12,062 matches
-
unor preluări și domesticiri seculare ale căror eroine anonime au fost femeile. O viață privată strîngătoare, care a luat caimacul vieții publice războinice a bărbaților și a adunat grijulie ce era de păstrat din ceea ce aceștia res pingeau. Un matrimoniu otoman care se contrapune tăcut patrimoniului nostru anti otoman. Nu există nici o statuie a sarmalei sau a ceardacului, a ciorbei sau a ceaunului, dar există monumente pentru fiecare luptă pe care au dus-o bravii noștri bărbați cu turcii. și totuși
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
periodic pe valurile acestor ape, este orgoliul dăinuirii supuse distrugerii. Dacă patrimoniul este cel cu care ne mîndrim și pentru care putem muri, matri moniul este cel cu care trăim. Poate că ar fi interesant să revedem deci istoria „jugului otoman” (și) din această perspectivă matrimonială, pentru a regăsi și ceea ce ne leagă de această civilizație, nu numai ce ne-a opus ei. Și poate că am putea regîndi atunci, cu mai puține resentimente, și relațiile noastre actuale cu această mare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o sumă de triburi” ! „Să mori tu ?”, îmi vine să întreb, păstrînd registrul discuției. Mai academic spus : oare chiar așa să fie ? Am un (în)ciudat sentiment de déjà-vu citind aceste exegeze. Am crescut la școală cu resen timentul jugului otoman și al invaziilor tătare care ne-au împiedicat să fim ceea ce am fi putut să fim. Acasă mi se spunea că nu mai sîntem ce-am fi fost din cauza jugului sovietic. După 1990, ne-am văitat cu toții de comunismul care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de la Siloe, în galeria săpată de Ezechia pentru a aduce apă în cetatea Ierusalimului (spre anul 700 î.C.). Lungimea unui rând: circa 72 cm. Inscripția se găsește actualmente la muzeul din Istanbul (în 1880 Israelul făcea parte din Imperiul Otoman), dar se poate vedea un calc în muzeul Louvre din Paris. Iată o traducere (unele cuvinte nu sunt foarte lizibile și traducerea nu este certă întotdeauna): Iată [?] săpătura și aceasta a fost istoria săpării. În timp ce minerii [?] mânuiau târnăcopul unul spre
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de a considera drept punct de plecare, în examinarea chestiunii basarabene și a raporturilor ruso-române, tratatul de la București din 1812 [...]. Cu exact un secol înainte, un tratat [diploma de la Luțk din 1711] încheiat după toate normele legale, nu cu imperiul otoman suzeran al principatului moldav, ci cu Moldova însăși, recunoștea, prin semnătura fondatorului Rusiei moderne, drepturile «istorice și naționale» ale acestui stat român pe întreg teitoriul său, care se întindea, fără nici o contestație, de la Nistru la Dunăre”. Gh. I. Brătianu Constituirea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
-lea a continuat competiția polono-ungară pentru asigurarea influenței asupra Moldovei. În 1412, prin tratatul de la Lublin, cele două state au convenit asupra unei eventuale împărțiri a țării de la est de Carpați, plan care însă nu s-a mai aplicat. Expansiunea otomană în Europa și amenințarea ei după cucerirea Constantinopolului (1453) a influențat tot mai pronunțat situația din nord-estul Europei, mai întâi a Țării Românești și, apoi, a Moldovei. Proclamat domn în aprilie 1457, Ștefan cel Mare a fost preocupat de consolidarea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
împotriva tătarilor și cetatea Sorocei contra cazacilor prădalnici. Întregirea hotarelor basarabene și apărarea lor împotriva polonilor, cazacilor, tătarilor, turcilor, ungurilor și chiar asupra conaționalilor săi din Țara Românească erau problemele principale ale politicii moldovenești în veacul al XV-lea”. Presiunea otomană a devenit deosebit de puternică în timpul domniei sultanului Baiazid al II-lea (scris și Bayazid), între 1481 și 1512, care a trecut la desăvârșirea cuceririi litoralului Mării Negre (după ocuparea coloniilor genoveze din Crimeea), în vederea transformării acesteia într-un „lac turcesc”. Cu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Botna, în linie dreaptă până la sud de Grădiște, atingând Ialpugul la nord de Javgur, iar apoi de-a lungul Ialpugului spre hotarul raialei Chilia. Pierderea Tighinei și a Bugeacului a reprezentat o amputare gravă a trupului Moldovei. Transformate în bastioane otomane, acestea reduceau și mai mult posibilitățile de manevră ale domnitorilor Moldovei. Cete de tătari au început să se așeze în această zonă, determinând plecarea unor localnici spre nord și nord-vest. În condițiile ridicării Rusiei, în a doua jumătate a secolului
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
