2,134 matches
-
pe‐o uliță pustie, cu cântecul trist al unei flașnete, case cu geamlâc, garduri de șipci, o liniște cuminte a sugerat esența unei atmosfere de târg provincial, după cum a tipizat, fără a copia, oameni autentici, într‐ o sinteză artistică a omeniei.” G.G. Ursu din Amintiri despre Academia Bârlădeană din „Bârladul de odinioară și astăzi - 1984”. În dreapta șoselei se găsește, la o bună distanță, 413 un alt sat, ascuns într-un pâlc de salcâmi, satul Șuletea, comuna natală a scriitorului Virgil Caraivan
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cele mai elementare; trebuie să se asocieze pentru a se ajuta reciproc; astfel, instaurează cetatea. Dreptul natural, așa cum a fost el elaborat în Evul Mediu, arată care sunt condițiile naturale ale organizării sociale, conforme cu natura umană, și cum trebuie omenii să acționeze, conform legii morale care este înscrisă în firea lor. Locke este, fără îndoială, teoreticianul cel mai important și cel mai influent pentru formarea lumii moderne. Bill of Rights de la 1689 și Declarația de independență a Statelor Unite reflectă ideile
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
principală un panou luminos indică numele orașului, acum Pottersville. Pe dreapta și pe stînga numai baruri și localuri de noapte răufamate. Oamenii lîncezesc, agresivi. Casa unde s-a născut e un hotel; proprietara, maică-sa, pare să-și fi pierdut omenia. Clădirea unde locuia cu soția și cu copiii e o ruină abandonată. Își regăsește soția, o femeie fără vlagă, care nu-l recunoaște. Cînd i se adresează, o cuprinde teama. Cînd vrea s-o ia în brațe, se zbate și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
38; Dumitru Micu, „De n-ar veni noaptea...”, RL, 1969, 39; Victor Felea, Petre Bucșa, „Ceremonii”, TR, 1978, 17; Virgil Nistor, Luciditatea confesiunii, ST, 1982, 11; Horia Stanca, Petre Bucșa, „Cutremurul cuvintelor”, ST, 1984, 3; Tașcu, Poezia, 84-88; Dumitru Micu, „Omenia acestui pământ”, RL, 1989, 11; Victor Felea, Între patetism și neliniște, TR, 1989, 11; Valentin Tașcu, Timpul și tăria, ST, 1989, 3; Tudor Dumitru Savu, Petre Bucșa, „Numele lor rămâne-vor cu litere de aur înscrise în eterna memorie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
lumii noastre intelectuale, forța și sinceritatea unui om discret și auster, distins și cald, onest și ferm, pe care un destin potrivnic l-a împiedicat să fie ceea ce era menit să fie: conducător al unei țări în derivă, model de omenie, cumpănire și bunăcuviință pentru o lume pervertită de levantini și bolșevici. Îmi aduc aminte, de asemenea, de răspunsul nediplomatic, potrivit unui tânăr de treizeci de ani, la întrebarea febrilă a distinsului istoric de la Manchester, Constantin Brâncoveanu (da!, descendent al Brâncovenilor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de caz nu poate veni, firavă, decât de la un adevărat trăitor întru Hristos, cu milă și empatie misionară, așa cum mi s-a părut a fi părintele paroh din Gura Humorului care o cunoștea de mică pe tânăra jertfită pe altarul omeniei. Și eu am o fiică de 21 de ani, studentă la Drept, acum plecată în Finlanda pentru un semestru Erasmus, și mărturisesc sincer că gestul tinerei bucovinence m-a descumpănit. Îți spui, ca părinte, că trebuie să-ți crești copilul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
crescuse în atelierele de formare literară coordonate de el timp de decenii la Muzeul Literaturii Române din Iași. Nimeni nu mai făcuse asta până la el și, după cum se vede, nici după el nu mai poate fi vorba de generozitate și omenie. Și că tot veni vorba de MLR Iași, unde ați mai văzut dumneavoastră poet cu calitați de manager? Din simplu muzeograf îndrăgostit de junimiști devine, pe vârful valului spontat de reformă al începutului de an 1990, directorul general al Palatului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de delicată diplomatic. Acum, la răscruce de drum și de ani, știu că mai are puterea și energia de a porni proiecte noi, precum și forța de a-i ierta pe cei care nu au învățat nimic din lecția lui de omenie și generozitate și care nu au înțeles că adevărata demnitate profesională, acel esprit de corps al castei muzeografilor, nu poate fi câștigată fără onorarea cuviincioasă a înaintașilor, a celor care au trudit și au făcut să crească un brand cultural
