2,905 matches
-
trebuit să le analizeze ani de zile, fără să poată ajunge la vreo concluzie. Senatorul Slavidienus, urmașul celui care își pierduse viața în vechea revoltă, se răzvrăti. — Astfel există riscul să nu aflăm dacă vinovat este cel care a turnat otrava sau neștiutorul care a băut-o. El le aminti colegilor că senatorii constituiau un tribunal suveran căruia, potrivit legilor Republicii, nimeni nu-i putea dicta nimic. Împăratul îl privea; nu mai interveni nimeni. Tiberius ieși din aulă. Dar nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fără răspuns. „Ai reușit să afli cumva că eram în viață? Știai că ceilalți fii erau unul la Pontia, iar celălalt îngropat în temnița Palatinum? Îți amintești cât de disperat era Germanicus al tău, tatăl nostru, că ne părăsește, pe când otrava care-l ardea pe dinăuntru îi lăsa întreagă mintea? E posibil ca voi să vă fi întâlnit acolo unde, dacă este ceva, nu sunt decât umbre? Simți, știi, vezi cumva că eu sunt aici, acum? Că primul meu gând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deschide o prăpastie. Lacul e acolo jos. Nu se știe de unde vine apa lui, nici de unde curge“. Și îi promisese: „O să mergem acolo“. Pe când rostea acele cuvinte, nu știa că, după câteva săptămâni, dușmanii aveau să-l ucidă folosind o otravă pentru care nu exista antidot. „Vreau să văd lacul“, se gândi tânărul Împărat; monumentul închinat tatălui său putea fi ridicat în acel loc, unde Gemanicus visase zadarnic să se întoarcă. Era o idee profundă, dar încă necoaptă. Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
La rândul lui, Împăratul vedea în el un vechi slujitor al lui Tiberius, poate chiar un complice - și, instinctiv, îl ura. De zile pline de neliniște avea parte și mândra stirpe a Pisonilor, moștenitorii lui Gneus Calpurnius Piso. „Experții în otrăvuri“, murmurau oamenii când îi vedeau trecând. Iar dacă poporul nu uita, erau slabe speranțe să uite Împăratul. Prin urmare, când, la sfârșitul primului an de domnie, Gajus Caesar căzu pe neașteptate bolnav - de o „febră“ pe care medicii nu reușiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la culoare, după obiceiul lui Tiberius. Îl apropie de lumină și văzu sigiliul lui Tiberius pus cu aceeași grijă. Nimeni nu se atinsese de el. „Oare Tiberius a uitat de toate astea sau le-a păstrat așa cum pui deoparte o otravă?“ Ieși de acolo cu codexul în mână; se apropie de fereastră. — Așteaptă! îl rugă Helikon. Avea instinctul unui câine de vânătoare și tremura așa cum tremură unii ogari când simt mistrețul ascuns în tufe. El însă rupse sigiliul. Codexul se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fie dusă în portul Ostia - viitorul port Claudius -, unde urma să fie scufundată pentru a întări cheiul. În acea zonă Asiaticus poseda terenuri, și avea să câștige enorm de pe urma noului port. Saturninus continuă să atace, agitându-și codexul: — Templul egiptean, otrava aceea din inima Romei, care, când trec pe lângă el, mă face să mă înfior; vom arunca totul în fluviu... Vă amintiți ce groază a răspândit în Roma vechiul templu isiac în vremea lui Julius Caesar? Vă amintiți cum consulul Aemilius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el mă iubește foarte mult, o simt, a mers cu noi acasă și ne-am mai plimbat Împreună, În drum spre casă eram foarte, foarte gânditoare și i-am Întrebat pe băieți (Fane și Marin) În glumă la Început ce otravă este mai bună. Apoi, m-am gândit mai serios. Și cum a Încercat Marin să mă liniștească! Ce priviri, câte cuvinte de liniștire! Fane, săracu’, a suportat de la mine insulte bune de tot, pentru că m-a adus acasă, eu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să știe toată lumea. Eu am intuit destul de vag ceea ce se petrecuse sub ochii mei, am fost incapabil să fac un gest, să mă manifest În vreun fel. Am simțit Însă, că era vorba despre o trădare, am fost Înghețat de otrava geloziei și am privit-o cu răceală; uitasem amândoi că, doar cu câteva momente mai Înainte, „ne Întâlnisem“ În plăcerea povestirii copilăriei mele. Aceea era Însă literatură de aventuri, aceasta era viață. Și viața e mai puternică. (azi) Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vârstă, altele ferfenițe de prea multă răsfoire; actul lecturii