43,895 matches
-
făcută creațiilor sonore acostate lângă țărmuri stilistice recognoscibile, demult lămurite. Și, era să uit, năluca Mariei Magdalena din tinerețe, sălășluită deasupra Catedralei Madeleine, acolo unde ochiul trecătorului creștin încearcă în zadar să zărească o cruce, dar și iluzia absolvirii de păcatele trupești prilejuite de reprezentarea sonoră a porților emblematice ce străjuiesc orașul sfânt. Les sept portes de Jerusalem mă face să cred că muzica religioasă semnată de Penderecki seamănă cu întunericul, fiind totuși fiica luminii. Un întuneric pe care îl nutrește
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
un bucureștean, haios, de absurditate: Un sentiment paraguayan al ființei! Am scris în Memoriile mele vechi, apărute. Nu știu cum, dar cred că nimeni nu a avut norocul să se afle în posesia acestei verbalități enorme a filosofului român, - cestălalt, nu românul. Păcat. Altfel, articolul pe care Cotidianul a avut onoarea să-l publice, este tot ce poate da, ca noblețe, un intelectual autohton despre un alt intelectual autohton, cel puțin la fel de valoros. Despre sinceritatea acestui... Idiot, vasăzică, eminamente valah, pălmuit în primul
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
de nebunie uterină folosesc legumele într-un mod care nu poate fi descris și domnul de Coulmiers le-a interzis accesul în grădină. Rezultă că trebuie să angajez câțiva grădinari, în ciuda abundenței de mână de lucru din acest loc. Din păcate, noi nu îngrijim trupul, ci esența imaterială a sufletului. Cei care se găsesc aici și-au pierdut mințile. Sunt rătăciți, alienați, nebuni, exaltați, violenți, maniaci, melancolici, imbecili și năuci de ambele sexe. Proștii și ignoranții încă mai cred că un
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
așteptându-și într-o blândă feminitate întregirea sau, dimpotrivă, închis și împlătoșat de orgoliu, suficient sieși, reflectând sigur de el și deformator orice gând ce s-a apropiat din afară, orice durere care încă nu l-a atins?" însă din păcate calvarul așteptării autorului (așteptarea, o așteptare înfrigurată, cu deschidere, am zice, metafizică, e o dimensiune a întregii sale crize), nu se încheie nici în momentul în care un glas se ridică vestind găsirea prețiosului mesaj lăsat în voia valurilor marine
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
peste traseele polifonice și omofone, restituirile au păcătuit printr-o intonație aproximativă, priponită de o intervalică vagă, chiar insalubră (ca în sensibilul Ave Verum de Gabriel Faure ori în inefabilul Dieu, qu' il la fait bon regarder de Claude Debussy). Păcat, mai ales că aici, în biserica în care credincioșii își încredințează sufletele lor Trinității divine, se cuvine ca muzicienii să se închine și ei unei trinități, la fel de sfântă, măcar pentru interpreții vocali: omogenitate, precizie, acuratețe. Altfel Messiaen se va mâhni
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
românești de până în 1989. Cu siguranță, generațiile mai mature vor recunoaște aerul irespirabil al unei epoci pe care nostalgicii încearcă să o idealizeze, iar cei foarte tineri vor descoperi o realitate absurdă, despre care se poate spune însă că, din păcate, nu a fost deloc una fictivă. Pe de altă parte, așa cum bine observa Stejărel Olaru în cuvântul introductiv, notele informative reproduse în acest volum spulberă un mit: acela că Nicolae Ceaușescu și cei din conducerea țării nu știau care sunt
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
unde își au cartea de muncă mai mult de jumătate dintre membri CSM. Adevărata întrebare nu e așadar dacă CSM face poliție în Justiție, ci ce fel de justiție este aceea făcută de o Poliție bănuită de tot soiul de păcate. în aceeași ordine de idei, crește numărul justițiarilor de ocazie: la o emisiune t.v., o personalitate politică bine cunoscută, prinsă pe picior greșit, a fost practic lapidată moral de niște inși care au ei însiși autoritatea morală cam știrbă
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
ar fi meritat oarece publicitate în țară. Mai ales că, de la programul "Frumoaselor străine", nu s-a mai auzit mare lucru despre literatura română în Franța. Adrian Popescu atrage atenția și asupra altor apariții mai vechi, mult mai vechi din păcate, ale poeților români în presa culturală franceză, de prin 1976, cînd același Journal des počtes și apoi Les Lettres Nouvelles publicau antologii românești și creau o punte de legătură între literaturile celor două țări. Vandalism arhitectural Sub egida Institutului Național