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un hohot de plâns cu greu reținut în gât, tumori, maligne sau benigne, ale lumii în care trăim. Dă seamă, cu o excelentă privire critică, atât de frumusețea uitată a lumii, de nesfârșita iubire maternă, de extazul lecturii sau de omenia unor semeni, cât și, în egală măsură, de urâțenia aspră, iritantă a societății contemporane și a oamenilor care îi otrăvesc viața, urâțenie pe care o cauterizează exemplar cu fierul înroșit al verbului și cu ploaia acidă a ironiei. Ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Suceava, 1934; Cântece populare istroromane, Cernăuți, 1936; Caracterul poeziei populare, Cernăuți, 1937; Critică criticii românești, Cernăuți, 1937; Poezia autentic populară, Iași, 1938; Ionel Teodoreanu, Cernăuți, 1939; Sensul folcloric în poezia lui Eminescu, Cernăuți, 1940; Energie și vitalitate românească, București, 1941; Omenie românească, București, 1941; Natură și sens popular românesc, Iași, 1942; Sulla poesia popolare italiană, Iași, 1942; Vită e poesia popolare romena, București, 1943; Bălcescu, precursore del socialismo romeno, Palermo, 1946; Tudor Arghezi, îl poeta „delle sette fronti”, Palermo, 1946; „Miorița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
și Teodosiu - ci pentru a nu permite să i se aplice lui Dumnezeu-Tată, despre care vorbise Isus, nefasta mască a idolilor asasini care au umplut de rele istoria omenească: putere, fast, adevăruri absolute și bogăție, în detrimentul celor bogați doar în omenie. De fapt, în 313 s-a trecut la inventarea unui Crist pantocrator, cu un sceptru imens în mână, gată să-i «nimicească, în fiecare dimineață, pe toții nelegiuiții din țară» (cf. Ps 101,8), care sacraliza printre creștini pofta pentru
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
unui Baal care nu este Dumnezeu înseamnă să te prostituezi într-un mod abominabil. Prostituarea trupească apare mai puțin periculoasă decât izolarea nimicitoare în ghearele puterii, ale banului, ale desconsiderării străinului, ale dogmatismului. Îmbrățișările cumpărate par să distrugă mai puțin omenia decât discursurile ticluite ale unora, stăpâni peste multe bogății care, după ce că le-au dobândit prin război, le mai și speculează». CALEA REGALĂ Așa cum ne amintește teologul Joseph Metz, în istoria Bisericii s-a creat un derapaj - poate ar fi mai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
umerii săi pămîntul. Și, în această formă în-chipuită, în care mitologia ne înfățișează reprezentarea globului ceresc, Atlas avea mai mulți fii, dintre care unul, Hesperos, se deosebea prin evlavia lui, prin sîmță-mîntul de dreptate față de supuși și prin acela al omeniei. Cîndva Hesperos - ur-cîndu-se pe vîrful muntelui Atlas, ca să observe astrele - ar fi fost răpit de furtuni dezlănțuite pe neașteptate și a dispărut de pe fața pămîntului. Poporul hotărînd să i se dea cinstire vrednice de un zeu, i-a fost dăruit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
între răspunsurile subiecților din cele două sate nu sunt foarte mari, în ambele fiind pe primul loc răspunsurile legate de muncă ("harnici", "muncitori", "gospodari") și apoi răspunsuri ce se încadrează în registrul valorilor ce amintesc de spiritul comunitar și umanitar ("omenie", "respect", "întrajutorare", "cinste", "unitate", etc.) În ce privește trăsăturile negative, se înregistrează și aici o serie de diferențe între cele două sate: astfel, "egoismul, avariția, lăcomia" sunt plasate pe primul loc în Ludoș (17 %) și doar pe locul patru în Tălmăcel (9
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
defecte același studiu enumeră duplicitatea, indisciplina, lenea, egoismul, slugărnicia, naivitatea, dar și credulitatea, mitocănia, superficialitatea. Rezultatele sunt confirmate și de alte studii (vezi în Vasiliu, 2005: 61-65) care prezintă aproximativ aceleași calități și defecte ale românilor autoatribuite inteligență, hărnicie, ospitalitate, omenie, bunătate. Grafic 5.3 Trăsături de caracter ale românilor în funcție de etnie Sursa datelor: Prelucrare pe date din Barometrul Relațiilor Interetnice, 2001 Notă: analiză de corespondență, normalizare simetrică, Hi-pătrat =190,6 semnificativ Alte cercetări empirice destinate surprinderii modului în care românii
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
a muncii, credinței, familiei, naturii, statului, libertate, prietenie, iubire, cunoaștere, succes, viață interesantă, sănătate, responsabilitate, bunăstarea materială (câștigul), ospitalitatea; * valorile care ar trebui transmise copiilor: respectul pentru autoritate, spiritul de economie, credința religioasă, bunele maniere, imaginația, perseverența (hărnicia), hotărârea, sinceritatea, omenia; * familie mare vs. familie mică ; * să pui interesele proprii înaintea intereselor satului; * să fii cinstit, chiar dacă sărac, vs să încerci să te descurci pentru că toți cei din jur o fac; * să ai relații cât mai apropiate cu oamenii din sat
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
oamenii incomozi", și nu pe cei "mai greu de înțeles, mai greu de descoperit, mai greu de deschis". Îmi permit să închei această secvență a istoriei cărturarilor provinciei, tot prin vocea lui Petru Comarnescu: Și totuși ce rezervă bogată de omenie și virtualitate culturală ne păstrează mult hulita monotonie provincială. Și cum oamenii aceia resemnați, dar cu viață interioară, plictisiți, dar cu ochii deschiși, potoliți, dar fideli, supărați, dar sensibili, chiar prea sensibili ar putea fi altfel dacă noi cei dela
