6,112 matches
-
o privire adâncă, sublimă, rătăcită, fatală, cu buzele strânse a dispreț pentru Întreaga seminție, cu sufletul obosit, byronian, Înecat În dezgust și În misterul ființei”. Poate că Chateaubriand exagerează, poate că nu vede, așa cum o va face Barbey d’Aurevilly, originalitatea de substanță a stilului dandy. Oricum, el nu e singurul care percepe fenomenul doar prin ceea ce dandysmul are mai ostentativ și superficial. Ironii și sarcasme vin și din partea lui Balzac, dar și a unor englezi care se simt la Paris
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prieteni (Swinburne, Dante Gabriel Rossetti, Oscar Wilde), cât dușmani. O puzderie de episoade picante (polemici, scandaluri, procese) Îl trec În prim-planul atenției ca persoană, În timp ce opera sa de pictor și gravor se retrage În fundal, taxată drept minoră, din cauza originalității ei sfidătoare. Rămâne ca un moment antologic În istoria proceselor londoneze despăgubirea pe care o cere (și o primește, sub forma unei sume simbolice) pentru ofensa adusă de Ruskin În 1877 uneia dintre pânzele sale expuse la galeria Grosenvor. Satisfăcut
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Ce este așadar pasiunea asta, care, devenită doctrină, și-a făcut adepți atotstăpânitori, instituția asta nestatornică În scripte, ce și-a făcut o atât de trufașă castă? E mai presus de orice o nevoie aprigă de a-și plămădi o originalitate, cuprinsă În limitele exterioare ale uzanțelor zilnice. E un fel de cult de sine Însuși ce poate supraviețui căutării fericirii ce-o poți afla În alții, În femeie, de pildă, ce poate supraviețui chiar la tot ceea ce numim iluzii. Este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca atare. Dandy-ul, În schimb, profesând, cum s-a mai spus, un cult de sine activ, ostentativ, „crede că diferența trebuie dovedită, arătată și că, În consecință, ea se creează manifestându-se. Ce sens poate avea, pentru el, o originalitate ce nu se modelează, ce nu se probează prin efectele de neîncetată surpriză pe care le provoacă? A-și scoate eul În evidență nu e o simplă dezvăluire, o epifanie a ceva deja prezent; e o practică creatoare”1. Încă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
deopotrivă, și prieten, și dușman. Prieten, pentru că Îl imită fascinat, devenind „cutia sa de rezonanță”; iar dușman, pentru că, imitându-l, atenuează, ba chiar anihilează diferența la care visează dandy-ul, amenințându-i deci unicitatea, atentând la forța de șoc a originalității sale. Atât snobul, cât și dandy-ul au nevoie, de la Începutul până la sfârșitul traseului lor, de câte o oglindă. Dar În timp ce snobul caută În ea imaginea celor cărora vrea să le semene, să le fie, cu alte cuvinte, reflex, dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mereu În cercul elitar al maeștrilor eleganței, ei nu sunt validați ca dandy tocmai din cauza excentricității lor necontrolate. Dandy-ul e Îndrăzneț, dar curajul său - o spune Încă Barbey d’Aurevilly - e „plin de tact, oprit la timp, găsind Între originalitate și excentricitate faimosul punct de intersecție al lui Pascal”. Semnele prin care dandy-ul se distinge și neagă trebuie să fie discrete. Altfel, efectul scontat se pierde. Eleganța negatoare a dandy-ului devine obscenă, trivială și, În consecință, se demonetizează
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și fără să vrea) să-l distrugă. Dandy-ul artist rămâne fatalmente parțial dependent de vechile coduri, „prizonier al unei estetici deja recunoscute În cercul unde el se produce și, implicit deci, prizonierul unui anumit academism. Pentru a atinge veritabila originalitate, cea care, cu totul novatoare, perturbă Însăși concepția artei, el trebuie să iasă din dandysm”1. Așa să fie? Din nou, da și nu, dacă ne gândim la câteva cazuri, Începând cu Byron sau Baudelaire și Încheind cu Proust. Poate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de religie. Cea mai aspră lege mănăstirească, porunca neînduplecată a Bătrânului din munți care, după ce-i Îmbată, le cere discipolilor săi să-și ia viața, nu era mai despotică și nici mai respectată decât doctrina aceasta a eleganței și a originalității care impune, la rându-i, ambițioșilor și umililor ei discipoli, oameni adesea plini de ardoare, de pasiune, de curaj și energie, cumplita formulă: Perinde ac cadaver!*1 Dacă ar fi să Îi dăm crezare lui Jean d’Ormesson, paragraful de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