presupune o acțiune fizică, hârtia otrăvitoare este Întoarsă cu o mână catifelată sau este aproape smulsă prin gestul brusc, Îndoită la colțuri, frământată, apăsată, desfoiată; ea, foaia, nu se poate apăra (otrava, ca formă de rezistență și apărare, se folosea În epoca feudală contra unor regi prea Îndrăgostiți de această plăcere a cititului: a citi este un mare lux - arta perversă a regilor; ei citeau cu atâta patimă, că mulți s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și-ar fi dat seama. Kara adăugă apoi un pai și puse paharul în suportul special de pe scaunul lui Rhyme. - Servește-te, spuse ea în final, făcând apoi un semn către ibricul de cafea, pe care ea personal în golise. Otrava mea e asta. Rhyme luă o sorbitură lacomă. Lăsă apoi capul pe spate, concentrându-se pe senzația lăsată de trecerea licorii prin gură. Privi îndelung mâinile ei, care nu încetaseră niciun moment să se joace cu mingile roșii. Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu știm sigur dacă a lăsat-o Weir, dar eu am să merg pe varianta asta. Mel a găsit urme de ciocolată și de zaharoză pe ac. - Zaharoză? Adică zahăr? - Exact. Și niște arsenic, în rezervorul seringii. - Deci a injectat otravă în niște dulciuri, spuse Bell. - Așa se pare. Ia întreabă-l pe Grady dacă le-a trimis cineva dulciuri de curând. Bell adresase întrebarea procurorului și soției acestuia, dar amândoi clătinaseră din cap, surprinși până și de întrebare în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
camere ar mai fi putut ajunge? Bell repetă întrebarea pentru Grady și pentru soția lui. - De fapt, unde bați, Roland? întrebă procurorul. - Lincoln tocmai a găsi niște dovezi și crede că Weir ar fi putut să încerce să aducă niște otravă în casa voastră. Se pare că ar fi injectată în niște dulciuri. Nu suntem siguri că a făcut chestia asta, dar... - Dulciuri? se auzi o voce suavă și înaltă, din spate. Bell, soții Grady și doi dintre polițiștii însărcinați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și familia acesteia. - Ce vești ai? - E bine. Cooper închise ochii pentru o clipă și, dacă se vreodată vreun protestant se gândise la binecuvântare, cu siguranță acesta fusese momentul. Rhyme se simți la rândul său cuprins de ușurare. - Nu e otravă? - Nimic. Era doar ciocolată. Nici urmă de vreo toxină. - Deci și asta a fost o păcăleală, conchise criminalistul. - Se pare că da. - Și ce dracu’ vrea să însemne? Rhyme pusese întrebarea cu o voce slabă, nu atât lui Bell, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
oamenii săi erau atât de buni, încât presupusese că există șanse ca ei să ajungă la concluzia terifiantă că era vorba despre o altă tentativă la adresa vieții procurorului și familiei acestuia. Apoi vor afla că nu era niciun fel de otravă în ciocolată. Ce să creadă din toate astea? Să existe oare alte dulciuri otrăvite? Sau era vorba de o pistă greșită, care să îi îndepărteze de Centrul de Detenție Manhatttan, unde era posibil ca Malerick să încerce din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Emmy a apăsat. Înainte ca ecranul să intre în modul slide show, Emmy văzu că erau zeci, poate chiar sute de fotografii. Știa că e o idee foarte proastă, că era o tâmpenie din punct de vedere intelectual și o otravă pentru sănătatea mintală, dar acum nu mai avea ce face. Primele șase cadre au trecut într-o clipită; abia la a șaptea Emmy s-a recules și a reglezat viteza. S-a mulțumit cu un ritm mai lent cât s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o să rămână multe oase. În acest timp, cățelușa Laika se Învârtește În jurul Pământului la bordul satelitului artificial Sputnik 2. Cum au prins-o hingherii ca să o dea cu satelitul și cum o să moară pentru că ultima porție de mâncare e cu otravă În ea. N-are Laika norocul lui Belka și Strelka. E ghinionistă. Va muri pe altarul științei și tehnicii. Cât despre Gerilă, auzi ce voiau să facă din el, mânuși și ruj de buze. Cică din grăsimea de câine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nenea Sebe cu poveștile lui, cu rebeliunea, cu Crucea de Piatră, cu stricnina, În fine, catadicsești să mergi acasă. Nu mai ai chef de lecții și te gândești, oare ce formulă chimică are stricnina despre care știi că este o otravă