7,850 matches
-
se raportează la sine și la lumea exterioară, omul se va diferenția în mod fundamental pe planeta Pământ. Trimiterea lui Hegel la lumea orientală nu este întâmplătoare, în acest context al discuției despre conștiința de sine. Spunem aceasta pentru că lumea orientală, omul oriental se va raporta în mod diferit, își va pune întrebările în mod diferit și va găsi răspunsuri diferite, altele decât lumea iudeo-creștină, a cărei credință stă azi la baza a ceea ce numim occidentalism 178. Conștiința de sine este
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
la sine și la lumea exterioară, omul se va diferenția în mod fundamental pe planeta Pământ. Trimiterea lui Hegel la lumea orientală nu este întâmplătoare, în acest context al discuției despre conștiința de sine. Spunem aceasta pentru că lumea orientală, omul oriental se va raporta în mod diferit, își va pune întrebările în mod diferit și va găsi răspunsuri diferite, altele decât lumea iudeo-creștină, a cărei credință stă azi la baza a ceea ce numim occidentalism 178. Conștiința de sine este baza pentru
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de mai sus ilustrează o sinteză a celor două modalități de percepție asupra existenței lumii și omului. Sedlacek pune în evidență, în lucrarea "Economia binelui și a răului", cele două concepții fundamentale despre lume și om. Este vorba despre concepția orientală care consideră lumea ca evoluând într-o "viziune ciclică mirifică"887 și concepția iudeo-creștină. "În Epopeea lui Ghilgameș istoria nu merge în nicio direcție. Totul este o reprezentare ciclică, cu variațiuni minore, așa cum vedem în natură, iar poveștile au loc
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
noastră într-o spirală ciclică cu tendință ascendentă corespunde întru totul nivelului de cunoaștere pe care îl deținem azi. Fără a fi intuit până la capăt realitatea fizică și socială despre care vorbim, Spengler a văzut lumea occidentală (capitalismul) asemeni filosofiei orientale, ca dezvoltându-se într-un cerc care se închide cu o catastrofă. Cu toate acestea, el a intuit natura expansivă a societății umane, afirmând următoarele: "Imperialism și civilizație pură891. Destinul occidentului se închide cu acest fenomen irevocabil. Omul cultivat își
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
creștine (lupta dintre Dumnezeu și Diavol, domnia lui Anticrist, arderea lumii, purificarea prin Împărtășirea cu vin și pâine, sângele și trupul Mântuitorului etc.) sunt Împletite cu motive mitologice provenite fie din substratul local, fie din mitologiile indo-europene, fie din imaginarul oriental: mitul celor trei vârste ale umanității, uriașii - oamenii - blajinii sau rohmanii (vezi sinteza dezbaterilor În A. Oișteanu, 1998), motivul Pământului sprijinit pe un stâlp și mereu amenințat de o figură malefică, transformarea lui Iuda În divinitatea cosmogonică și escatologică (vezi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cosmogonică și escatologică (vezi M. Coman, 1983), imaginea zmeilor sau a păsărilor cu cioc de fier (venite probabil odată cu povestirile despre Alexandru cel Mare), lupta cosmică dintre divinitățile Binelui și cele ale Răului. Este interesant de observat cum străvechiul mit oriental al lumii făcută din sau susținută pe o piele de taur apare aici, oarecum inversat - pe această piele se dă lupta finală, iar imperfecțiunea acesteia (pozitivă În versiunile cosmogonice, căci permitea trecerea luminii către oameni) devine sursa distrugerii universului. Pe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cuptoare se perpelesc În flăcări și urlă sufletele celor care nu au vrut să se pocăiască; de o roată de flăcări care se Învârtește de o mie de ori pe zi sunt legate o mie de suflete. Regăsim și tema orientală a podului: cei drepți Îl trec, dar păcătoșii cad Într-un fluviu sinistru, plin de pești monstruoși, care sunt gata să-i Înghită; cei vinovați de fapte rele intră În apă până la brâu, iar cei care s-au bucurat de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
juste titre, " un Transylvain de formation allemande ". Îl " a vingt-trois ans lorsqu'il devient citoyen roumain "808, ce qui n'est pas dépourvu d'importance. Șes années de formation se déroulent dans le cadre d'une double culture : " une culture orientale, celle du village transylvain, de cette ruralité ancestrale qui fonde l'être roumain, [et] une culture occidentale, essentiellement philosophique, celle des grandes puissances européennes de ce début de XXe siècle, à laquelle îl accède par la médiation de la langue allemande "809