iată de ce cuvântul dandysm nu e francez. El va rămâne străin, aidoma lucrului pe care Îl exprimă. Am făcut să se răsfrângă din plin toate culorile; dar cameleonul nu poate oglindi albul. Iar pentru popoare, albul e forța Însăși a originalității lor. Nouă ne-a fost hărăzită mai mult puterea de asimilare, care ne distinge față de alții, și nu celălalt har de la Dumnezeu, cealaltă forță - puterea de a fi tu Însuți, care e Însăși persoana, Însăși esența unui popor. Ei bine
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Nouă ne-a fost hărăzită mai mult puterea de asimilare, care ne distinge față de alții, și nu celălalt har de la Dumnezeu, cealaltă forță - puterea de a fi tu Însuți, care e Însăși persoana, Însăși esența unui popor. Ei bine, forța originalității englezești imprimată vanității umane - vanitate Înfiptă până-n străfundul inimii ultimului ajutor de bucătar, față de care disprețul lui Pascal nu e decât o insolență oarbă - a produs ceea ce se numește dandysm. Nu-i chip să devii părtaș cu Anglia la așa ceva
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îl generează nu s-a simțit mai violent În străfundul moravurilor decât În Anglia, societate a Bibliei și a dreptului; și probabil că tocmai din această Încleștare Înverșunată, eternă ca duelul dintre Moarte și Păcat la Milton, s-a născut originalitatea profundă a acestei societăți puritane, care ni le dă pe Clarissa Harlowe (ca ficțiune) și pe Lady Byron 1 (ca realitate). În ziua când se vor decide sorții victoriei, trebuie că Însuși modul de a fi pe care Îl numim
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
reeditat scenele dintre Lauzun și Marea Domnișoară. Se vede prea bine, de altfel, că numele pe care Îl purtau (Les Beaux) e de inspirație franceză. Iar grația le era pe măsura numelui. Nu pur englezească, Însă insuficient pătrunsă de acea originalitate a poporului care l-a născut pe Shakespeare, de acea forță intimă ce avea să-l contamineze mai târziu. Să nu ne Înșelăm Însă: Frumoșii nu sunt dandy-i; Îi precedă doar. E drept, o undă dandy tulbura deja aceste
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lordul Delamere, deci tot ceea ce era prestigiu politic și social. Femeile, care sunt - ca preoții - Întotdeauna de partea puterii, au fost, cu buzele lor roșii, fanfara admirației, trâmbița gloriei sale. Dar au rămas doar trâmbițe, căci aici s-a dovedit originalitatea lui Brummell, aici s-a deosebit el În mod esențial de Richelieu și de aproape toți bărbații pregătiți să seducă. El nu era ceea ce lumea numea libertin. În vreme ce Richelieu Îi imita cam prea mult pe acei cuceritori tătari care-și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
destul dispreț, că uniforma a exercitat o fascinație irezistibilă asupra lui Brummell. Asta ar Însemna să explici ce este un dandy prin prisma unui sublocotenent. Un dandy ce-și lasă amprenta peste tot, care nu există fără o anume distinsă originalitate 2 (Lord Byron) trebuie neapărat să urască uniforma. De altfel - și pentru lucruri mai grave decât această simplă chestiune de ținută -, era În firea lucrurilor ca Brummell să fie rău judecat, mai ales după moarte, când influența sa dispăruse. În timpul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tot ce are un dandy mai specific. Ar trebui să existe o ,,legislație a dandysmului”1, dar, firește, ea nu poate fi făcută. Orice dandy e un Îndrăzneț, dar unul cu tact, care se oprește la timp și află, Între originalitate și excentricitate, faimosul punct de intersecție al lui Pascal. Iată de ce Brummell nu s-a putut adapta la constrângerile regulii militare, care Înseamnă și o uniformă. Din acest punct de vedere, el a fost un ofițer reprobabil. Dl Jesse, acest
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
era demn de a fi englez. Iar dacă ar fi fost, ar fi ajuns unul dintre cei mai strălucitori dandy ai Angliei. Avea acel egoism englezesc - cel mai teribil din câte au existat vreodată, după egoismul roman. Prin ținută, prin originalitatea ei (nuanțată Însă), prin pretenția de a nu fi asemenea celorlalți, pe când ceilalți erau cu toții egali În fața lui Ludovic al XIV-lea; prin sângele rece și stăpânirea de sine, prin neprevăzutul conduitei (căci una din trăsăturile dandy-lor era de a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
măsură a lui Lauzun - un dandy de dinaintea dandysmului, un englez al Franței. Cât un roman de Stendhal! Firește, aici, și nu altundeva e locul cel mai potrivit pentru a vorbi despre toate acestea. II Marea Domnișoară avea, ca prințesă, o originalitate necunoscută azi și un mod de a simți aproape de neînțeles pentru banalele noastre moravuri. Găsesc În ea una dintre cele mai frumoase Înfățișări ale vremilor trecute: orgoliul În respectul pentru sine și pentru rangul său, mai presus de orice. Era
