2,543 matches
-
Ultima frază e o bună definiție a kitschului care a cuprins întreaga sferă a spectacolului, a culturii de consum contemporane. Combătînd scrisul tabiet, adesea industrios și de mare sărăcie literară, dar și motivația care-l produce - onorul și gloria - ce orbesc adesea nulitățile artistice, punctează, cum era de așteptat, adevăratul motiv al activității literare, unul rar și permanent adevărat, "talentul pur și nevoia de expresie care-l însoțește, fiindcă rară este potrivirea fericită între talent și voința brută neapărat trebuincioasă realizărilor
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sinele într-unul preferat de organizație era în trecut un mijloc de a dobândi recompense materiale și de viață, dar acum a devenit un scop în sine. Deși compartimentarea identității "poate părea ca o rezistență, în mod ironic, ea poate orbi angajații în fața puterii colonizatoare a discursului organizațional"50. Prin urmare, angajații își construiesc identitatea prin consens și nu prin negociere, deci sinele nu este niciodată destul de bun, ci întotdeauna în căutarea alinierii cu sinele preferat de organizație. O modalitate de
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
trăim Într-o lume, În care lupta se duce nu pentru credință ci pentru putere și avuții. Cei care conștientizează acest lucru au datoria de a trăi după modelele binecunoscute, pentru a-i ridica și pe cei care sunt Încă orbi și nu văd Lumina Lumii. Pentru a ridica familia din starea În care se află, un rol important Îl are Biserica și slujitorii săi, printr-o cercetare atentă și continuă a familiilor nou Întemeiate. S-a ajuns la această stare
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Georgiana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92316]
-
a lui Pavel către corinteni, la 4,3-4, Saul își ridică în slăvi fă-cătura, spurcîndu-i vîrtos pe eseni și acuzindu-i: Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sînt pe Calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o Dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.” Adică întunecatul Iahwe era un nimica pe lîngă ,,Dumnezeul veacului acestuia” la care se închina mare parte din populația imperiului roman iar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ne scrie A doua epistolă a lui Pavel către corinteni, unde la 4,3 ridică puțin vălul îndobitocirii: ,, Și dacă evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sînt pe Calea pierzării, 4,4 ,,a căror minte necredincioasă a orbit-o Dumnezeul veacului acesta, ca să nu vadă strălucind lumina evangheliei slavei lui Cristos care este chipul lui Iahwe.” Că minte șăgalnicul ivrit cînd pretinde că Iisus Cristos este turbarea, ura, fanatismul și lăcomia lui Iahwe, o dovedește fără putință de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
precum va trebui să-și corecteze stilul oficios." Optica rămâne neschimbată în Compendiu. Șerban Cioculescu a fost prietenul de o viață al lui Vladimir Streinu. O prietenie exemplară, statornicită între cei doi intelectuali eminenți, care nu s-au lăsat niciodată orbiți de sentimente atunci când a fost vorba să-și judece reciproc izbânzile și eșecurile. În volumul intitulat Aspecte literare contemporane , Șerban Cioculescu își republică recenzia la volumul confratelui Pagini de critică literară, apărut la Fundația pentru literatură și artă "Regele Carol
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
afirma, care ajunge să viețuiască în mocirla unui libertinaj haotic. A părăsit casa părintească, echilibrul moral de aici, a renunțat la iubirea părintească, ce i-ar fi dăruit posibilitatea să-și îndeplinească rostul său de om pe pământ. Se lasă orbit de impulsul tiran al propriului egoism, dominat de poftele vulcanice, care erup în propria-i ființă și îl determină să acționeze sub influența unui „autodestin”. Rezultatul faptelor sale este ieșirea din comuniunea unei vieți frumoase, echilibrate ce domina în casa
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
doar pentru că ar vedea în ceilalți o gloată gata să sfâșie intelectualul, dar și pentru imaginea pe care o are despre artist, despre creator, despre omul celebru: „În sfârșit de la omul celebru se cere tot. A dat acestei gloate de orbi puțină lumină, acestor inimi înghețate puțină căldură, acestor minți goale câteva gânduri. A dat o parte din ființa sa, din sângele său, din sufletul său, din viața sa, pentru a îmbogăți sufletele celorlalți, pentru a face mai puțin tristă viața
