3,686 matches
-
par care îi intrase printre picioare și îi ieșise pe la ceafă. Așa că se hotărâseră repede. Săpaseră o groapă lângă stejarul în care îl aninase Zogru, apoi îl îngropaseră de viu, cu mâinile legate la spate și fruntea în pământ. Aveau oroare de crime. Nu omorâseră pe nimeni în viața lor, de aceea soluția li se păru rezonabilă: nimeni nu va ști unde a dispărut Mihnea și nimeni nu-i va bănui pe ei. Apoi alergaseră tot restul nopții aceleia până când ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aer și a început o nouă zi. La început, Shif-re nu ne-a lăsat pe mine și pe Meryt să facem nimic în bucătăria sau în grădina ei, așa că amândouă stăteam degeaba și ne uitam cum muncea ea. Meryt avea oroare să devină o soacră băgăcioasă, dar mâinile îi tânjeau după o ocupație. - Măcar lasă-mă să storc eu berea, zicea ea. - Eu aș putea să mătur acoperișul, mă ofeream eu. Dar Shif-re părea jignită de propunerile noastre. După o sptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
auzind numele tatălui său de pe buzele lui Iosif, dar imediat dup-aia a aflat cum frații mei, proprii lui unchi, îl măcelăriseră pe Shalem în patul lui. Re-mose și-a mușcat limba ca să nu țipe. Iosif și-a declarat propria oroare față de crimă și și-a susținut nevinovăția. - Doi dintre frații mei și-au pătat mâinile cu sânge, a spus el, dar a recunoscut că poate patru au fost implicați în omor. Toți am fost însă pedepsiți. Ea ne-a blestemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ascultat în tăcere, uitându-se la fața mea în timp ce spuneam povestea mamelor mele, și povestea de la Salem și uciderea lui Shalem. Prietena mea nu s-a mișcat și nici n-a scos vreun sunet, dar fața îi arăta zbuciumul inimii, oroare, furie, simpatie și compasiune. Când am terminat, a dat din cap: - Acum înțeleg de ce nu mi-ai povestit mai demult, a spus ea cu tristețe. Aș fi vrut să te fi ajutat să duci povara asta de la bun început. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spre camera ei. Nici nu Închiseră bine ușa În urma lor, cînd ea Începu să-l dezbrace și, lăsîndu-se să alunece la picioarele lui, Începu să-l sărute. În timp ce dorința creștea, uită că Yves Îi putea surprinde, după cum uită la fel de repede oroarea de noaptea trecută de pe faleză. 5 Bacul era tras la chei cînd mașinuța Méhari opri În port. Literele cursive, albe, se deslușeau net pe emailul bleumarin al coșului. Compagnie de l’Iroise. Gildas spunea că Într-o bună zi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
voia ca sufletul fiului său să fie chinuit. Privirea lui Jeanne păru s-o străpungă, cea pe care Loïc o lăsă să zăbovească o clipă asupra ei o Îngheță. Ar fi putut jura că Îl Înspăimînta. Mai rău: Îi producea oroare! Se scutură ca să alunge stinghereala și se Îndreptă spre cei doi bărbați care așteptau la o parte. Franck Caradec strînse cu blîndețe mîna coechipierei lui, un mod pudic de a-i spune că putea conta pe el. Apoi trecu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
maică-sii, era agitat de o mînie surdă, motivată În mod fățiș de teamă. Jeanne Încerca să-l aducă la sentimente mai normale. - Nimeni altcineva decît noi doi nu poate fi la curent În legătură cu Marie... - Ea e răspunzătoare de toate ororile astea! Diavolul care Își face acum de lucru la Lands’en e din pricina ei. - Taci din gură! - Trebuie să-i dăm ce caută și totul va conteni! - Niciodată n-am s-o jertfesc, mă auzi, niciodată! - Preferi să-i jertfești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din tumulus, Lucas deplasă un bloc al construcției. Atunci se ivi brusc din tumulus, cît pe ce să-i atingă obrazul, o mînă cadaverică. Lucas Își dădu pe dată seama despre ce era vorba Înțelese că Marie nu putuse depăși oroarea unei premoniții și se simți aproape ușurat că starea de inconștiență În care căzuse o cruța de sinistra descoperire. Trupul fără viață al lui Nicolas. * * * Din superstiție, nici un localnic nu voi să dea o mînă de ajutor jandarmilor ca să degajeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei cea mai convingătoare, o manevră pentru a arunca dezonoarea asupra familiei noastre și a ne stăvili proiectele de mărire a fabricii de faianță. Nimic mai mult. Și știu foarte bine cine e josnicul corb care se ascunde Îndărătul acestei orori! Ronan, tulburat, o văzu că-și Înhață cheile mașinii de pe birou și o ajunse din urmă cînd cobora scara. - Doar nu crezi