3,706 matches
-
vreau, Doamne ferește, să spun că domnul Cozmâncă nu are dreptul la convertire. Mircea Mihăieș: N-a prea dat semne de convertire, cel puțin până acum. Vladimir Tismăneanu: O frumoasă frază de duh englezească spune: „Orice sfânt are un trecut, orice păcătos are un viitor”. Întrebarea este În ce măsură există acest clivaj Între trecutul domnului Cozmâncă și prezentul său și În ce măsură a devenit el un sfânt. Într-adevăr, sfinții au un trecut: din acest punct de vedere, a reemerjat, a reapărut, a rerăsărit
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
astfel rugăciunea poate fi netulburată: ... iar cei ce n-au ajuns la această măsură (a nepătimirii), dar se silesc spre ea, trebuie să treacă peste împătimirea de plăcere (dulcea împătimire). Dar pentru aceasta trebuie să facă moartă cu totul pornirea păcătoasă a trupului, care constă în izbăvirea de împătimire, iar gândul să-l aibă mai tare ca mișcările rele ale patimilor din lumea cugetării, ceea ce înseamnă depășirea împătimirii de plăcere. Iar dacă e așa, precum și este, până ce ne stăpânește împătimirea nu
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
abator. Scenariul oniric mai dezvăluie că subiectul este «abătut», având un pesimism manifest sau refulat. Vezi Altar, Sacrificiu. Abis, vid, gaură Abisul reprezintă haosul originar în care a plonjat umanitatea la începuturile sale, dar și genunea înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană, care face din abis simbolul matricei. Mai ales în limbajul curent, abisul este și expresia unei frontiere (prăpastia dintre două ființe, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
flacără sfioasă, nădejdea că va fi izbăvită de Isus. Deci, mergând la El, s-a Învrednicit de milostivirea Lui și El a tămăduit-o de toată stricăciunea”. Câteva rânduri mai departe: „O tradiție spune că Maria Magdalena ar fi o păcătoasă care a uns cu mir picioarele Domnului În casa lui Simon Leprosul și că era una și aceeași persoană cu Maria, sora lui Lazăr”. Această opinio communis este completată, adeseori, cu episodul „femeii adultere” salvate in extremis de Isus, cum
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cel mai Înalt grad (Luca 7, 36-50): „Iar unul dintre farisei L-a rugat (I-a cerut) să mănânce cu el. Și intrând În casa fariseului s-a Întins pe pat (katekl...qh). Și, iată, era În cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El șade la masă În casa fariseului, aducând un [vas] de alabastru cu mir și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, cu lacrimi a Început să-I ude (bršcein) picioarele și cu părul capului ei Le-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mir. Văzând fariseul, cel care-L chemase, a grăit În sinea lui zicând: Dacă Acesta ar fi profet, ar ști cine și ce hram poartă (exact: ce fel este) femeia care se atinge/prinde (haptetai) de El: că este o păcătoasă”. Urmează răspunsul Domnului, sub forma unei scurte parabole. Un cămătar avea doi datornici, unul cu cinci sute de dinari, altul cu doar cincizeci, care nu-i puteau plăti Înapoi. El le iartă amândurora datoriile. Cine-l va iubi mai mult
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În final, Isus Îi iartă femeii păcatele, spunându-i că propria ei credință a izbăvit-o. Să reluăm povestea din punctul de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând un personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și În cazul lui Marcu și Matei, intră În casa fariseului Simon cu un vas de alabastru În mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „În spate”, și Începe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Isus Îi iartă femeii păcatele, spunându-i că propria ei credință a izbăvit-o. Să reluăm povestea din punctul de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând un personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și În cazul lui Marcu și Matei, intră În casa fariseului Simon cu un vas de alabastru În mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „În spate”, și Începe să-I
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sus: Noli me tangere. Și acest element, aparent nesemnificativ, dar cât se poate de real, apropie cele două personaje, din Luca și din Ioan. La Ioan, Isus interzice „atingerea” afectuoasă din partea Mariei Magdalena, În vreme ce aici fariseul condamnă atingerea vicioasă a „păcătoasei”. Spre deosebire de Marcu și Matei, unde gestul femeii are un sens premonitoriu, echivalând cu o Îmbălsămare avant la lettre, Luca Își construiește scena cu o semnificație evident penitențială. Femeia intră În casa fariseului ca să-și plângă păcatele, ca să și le spele