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de orbi în curte. Mirosul este mai mult decât poate suporta un om, ceea ce și degradează umanitatea personajelor invadate în curând de alte sute de vecini. Pentru toată degradarea există ochi care văd și care și-ar dori să fie orbi pentru a nu fi nevoiți să suporte atâta umilință. Pe tot parcursul eseului se pune stăruitor întrebarea, prin mai multe voci, de ce soția doctorului vede. Ea însăși se întreabă fără a găsi răspunsul. Orbirea nu este una clasică, fiziologică, nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
căutare de hrană. Soția doctorului ajunge prin deducție într-o pivniță întunecată plină cu alimente. Este o altă coborâre în alt strat al infernului. Infernul lui Saramago este multistratificat și omniprezent. Oamenii nu-l mai văd pe Dumnezeu nicăieri. Sunt orbi, sărmanii. Nici soția doctorului nu-L mai vede. Ochii ei văd doar suferința, degradarea, și nevoile celorlalți. Poate de aceea, că încă mai văd nevoile celorlalți, nu orbesc. Încă. Ea caută hrană pentru grupul ei. Găsește înfruntând spaime și pericole
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
multistratificat și omniprezent. Oamenii nu-l mai văd pe Dumnezeu nicăieri. Sunt orbi, sărmanii. Nici soția doctorului nu-L mai vede. Ochii ei văd doar suferința, degradarea, și nevoile celorlalți. Poate de aceea, că încă mai văd nevoile celorlalți, nu orbesc. Încă. Ea caută hrană pentru grupul ei. Găsește înfruntând spaime și pericole iminente coborârii într-o pivniță unde întunericul negru o împiedică să vadă și unde pândesc pericole multiple. Acolo, după ce va fi înfruntat demonul spaimei și al întunericului negru
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lume. Se înșeală însă, biserica e plină ochi de orbi. Ceea ce vede ea pe pereții bisericii însă e uluitor: toți sfinții sunt legați la ochi, adânciți în propria lor orbire. Cum caută mereu explicații, crede că preotul înainte de a fi orbit el însuși, a legat ochii sfinților. Povestește mulțimii ce vede iar mulțimea ca o turmă veritabilă, se spăimântă, mulți părăsindu-și merindele. Este prima dată când nu are remușcări că fură din ceva ce nu-i aparține. La întoarcere spre
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a credințelor divergente, o polifonie a teoriilor cvasifilosofice și cvasireligioase. Orbii se întorc la cvasispiritualitate. Gândirea lor a pierdut unitatea. Unitatea s-a spart prefăcând în cioburi și înțelegerea. Au întors discursul în stradă dar discursul este polifonic. Nu numai orbi ci și surzi au devenit. Soția primului orb încă mai crede că Dumnezeu nu e orb. Soția doctorului îi răspunde: „Nici măcar el. Cerul e acoperit. Numai eu vă pot vedea”. Nihilismul a încolțit-o oarecum și pe ea. A văzut
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
întâlnesc și sunt evidente "numeroase comportări evidente ale spațiului sau ale timpului, absurdități din punctul de vedere al legilor fizicii", nu există niciun indiciu "în privința cauzelor, care să joace rolul unui semnal"227. La ieșire, își dă seama "că-l orbise lumina soarelui și că umblase în neștire, fără să se uite unde calcă"228. Gore intră în pivnița-subsol cu rol de adăpost antiaerian, unde o întâlnește pe madam Popovici, cu servitoarea ei, Elisaveta, și pe un bătrân judecător, chiriaș al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
redea lumina ochilor Arghirei, ci să învețe oamenii cum să vadă. Pentru că, gândea Marina, oamenii nu mai știu să vadă, să privească în jurul lor, și toate relele și păcatele de-acolo se trag, că, în zilele noastre, oamenii sunt aproape orbi. Iar ca să-i vindece, nu e alt mijloc decât să-i învețe să privească operele de artă, și în primul rând sculpturile"482. Reîntrupare a Zamfirei, ea învață lumea să vadă Zeița în sculptura Oanei și îl învață pe Darvari
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
costumul necesar fiecărei reprezentații. Fiecare costum înseamnă o nouă modalitate de existență, fiecare nume îi creează o altă identitate: Elena Nicolaescu, Veronica Niculescu, Irina Bogdan, și, în interpretarea lui Albini, Sophia ("Tragedia a început când Sophia, adică Înțelepciunea, a fost orbită de dorința de a-și cunoaște Tatăl"716) Niculina este un personaj "proteiform care își conține opusul", simbolizând în aceeași măsură "frumusețea, tinerețea, bătrânețea, golul și moartea", personaj care reface "starea paradisiacă, grație unei imaginații mistuite de mituri și teologii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
