2,169 matches
-
se umple de semnificații simbolice, devine o amuletă, ba chiar cea mai răspândită dintre amulete, dobândește o personalitate proprie, specifică și autonomă În această lume mișcătoare a valorilor religioase, și plasează aceste texte funerare Într-un orizont mai puțin specific. Ofranda datorată de fiu și adusă de Horusxe "Horus" are, de cele mai multe ori, o denumire generică; există și situații În care sunt enumerate ocaziile În care acest ritual trebuie să aibă loc, cu indicații de tip calendaristic legate mai ales de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai puțin capacitatea acestuia de a fi el Însuși și care trăiește Împreună cu el, dar și după, Îi Încearcă sentimentele și uneori Îl protejează. Astfel de concepte nu pot fi traduse, dar li se pot descrie Însușirile și acțiunile. Ritul, ofranda, celebrările se sprijină pe gesturi și cuvinte precise. Textele Piramidelor sunt mărturia imediată și impresionantă a acestui tip de cultură. Limba În care sunt exprimate aceste formulări este alcătuită din cuvinte care trebuie să fi fost bine cântărite, ele nefiind
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fizic În centrul edificiilor sub forma unui obelisc imens, diferit de obeliscul clasic, pentru că nu este monolitic și are o formă masivă; este Însă cu siguranță obiectul de cult celebrat aici. În aceste temple este bine delimitat spațiul rezervat pregătirii ofrandelor (adevărate măcelării În aer liber), cel consacrat oferirii propriu-zise și spațiul destinat adunărilor festive și celebrărilor. Destinațiile spațiilor reies din observațiile arheologice, dar și din reprezentările care acoperă pereții accesibili. Unele dintre ele ilustrează Însuflețirea vitală a naturii, rodul intervenției
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epocii este mastaba, un bloc paralelipipedic construit pe pământ, deasupra unui puț În fundul căruia se află depus trupul. Pe peretele estic al construcției sunt reprezentate două porți, care simbolizează intrarea În locuința veșnică, iar În fața acestora se află mesele pentru ofrande. Cu timpul, una dintre porți ajunge să fie poziționată din ce În ce mai spre interiorul nucleului construit: astfel, se formează zone ai căror pereți sunt decorați cu reprezentări ale scenelor legate de producerea bunurilor de orice natură, bunuri de care, se consideră, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scenelor legate de producerea bunurilor de orice natură, bunuri de care, se consideră, cel care se află În mormânt va avea nevoie și după moarte; acestea sunt Înșirate și pe o listă specifică, iar unele se află pe mesele pentru ofrande 2. Este evident că toate acestea presupun credința În viața de după moarte, afirmată, În ceea ce privește ritualul, În formulele din Textele Piramidelor, În care fiul se adresează tatălui pentru a-l anunța despre sosirea ofrandelor și pentru a-i cere să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iar unele se află pe mesele pentru ofrande 2. Este evident că toate acestea presupun credința În viața de după moarte, afirmată, În ceea ce privește ritualul, În formulele din Textele Piramidelor, În care fiul se adresează tatălui pentru a-l anunța despre sosirea ofrandelor și pentru a-i cere să se ridice din starea de prostrație. Trebuie, de asemenea, menționat că În textele și reprezentările care Împodobesc aceste mastaba 3, nu apar elemente religioase decât În listele cu sărbătorile În care mortul așteaptă anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și pentru a-i cere să se ridice din starea de prostrație. Trebuie, de asemenea, menționat că În textele și reprezentările care Împodobesc aceste mastaba 3, nu apar elemente religioase decât În listele cu sărbătorile În care mortul așteaptă anumite ofrande și În declarația conform căreia mortul este „credincios” (imakhu) regelui și unor zei, a căror bunăvoință Îl Îndatorează dacă li se aduc ofrande 4. S-a presupus că unele reprezentări au sens ritual, dar nu s-a putut dovedi clar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceste mastaba 3, nu apar elemente religioase decât În listele cu sărbătorile În care mortul așteaptă anumite ofrande și În declarația conform căreia mortul este „credincios” (imakhu) regelui și unor zei, a căror bunăvoință Îl Îndatorează dacă li se aduc ofrande 4. S-a presupus că unele reprezentări au sens ritual, dar nu s-a putut dovedi clar acest lucru, așa Încât nu vom vorbi despre el aici. Vitalitatea care supraviețuiește defunctului se manifestă și prin alte aspecte. Înainte de toate, În importanța
