19,586 matches
-
nostru dejun obișnuit, cu pîine prăjită și cafea tare, cînd el s-a dus și a dat jos căruciorul roșu din vîrful unui maldăr de cutii. Am crezut că o să pună În el aparatul de făcut gofre și prăjitorul de pîine care zăceau În debara de săptămîni bune, Însă, În loc de asta, el a dat jos din stivă cutia cea mai de sus, a pus-o pe podea și a Început să scoată din ea cărți, pe care le-a așezat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de coșmar, a zis Shine și a rîs scurt și ciudat. — Termină cu prostiile, a zis Alvin. Nu voiam să mai aud alte glume triste despre moarte, așa că am urcat iar cu Liftul și am mai mîncat o felie de pîine Sunshine, după care m-am cocoțat În fotoliul impozant și am fantazat despre cum o să revină Jerry iar la viață. Eram sigur că nu se va Întoarce niciodată acasă, așa că mi s-a părut În regulă acum să-mi bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nimeni o găleată ruginită de metal sau pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată, fiindcă oricum n-aveam nimic de aruncat, Însă m-am bucurat enorm că au lăsat pianul. CAPITOLUL 14 Sătul de atîta pîine Sunshine, am reînceput să caut de mîncare la Rialto. Încă mai rulau aceleași filme, Însă acum erau mai puțini spectatori, dacă li se poate spune așa, și erau mai puține resturi aruncate pe jos. Oricum, nu prea mi-era foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În timpul zilei, aveau un aer de sălbăticiuni hăituite, pe care nu-l găseai la cei din Westminster, unde adăposturile erau mult mai solide și oamenii puteau face față bombardamentelor nocturne, extrem de violente. Chelnerița care-i aduse lui Rowe cafeaua și pîinea prăjită era palidă și nervoasă, ca un om hărțuit prea multă vreme; tresărea la fiecare zgomot, confundînd pînă și claxoanele automobilelor cu sirenele alarmelor. Cei din Gray’s Inn și Russell Square erau ceva mai calmi, din pricină că nervii li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce-ați spus, se scuză el. — Adăposturile subterane sînt sigure. Bombele nu pot pătrunde În ele. Rowe mai văzuse parcă undeva fața asta, cu o mustăcioară sură și pleoștită, și buzunarele astea umflate, din care individul scoase o bucățică de pîine și o aruncă În rîu; un pescăruș o prinse din zbor, depărtîndu-se de ceilalți, și lunecă dincolo de bărcile răzlețe și de fabrica de hîrtie, ca o pată albă În direcția coșurilor Înnegrite de pe Lots Road. — Hai veniți Încoace, drăguțelor, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În direcția coșurilor Înnegrite de pe Lots Road. — Hai veniți Încoace, drăguțelor, zise omul Întinzîndu-și o mînă, care deveni numaidecît teren de aterizare pentru vrăbii. SÎnt „Nenea“ lor, Îl ele cunosc pe „Nenea“, adăugă individul, și-și vîrÎ o bucățică de pîine Între buze, astfel Încît vrăbiile Începură să ciugulească din ea, ca și cum l-ar fi sărutat. — Îmi Închipui că e cam greu să ai grijă de atîția nepoți În timp de război, Își dădu cu părerea Rowe. — Da, e destul de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să mai vii deseori, nu-i așa? o mai Întrebă el. — E datoria mea să vin, Arthur... Abia după plecarea ei, Digby se miră de acest nume. 4 În fiecare dimineață, un servitor Îi aducea la pat micul dejun: cafea, pîine prăjită, un ou fiert. Sanatoriul era o Întreprindere aproape de sine stătătoare: avea o fermă de porci și de păsări și un parc Întins de vînătoare. Doctorul, personal, nu vîna, fiind - după cum spunea Johns - Împotriva distrugerii animalelor. Cum nu era, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ajunge prea departe! Rowe Își luă micul dejun la o oră foarte matinală. Conducta de gaz fusese, pare-se, avariată - În orice caz, chelnerița spunea că flăcăruia din sobă n-ajungea nici pentru a fierbe un ceai sau a prăji pîine. Îi aduse, Însă, o cană cu lapte, marmeladă și cîteva felii de pîine uscată. După acest dejun copios, Rowe făcu o plimbare În Hyde Park, sub razele Încă reci ale soarelui. Privind peste umăr, se Încredință că nu era urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Conducta de gaz fusese, pare-se, avariată - În orice caz, chelnerița spunea că flăcăruia