KorAP: Find »[drukola/base=op & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...97 >

2,408 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

să urce sau să coboare despozițiunea vieții sale. Tonul acesta a scalei sufletului e cu mult asupra cuvântului vorbit al poetului și, în frumuseța și determinațiunea lui, nu-l poate reproduce decât o fantazie creatrice care trăiește ea însăși în opul artistic; însă tonul acesta adevăratul artist dramatic trebuie să-l reproducă cu atâta energie încît să pătrundă asupră-ne și să ne lase să măsurăm oarecum gradul până la care sufletul s-a cutremurat în adâncimea lui. Ce lume a răsărit

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
crescut [din] stratul specific compus al caracterului. În raport cu acesta accentul logic are numai funcțiunea de-a da materialul măsurat căruia accentul etic îi inspiră suflet. TOTALITATEA ARTISTICĂ A REPREZENTĂRII DRAMATICE Privită din punt de vedere absolut, fiecare figură a unui op dramatic trebuie să vie în acest sens la dreptul său deplin. Arta reprezentării dramatice se complectează așadar abia în totalitatea tuturor caracterelor singulare a unui op poetic. Aceasta-i ultima și cea mai naltă ținută a artei noastre, în care

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ARTISTICĂ A REPREZENTĂRII DRAMATICE Privită din punt de vedere absolut, fiecare figură a unui op dramatic trebuie să vie în acest sens la dreptul său deplin. Arta reprezentării dramatice se complectează așadar abia în totalitatea tuturor caracterelor singulare a unui op poetic. Aceasta-i ultima și cea mai naltă ținută a artei noastre, în care fiecare actor singular are să se privească și să se simtă ca parte a unui întreg, un întreg pe care e chemat a-l reproduce în măsura

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a unui întreg, un întreg pe care e chemat a-l reproduce în măsura însemnătății rolului său. Abnegațiunea de sine a personalității întîmplătoare, care am recunoscut-o ca o condiție sine qua non a reprezentărei dramatice, primește la reprezentarea unui op poetic întreg încă un caracter spețial, acela de-a se abnega neîntrerupt în interesul întregului și de-a se coordona în el, ca un membru numai, întru realizarea opului poetic. Dacă egoismul în genere consistă într-aceea că omul, în loc de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
condiție sine qua non a reprezentărei dramatice, primește la reprezentarea unui op poetic întreg încă un caracter spețial, acela de-a se abnega neîntrerupt în interesul întregului și de-a se coordona în el, ca un membru numai, întru realizarea opului poetic. Dacă egoismul în genere consistă într-aceea că omul, în loc de a se pune pe sine însuși în raport cu universul și de a se acomoda în el și lui, raportă universul la sine și-l degradă numai la un mijloc pentru

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sine însuși în raport cu universul și de a se acomoda în el și lui, raportă universul la sine și-l degradă numai la un mijloc pentru plăcerile sale, atunci egoismul artistului dramatic consistă în aceea: că el se face centrul unui op, în loc de a se subordona ca un membru numai al întregului organism. Artistul egoist privește un op numai în raport cu sine, pe care el îl privește ca țintă unică, pe când cel pătruns de ideea artei se referă neîntrerupt la op ca la

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sine și-l degradă numai la un mijloc pentru plăcerile sale, atunci egoismul artistului dramatic consistă în aceea: că el se face centrul unui op, în loc de a se subordona ca un membru numai al întregului organism. Artistul egoist privește un op numai în raport cu sine, pe care el îl privește ca țintă unică, pe când cel pătruns de ideea artei se referă neîntrerupt la op ca la ținta ultimă. Și-n nici o artă egoismul nu are un teren atât de larg ca în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
centrul unui op, în loc de a se subordona ca un membru numai al întregului organism. Artistul egoist privește un op numai în raport cu sine, pe care el îl privește ca țintă unică, pe când cel pătruns de ideea artei se referă neîntrerupt la op ca la ținta ultimă. Și-n nici o artă egoismul nu are un teren atât de larg ca în aceasta, pentru că în ea activitatea artistului cearcă reproducerea unui întreg care nu poate fi chemat în viață decât prin conlucrarea celorlalți artiști

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
personalitatea sa spețială ca de un instrument pentru arte și agează cu ea ca [cu] un material propriu pentru esecutarea unor {EminescuOpXIV 361} ținte estetice, dar are să se privească totodată în esercițiul activității sale ca un moment în întregul vieței opului de arte, un moment care nu trebuie să proemineze egoistic din poziția sa precisă, care i se avizează prin spiritul întregului. Trebuie mai întîi să evaluăm greutatea acestei teme pentru ca să pricepem raritatea împlinirei ei. Avizat la prezenta, nutrindu-se din

