ridică, Mă cutremur și de frică. N-am ce trage nici a casă Că n-am nevastă frumoasă, Strâng în brață-o mohăndeață Și sărut un sloi de ghiață. Când îmblă cu capul gol Fug vacile prin ocol, Vițeii sbiară de mor Că gândesc că-i boala lor. 123 Las-să fie rău, nu bine, Că n-am ascultat de tine Și-am făcut de capul meu Și m-a bătut Dumnezeu. Cine n-ascultă de tată N-are
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un sfat, Cu toanta ce să mă fac? Că eu o trimăt la lemne Ea-mi aduce floricele; Eu o trimăt la surcele Ea-mi aduce viorele; Eu o trimăt la foc Ea-mi aduce busuioc; Eu o trimăt la ocol, Vacile rag și mor, Eu o trimăt să le mulgă, Vacile o iau la fugă. Ho Bălaie, ho, Boiană, Stați că nu e boala voastră - Că ea este toanta noastră. 133 Vai de mine ce-mi trag eu C-un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca pe oi, Și ne dă chica-n gunoi. 179 Frunză verde mintă creață, Duminică dimineață La Darabani în ceea parte, Ne plâng mamele de moarte. - Plînge-mă, mamă, cu dor, Că ți-am fost de ajutor De scos boii din ocol Și i-am mânat la ogor. Ogorul L-am brăzdat, Straie negre - am îmbrăcat, Nici negre, nici mohorâte, După cum îmi sunt urâte. Frunzuliță de - alămîe, La Ieși la mitropolie Este - un piseraș de scrie. Toată ziua scrie cărți, Noaptea le
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]