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În dialectica lumii vii. Defunctul, care „e predestinat pământului” și este „devorat de porțile lui Gebxe "Geb"” (zeul pământului), după cum spun Textele Piramidelor opunându-i destinul ceresc al suveranului, nu este distrus, ci are drepturi și personalitate. Drepturile sale, adică ofrandele de care are nevoie, sunt garantate de un sistem contractual În care cealaltă parte este reprezentată de „un slujitor al lui ka” (un preot funerar) care obține o recompensă stabilită. Dacă liniștea și respectul datorate mormântului sunt tulburate de zgomote
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imixtiunea puterii centrale, care, de altfel, este reprezentată chiar de aceștia - fie și sub controlul unui inspector general. Pe lângă această sustragere legată de temple, o altă posibilitate de sustragere de sub puterea centrală regală este oferită de așezările funerare. Pentru Întreținerea ofrandelor din morminte, suveranii (pentru ei Înșiși, dar și În folosul unor anumite persoane) cedează uzufructul ereditar provenit de la pământ preoților funerari care vor trebui să-l transmită fiului lor mai mare, sustrăgându-l astfel de sub autoritatea administrației. Cultul templier și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
interesează aici este repercusiunea religioasă. Ipuwer spune mai departe: „Se Întâmplă chiar așa! Formulele magice sunt divulgate, incantațiile fac vâlvă, acum când sunt cunoscute de popor”. Și, mai explicit: „Iată! Celxe "Cel" care nu știa nimic despre divinitate aduce astăzi ofrande cu tămâia altuia”. Dacă prima frază amintește de extinderea (resimțită ca anormală) magiei, aspect al religiei văzute ca expresie a vieții private, cea de-a doua frază subliniază rolul „claselor” În activitatea rituală: noul Îmbogățit, cel care s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care, Înainte, Îi era rezervată doar regelui. Un principe din Asyût, Kheti, poate spune: „Zeița Sekhet-Horxe "Sekhet-Hor" șzeița pășunilorț Îmi era favorabilă și spunea: «Este stăpânul vitelor!»”, sau „Eram cel care Înălța monumente mărețe pentru templu... eram unul care Înnoia ofranda divină”. O astfel de asumare a responsabilităților edilitare, care reveneau inițial doar regelui, se regăsește și la fiul lui Kheti, Tefib 1, căruia i se spune: „Zeul cetății tale te iubește; el te-a Însărcinat să-i reclădești templul”. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de trai și a cutumelor, ajung să ridice Întrebări asupra semnificației prezenței zeului În lume și asupra responsabilității sale. Unul dintre personajele mizerabile pe care le descria Ipuwer ajunge să scrie: „Dacă aș ști unde este zeul, i-aș aduce ofrande”. Iar pe pereții unui mormânt princiar de la Teba, un harpist cântă o invitație foarte umană la bucurie 1: „Generațiile pier și trec”. Chiar și monumentele funerare sunt o garanție caducă și: „Nu vine nimeni de Dincolo să ne spună despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
păstrați În această epocă) se oprește la a-i enumera zeului calitățile, inversând aproape de la creatură la creator procesul nașterii realității, plecând de la cuvântul pe care l-am văzut Într-un mit al originii. Astfel, imnul devine un element al ofrandei, care consolidează existența zeului: dar ceea ce contează este faptul că imnul este rostit sau, cel puțin, este expresia unui individ care nu Îndrăznește Încă să Își formuleze propriile rugăciuni și cereri adresate divinității (o va face mai târziu), dar care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stăpâni (o parte personală, una publică și una a serviciilor), iar preoții sunt responsabili de funcționarea sa. Totul pare a fi foarte ancorat În experiența terestră a curților princiare. Un text de la Kahun 1 redă lista personalului, specificând partea din ofrandă care revine fiecărui membru și se indică Într-un mod explicit importanța respectivului membru: supraveghetorului slujitorilor zeilor, zece părți; primului preot al ritualului, șase părți; supraveghetorului „gărzii”, o parte și jumătate; celui care se ocupă de ritual, patru părți; scribului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mergeți și o despovărați pe Redgedet de cei trei copii care sunt În pântecele ei și care vor exercita această demnitate benefică șdomniaț În toată această țară, care vă vor construi temple, vor jertfi din belșug pe mesele voastre pentru ofrande, vor face să prospere altarele voastre...”. Astfel, aceste divinități merseră acolo, după ce se transformaseră În dansatoare, iar Khnum era cu ele și le purta bagajul. Sosiră la casa lui Rauser și Îl găsiră În picioare, cu hainele răvășite. Îi arătară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care ar trebui să fie tonul raporturilor dintre om și zeu3: șZeiiț știu dacă o persoană este flămândă sau sătulă În casa sa, chiar dacă este ascunsă de pereți. Nu te descuraja; zeul tău Îți va da hrană (VI, 7-10). Adu ofrande zeului tău și ferește-te de cel pe care el Îl urăște. Nu Întreba despre statuia sa și nu te apropia de el. Când iese În procesiune nu te apropia prea mult de el ca să-l duci. Nu-i da