pentru că madam Flory a pus stricnină În mâncarea câinelui vecinei și câinele a Încetat din viață. Nu mai latră și nu o mai deranjează pe doamna Flory care are ceva cu nervii și nu suportă. Întâi și Întâi, a Încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de fire lungi și subțiri, lipite de transpirație. Înăuntru soarele tăia în aer o cărare transversală. A fost primul lucru care m-a izbit împreună cu mirosul de funingine, de casă țarănească, miros sufocat de un damf de clor și de otravă pentru șoareci. Era o cameră pătrată cu o pardoseală din gresie de culoarea cafelei, pe peretele din fund se găsea un șemineu, o gură mare neagră și tristă. Un interior demn, ordonat, doar puțin întunecat, pentru că nu avea decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apăr de frica aceea am sărit la ea. De izolat coledocul. Se comporta în mod indecent, voi spune, m-a păcălit, m-a drogat cu o cafea... Da, poate că în cafeaua aceea era ceva ciudat. Se simte miros de otravă în cocioaba aia, domnule comisar, faceți o constatare la fața locului. Chistic. Fir. Poate că există corpuri îngropate în grădina aia prăfuită. Mașinile trec peste viaduct, mașini care fac să tremure geamurile, zgomotul lor înăbușă strigătele sărmanelor victime. Trăiesc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ruginite, am ajuns pe prag. Ea a deschis ușa, eu am închis-o în spatele nostru. Totul era învăluit în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța ținând biberonul între labe, același miros de clor și otravă. Am simțit cum ceva se năruia în mine, o pastă moale și caldă se insinua încetișor sub carapacea mea. Impulsul sexual nu se grăbea, era slab, de-abia se făcea simțit. Așezai plasele pe jos. O cutie de bere se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe furiș? Poate într-o zi îți voi vorbi despre mine, poate într-o zi vei ști să mă mângâi și ți se va părea ciudat că sub mâna ta mă aflu eu. Raffaella traversează grădina îmbrăcată cu jacheta verde otravă. A fost aici după-masă, a făcut multe fotografii. S-a trântit pe pat, lângă Elsa, să facă una cu automatul, și patul s-a clătinat din cauza greutății excesive și neașteptate. Spusese că se va întoarce mai târziu, după orele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
voastră n-a fost corect: plecați să vă distrați la Tel Aviv și nici măcar nu lăsați un număr de telefon pentru cazuri de forță majoră. Poate copilul a făcut o criză de vezică biliară? Poate s-a curentat? A Înghițit otravă? Fima se Încurcă În cuvinte pentru că nu voia să dezvăluie, nici măcar indirect, istoria cu sacrificarea câinelui. Mormăi totuși ceva despre suferința pe care copiii din cartier i-o provocau lui Dimi. Doar știi, Yael, că nu e chiar ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
treaba, că ochii îmi erau prea sticloși și dădeau de bănuit, căci maica mea, răcnind ca o leoaică lângă puiul nimerit în plin, mi-a descleștat fălcile cu toate cele zece degete ca să mi se uite în gură. „Ai băut otravă?” plânse mama, în vreme ce Gloria nu știa cum să-mi intre în voie. Ca să-mi facă plăcere, spunea că e gata să se despartă de mine, și că dacă vreau, pleacă îndată numai ca să nu mă vadă cum îmi pierd mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ceea ce îi făcuse fiul său cel mare, zise: Blestemat să fie Canaan!” „...Cred că blestemul lui Noe se împlinea și nerostit de dânsul, în cumplită mânie și mahmur, așa cum se găsea după trezire. Moștenită mai departe prin Ham și Canaan, otrava vinului, trecută din sânge în sânge, curge și în zilele noastre, în vinele celor condamnați să ispășească blestemul. Dovada certă o prezintă moșul Isidor, zis și Trotzki, din pricina asemănării ce o are cu doctrinarul vagabond, gonit de apostolii săi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chiar ea dă hac. Tămbălău mare, că Încă nu ne luasem. Dați-vă, doar, cu socoteala că n-am să-mi dau io numele la o alienată care să sinucide de una singură. Apoi se clevetesc că ar fi ușchit otrava la raft dân neatenție, parcă n-ar fi avut baremi vro două degete dă frunte. Acu vin cu vorba coaptă că-i crimă, care așa ne murdărim cu toții. Că ce să vă spui: Între crimă și sinucidere, io sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]