această zonă, determinând plecarea unor localnici spre nord și nord-vest. În condițiile ridicării Rusiei, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea și începutul celui următor, unii domni români s-au orientat spre o alianță cu aceasta, împotriva Imperiului Otoman. După cum se știe, Rusia se va înfățișa ca eliberatoarea popoarelor creștine din Peninsula Balcanică, urmărind în fond expansiunea în această zonă și transformarea Mării Negre într-un „lac rusesc”. Domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-1658) și-a îndreptat privirile către Rusia și în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Muntenia, marele ducat al Transilvaniei și cu teritoriul Poloniei după delimitarea făcută”. Se recunoșteau, deci, vechile hotare, Moldova urmând să redobândească, după înfrângerea turcilor, teritoriile ocupate de aceștia. Așa cum va sublinia G. I. Brătianu, un act încheiat nu cu Imperiul Otoman, suzeran al principatului moldav, dar cu Moldova însăși, recunoștea, prin semnătura fondatorului Rusiei moderne, drepturile istorice și naționale ale acestui stat român asupra întregului său teritoriu, care se întindea, fără nici o contestație, de la Nistru la Dunăre. Este, deci, complet eronat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
teritoriu din jurul ei a alcătuit raiaua cu același nume. Până la răpirea Basarabiei, Moldova va primi o grea lovitură prin ocuparea Bucovinei, în 1775-1776, în pofida protestelor vehemente ale domnitorului Grigore al III-lea Ghica. Prin convenția din 7 mai 1775, Imperiul Otoman ceda Imperiului Habsburgic un însemnat teritoriu, ocupat de trupele austriece și după încheierea păcii de la Kuciuk-Kainargi (10/21 iulie 1774). Prin trasarea pe teren a hotarului, în 1776, din trupul Moldovei a fost ruptă o suprafață de 10.441 km2
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
integritatea țării lor, dar numai „ca aparținând imperiului și maiestății împărătești”. Se contura planul de împărțire a Moldovei, de a separa Basarabia de restul teritoriului, într-o posesiune aparte. Țarismul, care își aroga dreptul de protecție a creștinilor din Imperiul Otoman, se considera succesor al sultanului în problema basarabeană; în cazul unei nereușite imediate, diplomații ruși erau preocupați de formularea unui nou statut internațional al Basarabiei, ca și cum ar fi fost o provincie separată a Moldovei. Aceasta se observă și din art.
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
având același statut ca Valahia și Moldova, concepute împreună ca teritorii turcești, ocupate vremelnic de Rusia și retrocedate Porții. Era încălcat statutul internațional al ambelor țări române, care au avut, vreme de secole, o anumită autonomie statală sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Tendințele expansioniste ale Rusiei în direcția Dunării deveneau tot mai evidente, obiectivul fiind, mai ales după anul 1792, ocuparea imediată a teritoriului dintre Prut și Nistru. 1812-1856-1878 „... În 1812, ca în tot cursul istoriei sale, Moldova cu Basarabia împreună formau
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
În 1812, ca în tot cursul istoriei sale, Moldova cu Basarabia împreună formau un stat deosebit, cu legile și prințul său [...] Basarabia, fiind în această situațiune în 1812, a fost, în actul oficial de cesiune, dobândită de către Rusia de la Poarta otomană, dar în realitate răpită de la legitimul și adevăratul său proprietar, care era Moldova, și transmisă de către acel ce nu avea drept s-o cedeze la acel ce nu avea drept s-o ia”. M. Eminescu În cursul secolului al XVIII
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
fâșia dintre Prut și Nistru și brațul Chilia”. Desfășurat în cadrul „problemei orientale”, războiul a fost urmărit cu atenție de puterile europene. Franța napoleoniană a avut un rol ambiguu; Napoleon n-a fost sincer nici cu Rusia și nici cu Imperiul Otoman, jucându-se cu soarta Principatelor, ca obiect de „compensație”. Austria a jucat un rol mai șters; înfrântă de Franța în două rânduri, în 1805 și 1809, a fost mai mult spectatoare, deși Rusia și Franța i-au oferit Principatele sau
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Rusiei, apoi a determinat atât Poarta, cât și Rusia să facă concesii în 1812, pentru a se ajunge la o pace de compromis. „Basarabia a putut fi, așadar, acaparată de ruși, deoarece aceștia au profitat de slăbiciunea militară a Porții otomane și de contradicțiile ireconciliabile dintre marile puteri în «problema orientală» și, în special, de antagonismele dintre principalii protagoniști, Franța și Marea Britanie”. Art. IV al Tratatului de pace semnat la București relua, în ce privește granițele, prevederea din preliminariile încheiate la 5/12
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ridicarea de fortificații, regimul de navigație al vaselor comerciale aparținând celor două puteri, al vaselor de război rusești. Poarta renunța în favoarea Rusiei la toate drepturile sale asupra teritoriului situat pe malul stâng al Prutului, după cum, prin art. V restituia Imperiului Otoman partea din Moldova situată la dreapta aceluaiași râu, precum și Țara Românească, cu toate așezările lor. Printr-o înțelegere secretă, încheiată în aceeași zi, se prevedea dărâmarea cetăților Ismail și Chilia, iar pe aceste locuri să nu se mai ridice fortificații