din sobă n-ajungea nici pentru a fierbe un ceai sau a prăji pîine. Îi aduse, Însă, o cană cu lapte, marmeladă și cîteva felii de pîine uscată. După acest dejun copios, Rowe făcu o plimbare În Hyde Park, sub razele Încă reci ale soarelui. Privind peste umăr, se Încredință că nu era urmărit: pe aleile lungi ale parcului nu se vedea nimeni. Se trezi fluierînd singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Atât într-un mod subtil și imperceptibil,cât și într-un mod dureros și brutal. Moștenitorii civilizației creștine uită de lupta Mântuitorului împotriva ispitirii satanice. Nu ne mai aducem aminte că El a respins tentația de a preface pietrele în pâini spunând: „ Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.“( Mat. 4,4). [...]„Cea mai mare victorie e diavolului este să ne facă să credem că el nu există” spunea Denis de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și imperceptibil,cât și într-un mod dureros și brutal. Moștenitorii civilizației creștine uită de lupta Mântuitorului împotriva ispitirii satanice. Nu ne mai aducem aminte că El a respins tentația de a preface pietrele în pâini spunând: „ Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.“( Mat. 4,4). [...]„Cea mai mare victorie e diavolului este să ne facă să credem că el nu există” spunea Denis de Rougemont. Civilizația occidentală a ajuns
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
agriculturii. În ultimii ani ai regimului, producția reală pare să se fi situat mult sub cifrele raportate. Lipsurile alimentare au devenit evidente în ultimul deceniu al regimului Ceaușescu, când s-au reintrodus cartelele (desființate în 1954) și s-au raționalizat pâinea, laptele, uleiul, zahărul și carnea (de ex.: carne 60-70 kg/loc în 1983; 39,12 kg în 1984 etc). Acest experiment științific din ultimii ani ai României socialiste demonstra din plin pauperizarea (sărăcia accentuată) agriculturii românești. Putem spune că acesta
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe marginea problemelor importante. Acestea au fost vremuri de violență și instabilitate socială, datorită exceselor capitalismului pe care Karl Marx le-a descris, cu puternicul efect politic cunoscut. Condițiile de muncă erau groaznice, iar salariile abia dacă asigurau oamenilor o pâine pe masă. Folosirea forței de muncă a copiilor era foarte răspândită. [...] Atât grevele organizate, cât și cele fără aprobarea sindicatelor erau la ordinea zilei, la fel ca și sabotajul industrial. Patronii foloseau orice mijloace (în jurul anului 1890) pe care le
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
că nu avea destulă tărie pentru o asemenea funcție. Mai ales în acest moment, când trebuia schimbat un întreg sistem, trebuia să avem un om, ca președinte, cu o energie interioară deosebită.” Același autor precizează în continuare: „Pentru asta mănâncă pâine din banul public sute și sute de oameni care se ocupă cu găinării. Culeg informații care ajung la Iliescu sau Năstase. Toți securiștii sunt legați între ei cu oamenii de la putere. Ei știu că dacă va crăpa cercul, pleacă toți
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
bunic pe care nu-l mai vizitase de mult, poate chiar niciodată. Nu se grăbea; vremea era bună, valurile mici, norii rotunzi și soarele galben. CUMPĂRĂTURI, DECI Pentru că sunt dur, frate, am intrat ieri la Alimentara să cumpăr brânză, salam, pâine și biscuiți. Ajuns la casă, am dat să plătesc, dar m-am ciocnit de privirea plină de ură, dispreț, dezgust, scârbă și moarte a vânzătoarei. La prima mână m-am gândit că o fi mama sau sora lui Ionuț, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din care era compus. - Da, ce se întâmplă? - Limbajul doamnei, am început eu, este sub orice... Dar Pascu m-a întrerupt, cuprinsă de furiile iadului. - Auzi, Dane, ce vorbește găinarul ăsta nefutut! Numa’ ce l-am văzut cum a pus pâinea aia împuțită și brânza cu miros de pizda mă-sii pe bandă, că m-au și apucat nervii! Dă cu el de pământ, pișa-m-aș în capu’ lui de mitocan! - Vedeți? i-am zis lui Dan, care zâmbi înțelegător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dragoste eternă, nu mai știu. Oricum: dacă cumva cândva va miorlăi prea tare motanul vecinilor, sau dacă plouă într-o joi, sau dacă mi se întâmplă orice altceva, mi se descos pantalonii de exemplu, sau îmi cade o fârmitură de pâine pe bluză, Baronu’ va merge drept la tine acasă, unde o va fute pe fi-ta sub ochii tăi. Apoi îi va tăia țîțele și ți le va băga în gură. În cele din urmă, o va arunca pe fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