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Dans la poésie de Blaga, le thème de la tristesse se fait visible à travers le leitmotiv des larmes, qui a comme source un certain " christianisme cosmique " : Leș larmes, manifestation corporelle de la tristesse de l'âme, șont familières à la sensibilité orientale. Leș poèmes de Blaga portent en eux cette sensibilité du cœur qui accompagne l'esprit venu de l'Orient. Să vision de l'univers en proie de l'angoisse de la mort est peuplée de figures et de symboles venus de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
établir une correspondance secrète entre l'œuvre de Cioran et le titre du recueil L'étoile la plus triste : Un autre négateur, Cioran, qui a tânt écrit sur leș larmes, a entendu lui aussi l'appel familier à la sensibilité orientale, du désert, de la Thébaïde. Cioran a connu lui aussi la souffrance d'être, selon să propre formule, " un négateur assoiffé de quelque catastrophique oui ". Deux esprits que tout sépare se șont croisés dans la figure de ces larmes sèches, qui
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de informațiile orale. Spirit naiv, balcanic, când înclinat spre fabulație și miraculos, când robit amănuntelor anecdotice sau chiar prozaice (liste de prețuri sau „catastișele” cioclilor), narează savuros, într-un stil mai limpede decât Zilot Românul. El descoperă dialectica fatalistă, vag orientală, bazată pe ciclicitatea faptelor istorice - idee iluministă, îmbinată cu moralismul din Eclesiarh. Spațiul cronicii este sud-estul european, teatru de război a trei imperii. D.E. face portretul unor comandanți, dă amănunte strategice și pitorești despre mișcările de trupe și „secreturile” armamentului
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
va cunoaște o nouă revigorare în secolele următoare. Împărații Dioclețian (284-305) și Constantin (306-337), prin măsurile lor financiare, au restabilit moneda romană, ce-și va ridica valoarea până la sfârșitul secolului al IV-lea. Dominatul a transformat Imperiul într-o monarhie orientală, bazată pe o armată disciplinată, birocrație și fiscalitate riguroasă. Transformarea internă a Imperiului, la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, se va resimți curând și la Dunăre. Statul roman păstrase în nordul Dunării de Jos
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ai creștinismului, spunea în cartea sa, Contribuții epigrafice...: "Către anul 300, creștinismul în forma sa latină ajunsese biruitor până la Dunăre, pe toată întinderea ei, până la Noviodunum (Isaccea) inclusiv. Dincolo de Dunăre, în nordul ei, goții primiseră creștinismul, prin Wulfila, în forma orientală, ariană și greacă. În anul 325, la nord de Dunăre, undeva în Gothia, exista chiar un episcopat gotic. În sfârșit, înspre anul 350, toate orașele însemnate ale celor două Moesii erau reședințe episcopale".2 Scriind douăzeci și cinci de ani mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de popularului "erou trac", iar Sf. Cosma și Damian apar, în secolul al IV-lea, ca înlocuitori ai dioscurilor, la Cavarna, în Dobrogea. (Un istoric, Zeiller-"Les origines chretiennes dans les provinces danubiennes", Paris, 1918, se întreba dacă aceste credințe orientale au fost un ajutor sau o piedică pentru răspândirea creștinismului). În ceea ce privește sinteza religioasă a poporului nostru (român), ceea ce lipsește aici cu totul este amintirea zeului local, care nu este cel mai mare, ci cel mai activ. Astfel, sfinților nu li
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toți "idolii și demonii păgâni" combătuți de creștinismul în ascensiune. Din secolul al III-lea, a început să se generalizeze și sensul creștin al termenului înger, din latinul angelus, la care au contribuit nu numai concepțiile creștine, ci și influențele orientale și cele greco-romane. Însușirea unor acte, gesturi și lexeme creștine a fost facilitată de realități similare din cultele păgâne din Moesia Inferior și Dacia. O dată cu ascensiunea treptată a cultului Fecioarei Maria, a fost asimilată și vechea terminologie păgână, Născătoarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alături de slavonismele duh, diavol, vârcolac, mor, moroi, zmeu, vrajă, vrăjelnițe se află lexemele traco-dace bală, balaur, dulf, zgripțor, zgripțuroaică, dar și latinul drac (draco) alături de care stau "cohorte" întregi de genii, îngeri, existențe divine suprasau sub-mundane de origine greco-romană și orientală ce au "populat" spațiul Daciei și Moesiei Inferior. Apoi, un alt termen, semidivinitatea Baba (pl. Babele), originar (lingvistic) din sl. baba, ca Baba Dochia, Baba Hârca, Baba Cloanța, Ursitoarele, după S. Fl. Marian, dar acestea nu se explică doar prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sudul Dunării.18 Așezarea slavilor și coabitarea cu autohtonii Prin pătrunderea slavilor în sudul Dunării, la începutul secolului al VII-lea, numărul lor se va reduce simțitor în nordul ei (Dacia), ei sfârșind prin a fi asimilați de români. Romanitatea orientală s-a păstrat în nordul Peninsulei Balcanice, între Dunăre și Haemus, în momentul năvălirii slavilor, după cum o dovedesc denumirile latine ale satelor și castrelor din sudul Dunării, în vremea lui Justin II. Când slavii au trecut Dunărea, în anul 602