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
privești pe ceilalți în lumina trăirii tale, și nu poți concepe în ruptul capului că celorlaltora puțin la pasă de pasiunea ta. Iar unui om care iubește filosofia i se pare de neînțeles cum ceilalți pot trăi fără ea. Din păcate, mînzul nu are dreptate: omul nu numai că poate trăi fără filosofie, dar astăzi s-a ajuns într-un punct al istoriei cînd societatea nu mai are deloc nevoie de filosofi. Și asta nu pentru că filosofii sînt desprinși de realitate
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
în ele ceva grosolan, ceva impur, ceva de rang secund. Sau, mai pe șleau, ele erau decăzute și josnice, erau "cîh", vorba lui Alexandru Dragomir, și asta pentru că erau amestecate cu materia, iar materia, se știe, era asimilată inferiorului, răului, păcatului. De acest balast material și păcătos cunoașterea reușea să scape grație purității spiritului pe care îl punea în joc, iar cei care se ocupau cu studiul cunoașterii împărtășeau ei înșiși ceva din puritatea spiritului pe care îl studiau. Se înnobilau
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
ne rupă de trecutul comunist, nu pot fi trecute sub tăcere nici de cei mai acerbi contestatari. Și totuși, în clipa de față, în ochii publicului din România, Mona Muscă trece drept un personaj respingător, care nu și-a mărturisit păcatul, în timp ce Adrian Năstase a renăscut în chip de "angel radios". Ba, te pomenești, c-ar trebui să ne simțim culpabili că ani de zile l-am suspectat de cele mai mari rele de pe pământ... E o logică perversă, vizibilă și
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
vom rezuma la a-i scuipa la nesfâșit pe cei care au fost - cu voie sau fără voie - informatori ai Securității, dar nu spunem nici o vorbă despre instrumentele care i-au adus în acele postůri, adică securiștii înșiși, vom perpetua păcatul originar al noii Românii: vom pedepsi încă o dată victimele, medaliindu-i pe călăi. Ofițerii de securitate trebuie să plătească, "în solidar", cu agenții lor. și asta pentru că prin perversitate fără limită, prin demență, puteau să dea - și adeseori asta s-
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
așteptate: "Vor să lichideze adevărata literatură română, ca să-și facă loc în față. Sunt niște pornografi ordinari care ar trebui vânați fără milă. Acestea sunt doar două dintre acuzațiile care li se aduc scriitorilor din noua generație". Caracterizarea alunecă în păcatul generalizării, după cum reiese dintr-o serie de contraexemple culese din aceeași înouă generație'. Mai mult, etichetarea citată împărtășește cu înșiși autorii vizați mania exagerării. Mai atent calibrată descriptiv pare opinia unui Marius Miheț, conform căreia "fiecare autor tânăr are o
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
în derivă: dominație a nefirescului demonic, generalizare a șocantului vădit intenționat. Clișeul cinematografic, captarea filmică a unei realități cataclismice sunt procedee preferate ale unei atare abordări a criticii sociale: impactul de sub centură se mulează perfect pe îtradiția' ostentației și excesului. Păcatele capitale ale realității sunt superficialitatea și indiferența, impersonalitatea dureroasă a unei lumi în care nimeni nu (se) comunică. Bobe, Stoica, Bădescu, Florian, Teodorovici, Lungu, Bleoca, Mihuleac scriu o proză a criticii sociale implicite, subtile, a hazului de necaz situațional, a
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Seduși de mirajul televiziunii, intelectualii sacrifică argumentația rațională în favoarea unui discurs rudimentar, pentru a se bucura de simpatia publicului neavizat. Compromisurile cu puterea politică sunt la ordinea zilei, fiind răsplătite cu posturi călduțe, favoruri etc. După trecerea în revistă a păcatelor de care se face vinovată intelighenția occidentală este rândul intelectualului român să se prezinte în fața judecății lui Adrian Gavrilescu. Discursul autorului capătă accente de pamflet, vizibile și în subtitlurile senzațional-comice ale capitolelor. Situația de la SNSPA, unde corpul profesoral are o
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
om în viață care, copilandru fiind de 18-19 ani, a avut prilejul de a-l întreba pe Arghezi ce părere are despre Blaga și pe Blaga ce părere are despre Arghezi. Arghezi mi-a răspuns: "Blaga e un poet mare, păcat că e prea plin de sine". Iar Blaga: "Arghezi e cel mai mare meșter al cuvîntului românesc, păcat că n-are stil". "Bîrfele" a două genii. "Bîrfe"... astrale.