consemnat. Mă aflam deci în acea curte - aparține doamnei Mita B. -, mai precis pe veranda casei dnei respective, alături de nevastă, preteni, tată, artiști și alți cunoscuți (de exemplu, un doctor). Stăteam cu toții în jurul unei mese dreptunghiulare de lemn și mâncam pâine cu unt și cu cașcaval sau parizer. Și brusc mi-am dat seama că ar merge și niște roșii. De care nu îmi era greu să fac rost, gazda noastră având o grădină uriașă în care, printre altele, cresc roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ziua de azi păreau să fie japoneze, produse de roboți. Firește, erau de încredere, deoarece piesele erau atât de bine reglate și atât de ascultătoare, dar, pentru un om ca domnul J.L.B. Matekoni, motoarele astea erau la fel de insipide ca o pâine albă feliată. Nu era nimic de capul lor, nu tu fibră, nu tu particularități aparte. În concluzie, nu era nici un fâs să repare un motor japonez. Adesea se gândea ce trist e că generația următoare de mecanici nici nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
J.L.B. Matekoni, indiferent de afirmațiile grăsanei ăleia. Zice că e prea slab! Slab în comparație cu ea, poate, dar destul de bine în comparație cu orice om normal. Își și imagina ce-l aștepta - linguri pline de untură la micul dejun și felii groase de pâine, care-l vor umfla ca pe șeful ăla grăsan din nord, cel sub care s-a rupt scaunul când a venit în vizită în casa în care era menajeră verișoara ei. Dar nu bunăstarea domnului J.L.B. Matekoni o îngrijora, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de-acum lipsă de bun simț, dacă ai o slujbă de intelectual bine plătită, cum are doctorul Ranta. E o datorie socială să angajezi niște servitori, care se găsesc pe toate drumurile, disperați să câștige și ei o bucată de pâine. Salariile sunt mici - inacceptabil de mici, considera Mma Ramotswe - dar cel puțin sistemul creează locuri de muncă. Dacă fiecare persoană angajată ar avea o menajeră, aceasta ar avea ce să pună pe masa copiilor ei. Dacă fiecare și-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să fac, așa-s șefii, parcă te poți înțelege cu ei, le tună de pe-o zi pe alta că au nevoie de tot felul de situații, america lor de comuniști, da’ n-ai ce face, mănânci și tu o pâine de-aici, unde alta mai bună?, vă înțeleg, da’ nu vreți o gură de vin de butuc, cules bobiță cu bobiță de mine, le-am terciut în saci curați, face bine, nu mai puneți totul la inimă, că te ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt Calea și Adevărul, Eu sunt pâinea Vieții...”, nu-l umflăm pe sus și-l închidem repejor la doi, la paranoici? Nu ia și câteva pe spinare dacă nu se lasă? Nu-l înfundăm cu Prozac și-i aplicăm dușuri reci, să uite de suferința lumii? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aș putea ridica pe acolo, m-aș duce înapoi în bazin, cine știe cât de departe. Nici apa nu e prea caldă, brrr, mă ia cu leșin de foame. Mi se-adună scuipatul în gură. N-am mâncat decât o felie de pâine cu magiun și apa suge, se-nvârte ceva în stomac. Plescăi, se face spumă, aș vrea să înot și eu până la malul celălalt, dar e prea adânc, peste doi metri. S-au înecat săptămâna trecută doi. - Tata, s-au înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o ridică în spate, o iau în brațe și-o aruncă. E în șortul de la școală, dat pentru defilarea pe stadion, și fără maiou. Fac „mortul” și „roaba”. Eu stau în apă până la gât. - Nenea, îmi dai și mie niște pâine? - Da’ pe asta n-o vrei, pișpirică? *** - Crezi c-o să facă bază americană în Copou? mă scoate unul din rememorări. Întâi nu înțeleg de ce merge așa la sigur, după aceea îmi dau seama că-s îmbrăcat în geacă de ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]