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
II, p. 727-728. 4. Istoria Românilor, vol II, p. 729-730. 5. Ibidem, p. 730-731; M. Rusu, Populațiile turce, slavii și autohtonii în bazinul carpato-dunărean în secolele VI-IX, în AIIACN 21, 1978, p. 121-134; Idem, Aspecte ale relațiilor dintre romanitatea orientală și slavi, în AMN 16, 1979, p. 181-200. 6. Istoria Românilor, vol. II, p. 731-734. 7. Ibidem, p. 736-737; Z. Szekely, Slavii și populația băștinașă în sud-estul Transilvaniei, în Aluta 3, 1971, p. 131-134; Idem, Așezări din secolele VI-X
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
straturi etnice: tracii (daco-geții), care locuiau în nordul și sudul Dunării, ei au fost supuși de romani și latinizați, iar la începutul evului mediu (secolele VI-VII), slavii au cucerit ambele maluri ale fluviului și au reușit să desprindă romanitatea orientală de restul ei, iar latinii de răsărit, detașați de masa romanității, au asimilat pe slavi și s-au închegat într-un popor nou, românii. Spațiul de naștere (formare) al unui popor nu este un cuib restrâns, ci o regiune întinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de apus a spațiului în care s-a format poporul român. O masă romanică se întindea în provinciile care legau nordul Italiei de apusul Balcanilor, dar acești romanici nu făceau parte din strămoșii direcți ai românilor și nici din romanitatea orientală. Închegarea poporului român nu poate fi înțeleasă fără cunoașterea amănunțită a romanității sud-dunărene-a reduce spațiul etnogenezei românești la regiunile nord-dunărene este o eroare. Prin urmare, poporul român este continuarea etnică a romanității orientale, el s-a format pe un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
direcți ai românilor și nici din romanitatea orientală. Închegarea poporului român nu poate fi înțeleasă fără cunoașterea amănunțită a romanității sud-dunărene-a reduce spațiul etnogenezei românești la regiunile nord-dunărene este o eroare. Prin urmare, poporul român este continuarea etnică a romanității orientale, el s-a format pe un spațiu întins a cărui axă era Dunărea. Pentru români, ca și pentru migratori, Dunărea n-a fost o graniță, o limită geografică insurmontabilă. P. P. Panaitescu subliniază că pentru înțelegerea nașterii poporului român și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de origine maghiară, numele lor (Szekely) însemna apărător (păzitor) de graniță, iar cealaltă afirmă că secuii erau o populație diferită sau doar înrudită cu ungurii. Cercetările cele mai recente susțin că secuii sunt rezultatul unui amestec de populații diferite: turcice, orientale și maghiare. Pentru a identifica originea lor, trebuie să avem în vedere un complex de factori social-economici, istorici, etnografici, lingvistici, juridici, care au dus la formarea grupului de populație, numită "națiunea se cuilor". Secuii, în ciuda limbii vorbite, foarte apropiată de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
grupuri de sași, în sudul Transilvaniei, acești secui au fost mutați apoi, după mijlocul secolului al XII-lea, în colțul de sud-est al Transilvaniei. Al doilea grup de secui s-a deplasat din părțile Bihorului spre versantul apusean al Carpaților Orientali, de unde s-au răspândit apoi în Gurghiu, Harghita și Ciuc. În această regiune sunt atestați, la mijlocul secolului al XIII-lea, români și secui care s-au opus mongolilor, când au încercat să treacă prin pasurile Carpaților în Transilvania. La începuturile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au luat cu asalt principalele orașe ale Horezmului, Buhara și Samarkand, capitala statului, Urghenci, a fost ocupată în 1221 și, în același an, ei au invadat Afganistanul și Chorasanul, unde se refugiaseră luptătorii islamici. Cele două teritorii ocupate, împreună cu Iranul oriental, au fost incluse în statul (ulusul) mongol. În anii următori, 1226-1227, mongolii au atacat din nou tanguții din China, deoarece aceștia au refuzat să susțină militar campania din Asia Centrală.14 După cucerirea Horezmului, hoardele mongole au continuat înaintarea spre apus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
frunte cu căpetenia lor Kuthen, a obținut permisiunea regelui Bela IV al Ungariei de a se așeza în țara sa, în 1239. În același timp, alte cete de cumani au trecut Dunărea în ținuturile balcanice (bulgare). În legătură cu migrația cumanilor, cronicarul oriental Ibn Tagribirdi menționează că nomazii au intrat în legătură cu suveranul "vlahilor", Unus-han, care a acceptat stabilirea lor într-o regiune stăpânită de el. Dar, ulterior, acesta și-a schimbat atitudinea binevoitoare față de cumani și i-a atacat. Se pare că acel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]