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt cunoscute mai ales datorită mormintelor din necropola tebană, de pe malul vestic al Nilului, oglindă a cetății celor vii. În primul rând, se modifică obiceiurile regale: față de monumentele funerare vizibile, prevăzute cu capele de cult, acum mormântul și locul pentru ofrande nu mai coincid. Mormântul este săpat În muntele vestic, Într-o vale destul de ascunsă, astfel Încât defunctul, pătrunzând În Întunericul hipogeului său, imită de fapt parcursul soarelui la apus: iar pe pereții posibilului parcurs nocturn sunt scrise texte care par a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iar destinul osiric se unește cu cel solar Într-o nouă concepție teologică. Decorarea mormântului presupune texte prezentate grafic, ca și cum acestea ar fi fost scrise pe un imens papirus, Într-un soi de autosuficiență a ritualului. Un cult adevărat, cu ofrandele corespunzătoare, a fost organizat de regi Într-o serie de temple separate de mormânt și dedicate lui Amonxe "Amon": suveranul fondator apare aici ca oaspete, Împreună cu tatăl său pământesc (regele anterior) și cu Raxe "Ra", care este, de asemenea, ab
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al III-lea. Acest amestec de osiric și solar apare și la unele morminte personale din necropola tebană. Aici se răspândește un tip de mormânt format dintr-o parte subterană, oarecum analoagă hipogeului regal care conține, la fel ca acesta, ofrande variate, depozitate acolo pentru viața viitoare a mortului (alimentele sunt acum cea mai mică parte; ofrandele cuprind toată gama posesiunilor mobile, de la Îmbrăcăminte și bijuterii la paturi, vase, mobilă, unelte). La suprafață, există o parte publică unde este practicat cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
necropola tebană. Aici se răspândește un tip de mormânt format dintr-o parte subterană, oarecum analoagă hipogeului regal care conține, la fel ca acesta, ofrande variate, depozitate acolo pentru viața viitoare a mortului (alimentele sunt acum cea mai mică parte; ofrandele cuprind toată gama posesiunilor mobile, de la Îmbrăcăminte și bijuterii la paturi, vase, mobilă, unelte). La suprafață, există o parte publică unde este practicat cultul ofrandelor, care culminează cu o mare sărbătoare anuală, Sărbătoarea Văii, În timpul căreia, Amonxe "Amon" vine de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
variate, depozitate acolo pentru viața viitoare a mortului (alimentele sunt acum cea mai mică parte; ofrandele cuprind toată gama posesiunilor mobile, de la Îmbrăcăminte și bijuterii la paturi, vase, mobilă, unelte). La suprafață, există o parte publică unde este practicat cultul ofrandelor, care culminează cu o mare sărbătoare anuală, Sărbătoarea Văii, În timpul căreia, Amonxe "Amon" vine de la Teba pentru a vizita templele Apusului și pentru a se opri la sfârșit la templul suveranului momentului. În partea publică a templului se obișnuiește să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gurii cu o mică nuia, este un rit care ajută la dotarea atât a defunctului, cât și a statuilor cu o viață ascunsă, diferită de cea practică, dar nu mai puțin reală. Astfel, defunctul devine capabil să se bucure de ofrandele a căror revărsare În mormânt este reprezentată ca o transferare variată din lumea aceasta În lumea de „dincolo”. În orice caz, mormântul nu este o Închisoare pentru defunct, iar urarea tipică ce i se face acestuia este „să iasă la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simplu, a pus să i se scrie pe sarcofag, acela va ieși la lumină În orice fel ar dori și va ajunge acasă fără să fie Împiedicat. I se dă multă pâine și bere din ceea ce se află pe masa ofrandelor lui Osirisxe "Osiris". El va intra În pace În Câmpia Trestiilor șun fel de Câmpii Elizeeț, pentru cunoașterea acestui decret din Mendes. I se va da orz și grâu, iar el, drept urmare, va fi proaspăt ca atunci când se afla pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
valoare de model pentru reușita descântecului; se găsesc și Întrupări În mag ale zeului care trebuie să intervină, așa Încât puterea acestuia crește peste măsură; se mai găsesc și amenințări ale magului pentru zeii care nu acceptă cererea (vor rămâne fără ofrande; lumea va fi răsturnată); există, În sfârșit, și formule care valorează ca atare, unele În limbi străine (despre una dintre ele se spune că este În limba cretanilor)1, iar altele par a fi doar flatus vocis; există și numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]