că familia Kersaint s-ar coborî pînă la... - Șacalii ăștia sînt În stare de orice, dragul meu, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avu altceva de făcut decît s-o lase să-și Înfrunte singură durerea. Marie era În toiul coșmarului. Adormise liniștită, dar, pitulată Într-un ungher al somnului ei, fiara hidoasă se năpustise Încă o dată, năpădind-o cu viziunile ei de oroare, torturînd-o cu o panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense, desfășurate, care o Înghițeau sub vîrtejuri de spumă, băltoaca de sînge dispărînd În nisip, teroarea unei mîini ivindu-se, apoi, Într-un horcăit Înspăimîntător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
proiectă spre Încăperea cea mare, totul desfășurîndu-se Într-o clipită. Îl zări pe Fersen care scotea arma din toc sus, la mezanin și, fără urmă de șovăială, trase. Lucas scoase un horcăit scurt și Marie auzi cu un sentiment de oroare zgomotul trupului care se prăbușea, făcînd să răsune lemnul podelei. - Lucas! Nu! Morineau, Înșfăcînd-o pe Marie de gît, aproape că o sugrumă pentru a o face să tacă. O tîrÎ spe scara mezaninului. - Am să-l termin, n-o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pînă la fundul paharului Înainte de a se simți În stare să-și revină din spaimă. În timp ce chema Întăriri pentru o cercetare sistematică a castelului, Lucas o văzu, aproape cu regret, că-și recapătă culoarea, dar și obișnuita-i vorbărie. - Ce oroare! Asta Înseamnă că toată lumea poate atunci să intre și să iasă de aici? - Iar Ryan cu siguranță nu s-a abținut. Și, fără nici o Îndoială, nici soțul dumitale... Lucas rămase cu fraza neterminată, căci i se păru că aude un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de luptă, privind miile de trupuri mutilate și spintecate, arunca În treacăt: „Bah... Parisul are nevoie de-o singură noapte ca să plodească alții.” Cu fiecare lună, David și câțiva acoliți s-au cufundat tot mai mult În cruzime și În oroare. Uneori Își puneau măști și filmau scenele de tortură; unul dintre participanți era producător În industria video și dispunea de aparatură de multiplicare. Un snuff movie bun se putea vinde extrem de scump, În jur de douăzeci de mii de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și pe ceilalți să adopte imaginea pe care și‑o confecționase el despre sine; personalități plate, calculate („personalități” e un termen mai bun decât „suflete” - cu personalitățile te mai descurci, dar a contempla sufletele unor astfel de indivizi e o oroare pe care dorești s‑o eviți). Nici o concepție de viață decât stupizenia, gloria deșartă - nici un dram de loialitate față de comunitate, nici un pic de dragoste pentru polis, goliți de gratitudine, văduviți de orice rațiune căreia ar merita să‑ți dedici viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pricep răufăcătorii, aș putea fi un polițist În haine civile, cu un pistol În geantă. Chiar și așa, Într‑o seară, fereastra laterală a mașinii a fost făcută țăndări chiar În parcarea din spatele blocului nostru. Un lucru de care avea oroare Rosamund era să vadă noaptea șobolanii stând Încolonați În locurile de unde puteau urmări și adulmeca aromele de la restaurantul de pe Beacon Street. - Stau Înșirați ca jurații În boxa juriului și captează toată lumina În ochii lor, Îmi spunea. Când urca târâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de aproape perfecta sa soție În exercițiu - „Rosamund” (n‑aș ști să spun dacă alegerea numelui este măcar În parte ironică) e frumoasă, inteligentă, iubitoare, ba chiar Îl salvează de la o moarte oarecum nedemnă (toxiinfecție alimentară) - și Își amintește numai orori despre soțiile anterioare, mai ales despre penultima („Vela”), precum și despre cvasitotalitatea persoanelor Întâlnite Într‑o viață aparent interminabilă. Această retrospectivă otrăvită pare să‑i consume lui „Chick” energia vitală remanentă, relegând Într‑un domeniu al banalității expeditive orice altă trăire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Să poată rezista... măcar așa... cât de cât... ARTUR: N-am știut. N-am știut și gata. GARDIANUL: Și dumneavoastră visați trompeți! ARTUR (Vehement, vinovat.): Nu-i adevărat! GARDIANUL: Ba da! V-am prins eu! Ați visat trompeți. ARTUR: Ce oroare! GARDIANUL: Sigur. Visul desfigurează realitatea. (Pauză; personajele ușor obosite.) ARTUR (Patetic.): Și totuși, și totuși... Cu puțină ordine, cu puțină disciplină... Cu