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
ce părere are despre Blaga și pe Blaga ce părere are despre Arghezi. Arghezi mi-a răspuns: "Blaga e un poet mare, păcat că e prea plin de sine". Iar Blaga: "Arghezi e cel mai mare meșter al cuvîntului românesc, păcat că n-are stil". "Bîrfele" a două genii. "Bîrfe"... astrale.
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
neîndoios umărul la naufragiul iremediabil al muzicii savante. Mi-aș fi dorit măcar un damf de aggiornamento, dacă nu strădania de a scoate discursul sonor din starea de platitudine lingvistică, de monotonie și locuri comune. N-a fost să fie. Păcat de efortul interpreților, care sub bagheta lui Pierre Roullier au luat temperatura exactă a partiturilor, administrându-le tratamentul adecvat. Viața intimă a acestor partituri a devenit astfel sensibilă și perceptibilă: exteriorul s-a interiorizat, iar interiorul s-a exteriorizat. Ceea ce
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
mai există însă și alte sectoare în care pelicula șchioapătă. Anume la filmări, pentru care Klapisch a preferat varianta digitală. I s-a reproșat deja că în anumite secvențe lungmetrajul arată ca și cînd ar fi fost filmat cu mobilul. Păcat, s-ar zice, pentru că nu duce lipsă de artificii vizuale, mai exact, în termeni de umor, ele fac 90% din film. Stilul lui Klapisch e definit de "New York Times" ca fiind Truffaut Lite. Ce chestie, ei însă nu menționează însă
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
pe marginea succesului cărților de consum ale epocii. Dincolo de cele nu mai puțin de 23 de recenzii și cronici de carte, nu ratați (măcar) savuroasa anchetă despre tabieturile și metehnele scriitorilor care continuă cu partea ei secundă (și ultima, din păcate), "profilul" de traducător al lui Radu Paraschivescu, emoționanta scrisoare a lui Dinu Manoil către Laura Guțan prezentată de G. Liiceanu și reportajul (trist) despre bibliotecile publice semnat de Stela Giurgeanu. Noua rubrică "3,14TECA" este sora geamănă a simpaticei " Cu
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
în conștiința maselor a făcut ca națiunea și democrația să devină "fete ale aceleiași monede", statul națiune dovedindu-se a fi "atât un cadru adecvat epocii respective, cât și o garanție de democrației și a sistemului parlamentar"42. Dar, din păcate, observă Hobsbawm 43, democratizarea a produs o conștiință populistă ce a dus spre șovinism. Apărătorii statului s-au înmulțit și au început să-și apere drepturile cetățenești ce au devenit, cu timpul semne ale națiunii. Astfel, la începutul secolului XX
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
celui de-al Doilea Război Mondial pentru că, odată cu acesta, germanii au fost eliberați de o altă dictatură, anume a ceea a Socialismului Nazist. Acest lucru a dus la faptul că în vestul Germaniei s-a instalat o democrație și, din păcate, acest lucru nu a fost posibil și în estul Germaniei. Totuși, democratizarea Germaniei se poate considera înfăptuita în anul 1990. Acum avem pentru prima dată în acest secol o democrație stabilă. A. R.: Pornind de aici, căderea Zidului are un
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în solda proprie avocați pregătiți să te înfunde pentru cel mai mic adjectiv la adresa stăpânilor. Dar măcar dreptul de a nu le mai rosti numele și de a nu-i mai privi când apar le televizor îl aveam. Ar fi păcat să nu facem uz de ele. Iar dacă nu, să nu ne plângem, peste câțiva ani, că am ajuns să trăim într-o țară al cărei aer miroase a praf de pușcă.
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
le copiez cu mâna, precum copiștii de fericită pomenire din mânăstirile noastre, din îndepărtatele veacuri. Poate că, în viitor, se va ivi un tânăr istoric literar și editor care să dispună de mijloace moderne de transcriere". Iată deci că, din păcate, ediția de Opere Gala Galaction rămâne incompletă în domeniul publicisticii. Ar urma jurnalul, cu cele cinci volume, cărora li se va mai adăuga unul inedit, descoperit recent de către Teodor Vârgolici în caiete ascunse din pricina conținutului lor ideologic refractar la comunismul
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
în cursul istoriei, opiniile specialiștilor cu privire la acest curent sunt de o diversitate perplexantă. Pentru mulți cercetători nu există un singur gnosticism, ci mai multe curente îndreptățite să poarte acest nume, asemenea unor școli și sisteme de gîndire diferite, cărora, din păcate, nu le poți găsi o unitate doctrinară decît printr-o exagerare de natură hermeneutică. Cît privește relația dintre creștinism și gnosticism, aici lucrurile frizează confuzia: unii consideră gnosticismul ca fiind o erezie creștină, alții răstoarnă perspectiva și văd în creștinism
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]