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-ntre ele și să le puie-n armonie. Dușmanul liberei dezvoltări a artiștilor, izvorul prin urmare a (lipsei de curagiu) descurajări, a urâtului și, în urmă, a deplinei neglijări este monopolul rolelor, iar dușmana unei reprezentări rotunzite a unui întreg op de arte este ușurința și frivolitatea în pregătirile și intermediațiunile reprezentărei dramatice. În orce sferă a științei or artei individul poate să-și aleagă materia ce vrea s-o trateze; ea nu-i este impusă de din afară. În această

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
face un șir de propuneri speciale cum, în esecuțiunea principiului, ar fi mai bine de împăcat diferitele interese, cum să nu se nedreptățească atât cerințele obiective ale artei cât și cele subiective ale artistului, toate aceste sânt firește afară de domeniul opului nostru, care are de-a dezvolta arhitectonica artei, nu de-a compune un cod al legislațiunii scenice. Al doilea moment atinge modul cum este chemată la viață opera poetului însuși. Dacă reprezintarea scoposește de-a ni da un întreg, atunci

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de a ținea neîntrerupt cele singulare într-o proporție corectă cu întregul. Talentul artistului singular tinde după ființa sa într-acolo, de a duce rolul lui la valoarea sa deplină și de a-l pune în armonie cu organizațiunea întregului op de arte. O direcție care ar corespunde pe deplin cu ideea misiunei sale are îndatorirea ca să aducă astfel la o unitate toate reprezentările singuratece a unui op de arte întreg, încît să pătrundă un singur ton prin totalitatea lui și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
valoarea sa deplină și de a-l pune în armonie cu organizațiunea întregului op de arte. O direcție care ar corespunde pe deplin cu ideea misiunei sale are îndatorirea ca să aducă astfel la o unitate toate reprezentările singuratece a unui op de arte întreg, încît să pătrundă un singur ton prin totalitatea lui și ca toate puterile să fie-ntrebuințate la o colaborare corectă și ajustată în întregul organizațiunii vii. Cantitatea de luare-aminte, diligență și silință în repetițiile și intermediațiunile la o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
singur ton prin totalitatea lui și ca toate puterile să fie-ntrebuințate la o colaborare corectă și ajustată în întregul organizațiunii vii. Cantitatea de luare-aminte, diligență și silință în repetițiile și intermediațiunile la o reprezentare trebuiesc firește să crească cu valoarea opului de arte ce e a se reprezenta. Un op clasic cere în interesul artei, al artistului și al publicului conștiinciozitatea cea mai necondiționată în activitatea pregătitoare; pentru că artistul se respectă pe sine însuși prin pietate, pentru că publicul devine prin asta

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să fie-ntrebuințate la o colaborare corectă și ajustată în întregul organizațiunii vii. Cantitatea de luare-aminte, diligență și silință în repetițiile și intermediațiunile la o reprezentare trebuiesc firește să crească cu valoarea opului de arte ce e a se reprezenta. Un op clasic cere în interesul artei, al artistului și al publicului conștiinciozitatea cea mai necondiționată în activitatea pregătitoare; pentru că artistul se respectă pe sine însuși prin pietate, pentru că publicul devine prin asta părtaș a impresiilor celor mai nobile și mai curate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cea mai necondiționată în activitatea pregătitoare; pentru că artistul se respectă pe sine însuși prin pietate, pentru că publicul devine prin asta părtaș a impresiilor celor mai nobile și mai curate, pentru că în fine dintr-o abandonare temeinică față cu un adevărat op de arte se răsfrânge asupra actorului o putere cari influințează asupra întregii sale culturi și care-i dă un fel de sanctificare pe care ne-o dă întotdeauna comunicarea cu faptele cele mai nalte ale geniului omenesc. Pe când în producerile