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-o, de data aceasta, În casa lui Lazăr din Betania. Maria din Betania, sora Martei și a lui Lazăr, este cea care toarnă parfum peste picioarele lui Isus, ca În Luca, și apoi i Le șterge cu părul, precum femeia păcătoasă din Luca. Iuda se revoltă, dar Isus Îi răspunde că femeia a făcut asta gândindu-se la apropiata Sa Înmormântare. Tot Ioan, În 11,2, introducând episodul Învierii lui Lazăr, vorbește despre Maria ca despre „cea care L-a uns
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
răspundem, pozitiv sau negativ, la Întrebarea: evangheliile permit construirea, sau măcar intuirea portretului, devenit tradițional, al Mariei Magdalena? Prima constatare: datele respective nu Îngăduie suprapunerea celor trei personaje: Maria din Magdala, Maria din Betania, sora Martei și a lui Lazăr, păcătoasa pocăită. Scena care le apropie pe acestea, până la identificare, este așa numita unctio Bethaniae. Matei și Marcu descriu o femeie oarecare (n-o caracterizează În nici un fel), care intră În casa lui Simon și-I varsă lui Isus parfum peste
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
acestea, până la identificare, este așa numita unctio Bethaniae. Matei și Marcu descriu o femeie oarecare (n-o caracterizează În nici un fel), care intră În casa lui Simon și-I varsă lui Isus parfum peste păr. Luca vorbește clar despre o „păcătoasă”, cunoscută ca atare de lumea din oraș, care intră În casa unui fariseu pe nume Simon și-I toarnă lui Isus parfum peste picioare, după ce i Le spală cu lacrimi și i Le șterge cu părul despletit. Tot Luca, În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
spală cu lacrimi și i Le șterge cu părul despletit. Tot Luca, În capitolul imediat următor, amintind numele Mariei Magdalena, spune despre ea că a fost posedată de șapte demoni. Conexiunea este sugerată, chiar dacă nu se afirmă identitatea explicită, Între păcătoasa din capitolul 7 și Maria Magdalena din capitolul 8. Ioan, la rândul său, fixează scena ungerii chiar În casa lui Lazăr din Betania, iar femeia care săvârșește ritualul este Maria, sora celui Înviat din morți. Spre deosebire de Marcu și Matei, urmând
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Ioan o Înfățișează pe Maria ungând cu nard picioarele Domnului. Spre deosebire de Marcu și Matei, la Ioan I Se ung picioarele, nu capul; spre deosebire de Luca, lipsesc lacrimile de căință. Prin urmare, Luca sugerează o posibilă, chiar dacă nu explicită, coincidență Între femeia păcătoasă, care se pocăiește spălând picioarele lui Isus, și Maria Magdalena, În vreme ce Ioan o identifică pe femeie cu Maria din Betania. Amalgamarea celor trei personaje, propusă de câțiva Părinți și preluată apoi de tradiție, până aproape de zilele noastre, nu este justificată
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fost rostită la San Giovanni in Laterano În Joia Mare a anului 591 și are ca temă principală Noli me tangere. A doua omilie, rostită la San Clemente, În septembrie, același an, se oprește asupra episodului „ungerii” din Luca (femeia „păcătoasă”). Grigore amalgamează cele trei personaje, declarând: Hanc uero Lucas peccatricem mulierem, Iohannes Mariam nominat, illam esse Mariam credimus de qua Marcus septem daemonia eiecta fuisse testatur. Et quid septem daemonia, nisi uniuersa uitia designantur? („Aceasta, pe care Luca o numește
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cele trei personaje, declarând: Hanc uero Lucas peccatricem mulierem, Iohannes Mariam nominat, illam esse Mariam credimus de qua Marcus septem daemonia eiecta fuisse testatur. Et quid septem daemonia, nisi uniuersa uitia designantur? („Aceasta, pe care Luca o numește o femeie păcătoasă și Ioan, Maria, noi credem că este acea Marie despre care Marcu mărturisește că i-au fost scoși afară șapte demoni. Și ce Înseamnă șapte demoni dacă nu toate viciile la un loc?”) Pe de o parte, Grigore suprapune personajele
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
evanghelizare. Grigore alege un crainic (héraut) pentru această Întreprindere: Maria Magdalena. Ea va avea chipul Bisericii pe care-l visează Grigore: o Biserică pașnică Întreținând o relație de iubire cu Cristos, după chipul Mariei Magdalena. Cine, mai bine decât fosta păcătoasă, poate simboliza iertarea și Împăcarea, după vremurile tulburi În care fiecare și-a trecut vecinul prin tăișul săbiei?” Dincolo de explicația social-politică, ingenioasă, dar care nu poate epuiza sensul acestui coup de force al marelui papă, merită să ne Întrebăm dacă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