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să le fii superior celorlalți prin spirit, maniere și frumusețe. Dar În acel secol al conveniențelor, când totul se asemăna, superioritatea lui Lauzun era tocmai ieșitul din comun; ceea ce În zilele noastre am numi- pentru că pe atunci cuvântul nu exista - originalitate. Înainte de a se Îndrăgosti de el, Domnișoara a fost uimită, la o paradă de cavalerie, de aerul lui Lauzun (pe atunci conte de Péguylem) și de orgoliosul său stindard: un proiectil ce urca spre nori, purtând o deviză În spaniolă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de Lauzun, iar ceea ce o decide sunt mai ales „diferențele față de ceilalți oameni În felul său de a fi, Înălțimea sufletului, mult deasupra celorlalți bărbați, plăcerea conversației și un milion de trăsături unice pe care i le cunoșteam”. Mereu unicitățile, originalitatea, extraordinarul, neprevăzutul, pentru rutina ei de high life și de prințesă! Femeia aceasta ghicise dandysmul modern! Căci, evident, el e aici... IV Mathilde de la Mole (din Roșu și Negru) nu-și dă nici ea mult mai bine seama de senzațiile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
al treilea va oferi un eseu despre parfumuri, despre Îmbăiere, despre coafură. Un alt capitol va prezenta o teorie completă a mersului și a ținutei corpului. Unul dintre bunii noștri prieteni, dl Eugène Sue, remarcabil deopotrivă prin eleganța stilului și originalitatea opiniilor sale, prin gustul său rafinat În toate privințele, ca și printr-o minunată Înțelegere a vieții, ne-a promis comunicarea remarcelor sale pentru un capitol intitulat: Despre nerușinare considerată În raporturile sale cu morala, religia, politica, artele și literatura
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a te distinge. Ce este, prin urmare, patima aceasta care, devenită doctrină, a făcut adepți dominatori, ce este așadar această instituție nescrisă ce a creat o castă atît de trufașă? Înainte de orice e nevoia ardentă de a-și crea o originalitate, nevoie constrînsă să rămînă În limitele exterioare ale conveniențelor. E un fel de cult de sine Însuși ce poate supraviețui căutării fericirii pe care ți-o poate da aproapele, femeia bunăoară; ce poate supraviețui chiar și tuturor celor pe care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
totul considerînd dandysmul un fel de religie. Cea mai aspră lege monahică, porunca Bătrînului din munți, care cerea fără a Întîmpina Împotrivire discipolilor săi beți să se sinucidă, nu era mai despotică și nici mai ascultată decât această doctrină a originalității și a eleganței, care impune și ea ambițioșilor și smeriților sectanți, bărbați adesea plini de ardoare, de patimă, de curaj, de energie stăpînită, Înfricoșătoarea formulă: Perinde ac cadaver. Că le place să li se spună rafinați, incredibili, frumoși, lei ori
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
impresionismul lui Wilde trebuie legat de conceptul de frumusețe, nu de cel de tehnică! Așadar, nu „forma nouă”, nu „modalitatea nouă” predomină În această ecuație, ci relația stabilită Între „impresie” și „frumusețe”. Adică Între două inefabile. Cine persistă În căutarea originalității formale a prozei lui Wilde se află În impardonabilă eroare: nimic mai „clasic”, mai bine așezat În pagină, mai conformist, mai previzibil, mai accesibil decât o pagină a sa. Cu o voluptate secretă, Wilde se folosește de aparenta transparență a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aplecându-se pe malul tău, spre a-și admira frumusețea În apele tale. Dacă-l iubesc, răspunse râul, e pentru că atunci când se apleca asupra apelor mele Îmi vedeam propria reflexie În ochii lui. O Întrebare: de ce un autor obsedat de originalitate, de anihilarea prin parodie a marilor teme acceptă confruntarea cu un mit a cărui expresivitate fusese stoarsă de marile nume ale culturii, de la Ovidiu la Balzac? Wilde Însuși vizitează și revizitează mitul lui Narcis (și al florii ce-i poartă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
desfășurată de el nu avea girul unei autorități. Totuși, el inventează o formă nouă de circulație, prin emiterea de bilete de bancă. În epocă scontul era des uzitat, negustorii venind la bănci cu efecte de comerț pentru a obține credite. Originalitatea sa a constat în a nu mai oferi monedă metalică drept împrumuturi, ci bilete de bancă, înscrisuri care înlocuiau moneda metalică în circulație, dar care, așa cum vom mai discuta, nu puteau fi numite ca fiind bancnote. Bancnota ținând de un
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]