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
79 T. Chelariu, Zilele și umbra mea, vol. II, p. 49. 80 Ibidem, p. 50. 81 G. Tașcă, " Problema șomajului", în ALACI - Revistă lunară de studii și cercetări economice, II, nr. 2, 1933, p. 7. 82 Puiu Gârcineanu, "Intelectualitate și omenie", în Vremea, nr. 392, 1935, p. 3. 83 Mircea Eliade, "Simplu intermezzo", în Vremea, nr. 394, 1935, p. 3. 84 N. C. Angelescu, "Rolul intelectualului", în Vremea, nr. 397, 1935, p. 3. 85 Ș. Bârsănescu, Politica culturii, p. 47. 86
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Pușcaș, Datoria creației majore, TR, 1987, 24; Nae Antonescu, „Istorie și istorici în România interbelică”, ST, 1989, 8; Victor Neumann, Istoricul față în față cu istoria, F, 1990, 6; Mihai Răzvan Ungureanu, „Lucrul cel mai grozav a fost să întâlnesc omenia din oameni” (interviu cu Al. Zub), CRC, 1991, 2; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, Iași, 1993, 201-209; Pavel Chihaia, O constantă contemporană: Al. Zub, RL, 1994, 17; Mircea Anghelescu, Timpul eminescian, LCF, 1994, 28; Al. Dobrescu, Tânărul Alexandru Zub, CL, 1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
dreptate socială pentru țărani, aceasta în vederea tocmai a înfăptuirii "ființei naționale a milioanelor" de români "împrăștiate de puhoiul crunt al puterilor oarbe ale istoriei". Ca și Eminescu, C. Stere admitea sacrul egoism al nației, lupta pentru existență, introducând numai corectivul "omeniei". Și Sadoveanu e pentru "lumea realităților noastre naționale", și simte lene "pentru hibridul orășenesc" (nu altceva decât "pătura superpusă"). Chiar prin explicațiile lui C. Stere, Viața românească deschidea mult dezbătuta chestiune a specificului național. Căci dacă un scriitor se cade
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e lăudată și căsătoria devine efectivă. Prezența lui Amos Bujorescu, spițerul, care sub aerele lui sasistite ascunde un spirit fin și o inimă neprihănită, trezește un râs cordial. Pentru întîia oară Galuscus și Chicoș Rostogan sunt reabilitați și interpretați cu omenie. Deși dialogul e presărat cu banalități și dulcegării poetice, piesa toată e armonioasă și cu aer definitiv. ALȚI DRAMATURGI Comediile lui V. Al. Jean (Ce știa satul, Lacrima etc.), de obicei într-un act, sunt spirituale, susținute pe o conversație
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a-și scurta lungile nopți de iarnă". Iar de scris scrie "reflecții", nu... romane. Într-un anume sens, s-ar zice că Bizu refuză să devină scriitor numai fiindcă nu are suficientă voință de putere, preferând să-și păstreze nealterată omenia, care nu poate exista, suntem avertizați, "fără o lucidă viziune a morții". Altminteri, voința de putere "macină omenia, tulbură viziunea clară a caducității universale și sentimentul relativului izvorât din ea, întreține în sufletele cele mai echilibrate un nesănătos ferment de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
s-ar zice că Bizu refuză să devină scriitor numai fiindcă nu are suficientă voință de putere, preferând să-și păstreze nealterată omenia, care nu poate exista, suntem avertizați, "fără o lucidă viziune a morții". Altminteri, voința de putere "macină omenia, tulbură viziunea clară a caducității universale și sentimentul relativului izvorât din ea, întreține în sufletele cele mai echilibrate un nesănătos ferment de mândrie absurdă" (iar artistul, se știe doar, nu-i deloc o fire modestă). Fără conștiința morții și a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și sentimentul relativului izvorât din ea, întreține în sufletele cele mai echilibrate un nesănătos ferment de mândrie absurdă" (iar artistul, se știe doar, nu-i deloc o fire modestă). Fără conștiința morții și a efemerului n-ar fi posibilă, deci, "omenia", fiindcă "cine nu se culcă cu moartea nu poate avea grăuntele de labilitate necesar iubirii de oameni și al sentimentului de egalitate în fața neantului universal, fără care viața e o luptă de fiare". Iar în această "luptă de fiare" se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai sus (cât se poate de evident!) semnalează totodată ponderea majoră a resorturilor morale în orice întreprindere umană sau fapt de cultură, nu mai puțin în literatura și critica literară. E de reținut crezul profund umanist al scriitorului, care atribuie "omeniei" (și, subiacent, sentimentului morții) rolul de factor de echilibru, absolut necesar în elaborarea vieții active, deoarece împiedică "dezlănțuirea voinței de putere într-o formă pasională, de lipsă de obiectivitate, de micime sufletească, de ură și de răzbunare, de jalnică zădărnicie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]