absconditum rămâne în noaptea numinosului, nu are față pe care să o arate, este "fără de chip, ca să ne fie drag/ și fără-nfățișare, ca să ne putem uita"64. Fața de neprivit a dumnezeirii al cărei "văl acoperă să nu/ ne orbească adevărul/ ochii noștri de țărână/ nu mai pot cunoaște cerul"65. Cel neasemuit este fără chip, adică fără asemănare cu vreunul din lucrurile existente. El instituie pasajul, trecere și ruptură de nivel, distanța dată nu spre despărțire, ci spre străbatere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea lui Dumnezeu. "Oare nu vi s-a părut niciodată/ lumea atât de transparentă?"77 Iar chipul divin nu este el atât de inexistent, atât de transcendent, până la străvezime, dincolo de ființă? Căci "inexistent în lumină/ din sfiala de a nu orbi/ astfel s-a arătat în lumină"78. Astfel s-a arătat în viață, ca Viață în lumina lumii transfigurate, în sufletul celui pe care l-a schimbat la față. Pentru care moarte nu este, nici imagine sau formă trecătoare, văl
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spectacular. Vocația ei este pe măsura nemăsurii dăruite, a finalității supranaturale, în deschisul depășirii și al transcenderii 2. Natura e chemată să străbată acest drum al creșterii lăuntrice, la fel cum ochiul e chemat să se deschidă spre ceea ce îi orbește iluminator vederea. Atunci el e "pe drumul cel bun", pe drumul naturii crescute și înălțate. La fel cum naturii create îi e dat să își desăvârșească creația, ființa creată e în drum spre finalitatea care o pune pe drum, un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumii, începe să se vadă fața lumii reală pe temeiul existenței sale creaturale"42. Omul nu doar se bucură de slava invizibilului ca de lumina ochilor, ci începe să slăvească în cuvânt, să înțeleagă ce se arată în imaginea care orbește și vorbește. În momentul acesta începe povestea graiului. În acest moment se naște poetul"43. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă Imnele bucuriei sunt expresia conjugată a celor două stări: bucuria extatică a adorării și îndoita bucurie, creatoare, a contemplării
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imagine vizibilă, recognoscibilă. Singurul care se pune în vedere este nevăzutul, imaginea inaparentă care strălucește atât de intens încât ia ochii, e adorată fără să fie văzută, slăvită în slava luminii sale orbitoare. "E atâta bucurie-n mine/ Că am orbit nainte de a fi/ Și cu orbirea intru în lumine.// Ce văd e demn de nevăzut/ Căci nevăzutu-n mine guvernează/ Icoana unui șarpe mort/ Cade din soare la amiază"67. Bucuria nu e starea roditoare, împlinită a făpturii care se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
risipindu-se în jurul tău pe nesimțite/ să-ți părăsești acolo imaginea însingurării/ derulându-se-n gol/ să oferi azil ultimelor rămășițe ale gerului". Nimic de văzut decât indiferența distanței și distanța indiferenței, impersonalul în care vederea rămâne, a nimănui, stă orbită la răscrucea care o crucifică, o răsfrânge revelator. Undeva ori acolo, ea nu e de fapt nicăieri, risipită în nevăzutul care o absoarbe. Nu atârnă de instanța unui subiect care o instituie. Stă în nevedere, în distanța care, pe nesimțite
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
face posibilă, epifania eshatologică dată ab origine, în care deslușirea oricărui lucru se realizează revelator, ca apokalypsis, "în lumina crepusculului său" (Pustiitorul, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 189): " a desluși în floarea pomului împrimăvărat fructul putrezit;/ cu ochii tot timpul orbiți de incendiul lumilor de la capătul vremii", " Prin boaba de strugure a clipei de față să poți întrevedea/ Purpura incendiului ce va mistui lumile" (Aproapele meu, Heraclit, vol. A cincea esență, în op. cit., pp. 93, 97). 59 Scăzut "până la adiere" (Reculegeri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
impresionant atunci când îl posezi, sau mai bine zis atunci când te posedă, fără a băga de seamă că el îți ecranează de fapt o realitate mai degrabă sordidă. Proiectând o lumină prea puternică asupra obiectului tău de studiu, riști să fii orbit de reflecția ei în el, și să pierzi astfel din vedere mai ternul, dar și mai veridicul, peisaj ce ți l-ar fi revelat o iluminare întrucâtva înfrânată. Un exces de sofisticare intelectuală te face să zugrăvești pe pânza mizeră
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sălbatice ale hoardelor de dincolo de orizont, ce și-l încoronaseră han suprem cu însuși vortexul devenirii. Cereau din rărunchi prăpăd. Îi vâjâiau pe la urechi săgeți și ascuțișuri dure îl botezau în durere. Imobiliză antebrațul femeii pe saltea; fu atunci aproape orbit de sclipirea stelară a brațării ieftine de aramă ce-i împodobea încheietura. Era semn că Tengri, zeitatea mongolă a cerului albastru, îi trimitea binecuvântarea lui de dincolo de întunericul înconjurător. Lumea toridă, palpitândă, frământată și înspăimântată de dinaintea-i îi trebuia lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]