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
faptele cele mai nalte ale geniului omenesc. Pe când în producerile de zi, cari se pripesc repede una peste alta, impresia ultimă și nemîngîioasă asupra actorului nu e decât simțământul disproporții între munca întrebuințată pentru și succesul câștigat prin un asemenea op, la opurile clasice, din contra, el are un razim, un punct oarecum stabil care-l susține în mijlocul unei alergări fără repaos și a grăbirii adesea deșerte de a produce tot ceva nou. Este dar o nobilă ambiție a unui actor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai nalte ale geniului omenesc. Pe când în producerile de zi, cari se pripesc repede una peste alta, impresia ultimă și nemîngîioasă asupra actorului nu e decât simțământul disproporții între munca întrebuințată pentru și succesul câștigat prin un asemenea op, la opurile clasice, din contra, el are un razim, un punct oarecum stabil care-l susține în mijlocul unei alergări fără repaos și a grăbirii adesea deșerte de a produce tot ceva nou. Este dar o nobilă ambiție a unui actor de a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
el își complace și se gustă oarecum pe sine însuși, după ce-a lucrat în sudoarea feței sale pentru interesele zilei și s-a luptat cu mizeriile artei. Pregătirea pentru reprezentarea publică e de două feluri. Mai întîi se ridică opul în intuițiunea ideală și se dezvoltă în conștiința concurenților referința fiecărui rol singular cu ideea întregului. Ea îndeplinește va să zică baza pentru o deplină și exactă pricepere, prin urmare pentru concepțiunea fiecărui caracter singular. Asta-i însemnătatea lecturii unei drame, dacă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cu cuprinsul dramei. Aicea adică ar trebui să se dezvolte activitatea dramaturgului ca dirigent spiritual a reprezentărei dramatice. El reprezintă conștiința științifică dezvoltată, unită cu o cantitate egală de intuițiune vie, prin urmare are datoria de-a dez volta poziția opului spețial față cu prezentul, însemnătatea întregului, arhitectonica în părți, tăria și slăbiciunile în diferitele figuri, și prin urmare are de-a îndrepta atenția artistului asupra puntelor de vedere pentru concepția și realizarea caracterelor și are de-a releva momentele unde

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nici poate să ia refugiu la o stăruire asupra unei închipuiri prejudecate sau prin o hărățire asupra dreptului, pentru că libertatea expresiunii îl alungă din șănțuirea îndărătniciei și câștigă învingere inteligenței. Ce fructe însă ar ieși din o asemenea tratare a opurilor clasice ale lui Shakespeare, Calderon, Lessing, Gothe, Schiller și alții! Dacă undeva numai mâna dirigentă a unui om la înălțimea cunoștințelor științifice și dotat cu fantazie este de trebuință pentru priceperea intensivă a unui op și pentru lărgirea cunoștinței în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
din o asemenea tratare a opurilor clasice ale lui Shakespeare, Calderon, Lessing, Gothe, Schiller și alții! Dacă undeva numai mâna dirigentă a unui om la înălțimea cunoștințelor științifice și dotat cu fantazie este de trebuință pentru priceperea intensivă a unui op și pentru lărgirea cunoștinței în toate adâncimile caracterului, atunci desigur că suntem în cazul acestei trebuințe cu deosebire la reprezentarea marelor poeme. Daca inteligența îi descopere artistului frumuseți pîn-acum necunoscute, dacă-i arată legăturile interne a întregii întocmiri, dacă ceea ce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
vieței sensibile. În această necesitate, ce devine din ce în ce mai mare, de a căpăta din cele mai nalte regiuni ale cugetărei garanția ultimă pentru orce creare artistică, zace însemnătatea absolută a dramaturgului ca dirigent spiritual al scenei. Al doilea moment întru pregătirea opului ce e a se reprezenta este repetiția, prin cari e să vie la sensibilizare deplină ceea ce e trecut în intuițiune prin lectură și prin reflecție proprie. După natura ei se împarte în două: tehnica sceneriei și reprezentarea dramatică prop[r

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
prin cari e să vie la sensibilizare deplină ceea ce e trecut în intuițiune prin lectură și prin reflecție proprie. După natura ei se împarte în două: tehnica sceneriei și reprezentarea dramatică prop[r]ie. Tehnica sceneriei pune, cum am zice, opul în cadru și-i dă fiecărei scene (mărginirea) îngrădirea ei sensibilă. Ea orânduiește toate grupele născute din situațiuni, nașterea și schimbarea acestor grupe, și-i înseamnă fiecărui membru locul său în întregul tabloului. Această activitate e nutrită de simțul plastic

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-i înseamnă fiecărui membru locul său în întregul tabloului. Această activitate e nutrită de simțul plastic și pitoresc și din cunoștința celor ce se poate reprezenta și poate face efect pe scenă. Tema mai grea însă este a dirige întruparea opului dramatic, conceput în idee. Pentru asta trebuie ca toate elementele conștiinței artistice să fie date, căci fiecare moment trebuie cugetat și privit în referința sa cu toți factorii coactivi. Tonul fundamental al întregului op și a diferitelor caractere, tempo în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]