acest sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea fi un pretext stimulativ pentru teologi și nu numai. Am pus Între paranteze, cu bună știință, evoluția figurii Magdalenei, prin pictură, În imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează În primul rând evoluției subiectului În pictură, desacralizării treptate a artei și autonomizării unor motive biblice. Interesantă mi se pare asumarea personajului de către literatură și metamorfozele sale. Mă voi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
neascultător sau necredincios dându-l În mâinile dușmanului. În Jd. 6,1: „Fiii lui Israel au făcut ce este rău Înaintea Domnului și Domnul i-a dat În mâna lui Madiam vreme de șapte ani”. Noul Testament moștenește acest topos teologic: păcătosul e predat dușmanului nu pentru a fi distrus, ci pentru a se Îndrepta. Paradidonai definește actul prin care Dumnezeu Îi pedepsește pe cei care L-au Înșelat: 2Pt. 2,4: „El nu i-a cruțat pe Îngerii păcătoși, ci i-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
topos teologic: păcătosul e predat dușmanului nu pentru a fi distrus, ci pentru a se Îndrepta. Paradidonai definește actul prin care Dumnezeu Îi pedepsește pe cei care L-au Înșelat: 2Pt. 2,4: „El nu i-a cruțat pe Îngerii păcătoși, ci i-a trimis/predat (paredoken) În legăturile Întunericului, păstrându-i pentru judecată”. De obicei, Dumnezeu Îi „livrează” pe cei păcătoși Satanei, acesta jucând rolul executorului pedepsei. Ca inovație neotestamentară, termenul apare În episodul Patimilor. E sensul care ne interesează
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Dumnezeu Îi pedepsește pe cei care L-au Înșelat: 2Pt. 2,4: „El nu i-a cruțat pe Îngerii păcătoși, ci i-a trimis/predat (paredoken) În legăturile Întunericului, păstrându-i pentru judecată”. De obicei, Dumnezeu Îi „livrează” pe cei păcătoși Satanei, acesta jucând rolul executorului pedepsei. Ca inovație neotestamentară, termenul apare În episodul Patimilor. E sensul care ne interesează În primul rând. Isus folosește verbul la pasiv, În legătură cu El Însuși: „Fiul omului trebuie să fie predat/dat În mâinile oamenilor
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Iuda În două Împrejurări, În Ghetsimani și la Cină. Mc. 14, 41-46: „Și [Isus] vine a treia oară și le zice: Dormiți la nesfârșit și vă odihniți. Ajungă-vă! A sosit ceasul, iată, Fiul omului e dat (paradidotai) În mâinile păcătoșilor. Sculați-vă, să mergem! Iată, cel care Mă predă (ho paradidous) s-a apropiat. Și Îndată, pe când El (Isus) Încă vorbea, apare Iuda, unul din cei doisprezece, și Împreună cu el o mulțime (ochlos) cu săbii și ciomege (xylon). [...] Cel care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
că va fi predat și mai știe cine este cel care-L predă (ho paradidous). Într-un pasaj de numai câteva rânduri, verbul paradidomi apare de trei ori, insistență care dovedește importanța lui semnatică și teologică. Scena „predării În mâinile păcătoșilor” face parte dintr-un scenariu divin pus la punct În toate amănuntele, un scenariu cu câțiva actori obligatori și indispensabili: Dumnezeu, Isus, Iuda, ho paradidous, păcătoșii. Vom reveni asupra acestei probleme: de ce mântuirea nu a fost posibilă fără predare? De ce
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
posibilă fără predare? De ce răstignirea n-a fost posibilă fără Iuda? Mai departe, fragmentul ne mai spune un lucru important: ceilalți apostoli, „băieții cuminți”, puși să vegheze, dorm buștean chiar În noaptea În care Fiul va fi „dat În mâinile păcătoșilor”. Singurătatea lui Isus este absolută: cei doisprezece Îl părăsesc cu toții, nu doar Iuda. Această singurătate va atinge punctul maxim În momentul În care Fiul se va simți părăsit de Însuși Tatăl, dar aceasta e altă chestiune. Iuda apare grăbit, „ca
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
după ce-a aflat de condamnarea lui Isus, este limpede că Învățătura lui Isus a avut un efect pozitiv: „El s-a condamnat pe sine (prin spânzurare), arătând cât de puternică a fost Învățătura lui Isus chiar și În cazul păcătosului (hamartolos) Iuda, hoț și trădător (prodotes); nici el n-a reușit să disprețuiască Întru totul cele propovăduite de Isus” (II,11). În fine, la acuzația lui Celsus cum că nici un general sau Întemeietor de școală n-a fost trădat de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]