un cetățean, doi... această sală s-ar lumina, s-ar rotunji, s-ar lipi mai repede de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ia te uită! Ăștia mai lipseau! GRUBI: Eu nu-i înțeleg pe unii... Au un tupeu! PRIMUL BĂRBAT: Asemenea oameni ar trebui interziși prin lege. GRUBI: Care lege? Tu nu vezi că aici e care pe care? BRUNO (Înfiorat de oroare.): Brrr! E sinistru! GRUBI: Au să strice tot. PRIMUL BĂRBAT: N-ar trebui să le permitem tuturor, nu-i așa, să... AL DOILEA BĂRBAT: Ah! Mi s-au răcit picioarele! BRUNO: Ia te uită! Altul! GRUBI: Asta e bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din întâmplare cu imitația de blană de leopard pe care o purtasem eu mai înainte în chip de halat de baie. La sfârșitul fiecărei propoziții din rugăciune, Fuehrer-ul negru dădea o lovitură în toba bine înfășurată. Expunerea lui Resi privind ororile vieții din spatele Cortinei de Fier a fost scurtă și plictisitoare, iar din punct de vedere educativ atât de nesatisfăcătoare, încât Jones s-a văzut nevoit să-i șoptească: — Majoritatea comuniștilor convinși au sânge evreiesc sau oriental, nu-i așa? — Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-se în aerul umed. Înainta în direcția opusă apei, unde nu se întindea decât un deșert alcătuit din dune repetate la infinit. Se obișnuise și cu monotonia asta, pentru că o făcea de dragul Margaretei. Nu simțea absolut nimic, nici jenă, nici oroare, nici plictis, nici milă față de biata lui soție. Îi era de ajuns un pustiu care nu exista și un soare electronic. Se trântea din nou pe nisip, planificându-și acțiunile: o nouă resetare, apoi oprire, trei zile pauză, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pumn, nenorocitul! — Păi, eu l-am lovit prima, recunoscui eu. Cred că i-am spart nasul. Sophie își retrase rapid mâna de pe fața mea, de parcă s-ar fi temut să n-o mușc. Sally se holba la mine plin de oroare. Iar Matthew se înecă cu capuccino. —Sam e eroul zilei, zise MM. Ea și Fisher păreau a fi singurii care nu păreau a fi prea șocați de mărturisirea mea. —Sam, te superi dacă te rog să ne spui și nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dintre ele o denunțase poliției și amândouă fuseseră duse În unul dintre lagăre. Nimeni nu-și mai aducea aminte care fusese, Auschwitz, Bergen-Belsen, Dachau; numele nu prea conta. După război, ele se Întorseseră În oraș, după ce supraviețuiseră cine știe câtor orori, și uite-le acum, aproape cincizeci de ani mai târziu, cum traversau Campo del Ghetto, braț la braț, fiecare cu câte-o panglică de-un galben sclipitor În păr. Pentru surorile Mariani, conspirația existase și cu siguranță văzuseră dovada răului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un volum în ediție de lux, care făcea parte din serviciile complementare oferite de spitalul Cavendish. Toate numele păreau imposibil de elaborate, iar Hugo bănuia că se potriveau ca o mănușă aspirațiilor clienților Cavendish-ului. De exemplu, secțiunea pentru băieți includea orori precum Merlin, Vercingetorix și Ezekiel. Nume pe care Amanda le adora. Numele care-i plăceau lui, nume simple, specific englezești, precum James și John, nu erau de găsit. Copilul a început să se foiască. În ciuda așteptărilor, nu a izbucnit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Unul pițigăiat, cu inflexiuni metalice, respingător. Acesta era cuvântul care descria cel mai bine ceea ce auzea. Respingător. Stătea lângă el, pe bordură, cu jobenul în mâna stângă (ți l-aș îndesa pe gât, Magicianule!), arăta jalnic în treningul galben - ce oroare! -, însă ochii îl pironeau neobosiți, ardeau, îi incendiau retina, ochii explodau, săreau din orbite și se prelingeau către bărbie, îi închise din reflex. Când îi redeschise, Magicianul nu mai era. Oftă... - În loc să te lamentezi și să îți imaginezi că i-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de gheață. Buzele subțiri ale Magicianului dezveliră dinți (colți?) ascuțiți care arătau de parcă ar fi ținut cineva cu tot dinadinsul să-i pilească până când vârfurile lor ar fi devenit vârfurile unor ace. Gingiile erau roșii, un roșu murdar care inducea oroare și greață. Din gura Magicianului ieșea un iz fetid, de cloacă prin care viermuiau toate mizeriile bine ascunse ale tuturor nespălaților lumii. Se răsuci pe călcâie și o luă la fugă, în sens invers. De o parte și de cealaltă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]