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
confluența cu Dunărea. Din acest loc, linia frontierelor va urma cursul Dunării până la gura Sf. Gheorghe, astfel că, lăsând toate insulele formate de diferitele brațe ale acestui fluviu în posesia Rusiei, malul drept va rămâne, ca și în trecut, Porții Otomane”. S-a convenit ca atât într-o zonă de pe malul drept al brațului Sf. Gheorghe, cât și în insulele care vor rămâne în posesia Rusiei, să nu se ridice nici un fel de stabilimente sau fortificații. Se stabilea, de asemenea, regimul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de confuzii prin așa-zisa existență a două localități cu numele de Bolgrad, folosirea neînțelegerilor dintre Londra și Paris în chestiunea Deltei și a Insulei Șerpilor ș.a. Prin Tratatul de la București din 1812 se fixase hotarul dintre Rusia și Imperiul Otoman pe brațul Chilia, fără precizarea statutului juridic al Insulei Șerpilor, statut asimilat (în mod tacit) cu cel al insulelor mici și nepopulate din Deltă; prin tratatul de la Adrianopole (1829), Rusia intra în stăpânirea acesteia, prin dobândirea Deltei și a insulelor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
în urma Războiului Crimeii. Reactivarea „problemei orientale” în 1875-1876 și declanșarea războiului ruso/româno-turc a readus în discuție, între alte chestiuni, pe aceea a viitoarelor „sfere de influență”. Astfel, în 1876-1877, prin câteva înțelegeri secrete, în caz de înfrângere a Imperiului Otoman, Austro-Ungaria urma să primească Bosnia și Herțegovina, în timp ce Rusia să revină la Dunăre, prin reanexarea celor trei județe. Rusia revendica „fostele ei frontiere” fără ca cineva să caute unde puteau fi acestea înainte de 1812. Pentru a treia oară, în cursul unui
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a întocmit un lung memoriu ce conținea revendicările României, pe care l-a trimis agenților noștri diplomatici de peste hotare. Se cerea recunoașterea individualității statului român și a denumirii sale istorice, România, inviolabilitatea teritoriului român, fixarea graniței între România și Imperiul Otoman la gurile Dunării, luându-se ca bază talvegul brațului principal al fluviului ș.a. În esență, revendicările reprezentau o cerere indirectă de independență a statului român; marile puteri europene nu au sprijinit aceste revendicări, iar pe unele le-au întâmpinat chiar
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
1812 nu putea să se îndreptățească nici prin faptul, nici prin dreptul de cucerire. La 1812, Basarabia făcea parte dintr-un principat a cărui autonomie fusese solemn mărturisită de toate tratatele ce se încheiaseră înainte, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman [...]. Nici la 1878, precum nici la 1812, Basarabia nu poate fi revendicată de la România în baza unui fapt sau drept de cucerire; ea aparține unui principat, pe care însăși Rusia, în tot cursul ultimului său război cu Imperiul otoman, l-
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Imperiul Otoman [...]. Nici la 1878, precum nici la 1812, Basarabia nu poate fi revendicată de la România în baza unui fapt sau drept de cucerire; ea aparține unui principat, pe care însăși Rusia, în tot cursul ultimului său război cu Imperiul otoman, l-a considerat și tratat ca pe un stat independent și aliat. De altminterea, chiar de la începutul campaniei, Rusia a încheiat cu România o convenție, prin care i-a garantat foarte lămurit integritatea actuală a teritoriului românesc.” Oștirea română a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
adusă teritoriului moldav. O a doua amputare a teritoriului Țării Moldovei s-a produs în urma expediției sultanului Soliman Magnificul, în august-septembrie 1538, fiind luată o parte din sud, cunoscută sub numele de Bugeac, alcătuind raiaua Tighina (Bender). Transformate în bastioane otomane, aceste raiale au redus posibilitățile de manevră ale domnitorilor. În ciuda pierderilor teritoriale, ființa de stat s-a menținut, în condiții grele, având o autonomie limitată în raporturile cu puterea suzerană de la Stambul. În fața ridicării Rusiei, în a doua jumătate a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
autonomie limitată în raporturile cu puterea suzerană de la Stambul. În fața ridicării Rusiei, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea și încceputul celui următor, unii domnitori români s-au orientat spre o alianță cu aceasta, în confruntarea cu Imperiul Otoman. Este cunoscută apropierea lui Dimitrie Cantemir de Rusia lui Petru cel Mare și participarea, fără succes, la bătălia de la Stănilești (iulie 1711). Această colaborare se baza pe Tratatul de la Luțk, din 13/24 aprilie 1711, mai curând o diplomă decât
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]