35,668 matches
-
tăcut în sala de clasă. N-am mai îndrăznit să o privesc. Vacanța de vară ne-a despărțit pentru totdeauna. Deși am mai întâlnit-o în anii facultății, cu aceleași cearcăne, aceiași dinți a căror strungăreață se accentuase, cu același păr blond-cenușiu, dar cu o voce care distona puternic cu imaginea mea despre ea, cu același nume de actriță de cinema, și cu un număr de telefon la care nu a răspuns niciodată, n-am reușit să-mi fac curaj să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sigur că pot să-mi mișc corpul, dar nu vreau. De ce nu vreau, asta nu pot să înțeleg încă. Adi mă ia în brațe. Cum se iau în brațe miresele și se trec peste prag. Mă scoate afară din bar. Părul îmi cade pe față și nimeni n-ar putea să mă recu noas că. Mulțumesc în gând pentru acest lucru, cred că nimeni n-a mai fost scos așa de acolo. Apoi, o mică parte din mine, nu mai mult
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vreo unsprezece ani. Voinic. Mare. Grăsuț. Mama lui îl împinge grăbită-n autobuz, hai, Lucian, că stă lumea după noi. Mă șochează diferența dintre el, un băiat ca un butoiaș de vin și durduliu, și mama lui, o aschimodie cu păr roșcat, mică de înălțime, un sfert din umbra lui. Femeia insistă. Lucian îi răspunde prin urlete, chiote și spasme. Dar el de fapt nu prea-nțelege nimic. Știu asta pentru că oamenii șușotesc. Lucian nu e ca mine, n-are nevoie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă vadă. Aflați că sunt emblematic pentru companie: am cele mai bune și mai mătăsoase costume, un Blackberry negru vibrant și o valiză de laptop din cea mai fină piele de porc. Încalț pantofi italienești, am un ceas greu și părul îngrijit des la cel mai faimos, scump și gay stilist din capitală. Sunt abil și arăt bine în haine de brand. Am un MBA luat în Anglia, la cea mai tare școală de economie. Sunt imaginea succesului și promisiunea că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cazul meu și mă îngrijorează efectul acidității asupra căptușelii sacoului. Scot haina cu privirea țintă la cracii femeii din fața mea. E destul de tânără, dar cu obrazul uscat și pielea albicioasă. Are și câteva urme pe nas de la niște piercinguri vechi. Părul scurt, țepos și oxigenat. E prea slabă și-mi dau seama că nu mă atrage deloc, cum stă așa cu umărul ridicat și strâmb. Îmi mut privirea de la ea (dar îmi revin din când în când instantanee cu picioarele) la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mine și mă urâți de moarte pentru că sunt cel mai de succes produs al managementului de corporație și pentru că lucrez în București, iar în vacanțe zbor în Thailanda sau Dubai. Ușa vagonului se deschide și intră o femeie tânără cu părul prins într-o coadă de cal. M-a întrerupt din curățat inboxul. Merge încet și-și trece privirile peste toți călătorii de pe partea stângă, căutându-și locul. Nu se oprește nici măcar o fracțiune de secundă în plus asupra mea. Târfă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ce-mi povestește el e că e pe principiul ascunde burta. Dar cu țepi? Cu țepi. L-am cinstit. Seara, când m-a văzut echipat, Tovarășul Meu Trei m-a sunat de pe holuri. Băi, cum vii tu la sală cu părul ăla pe picioare? m-a-ntrebat. Băi, dă-i și tu o căutare la cuvântu’ metrosexual și mai vorbim noi atuncea. Metrosexual, am priceput eu în secundele următoare de la Tovarășul Meu Cel Mai Bun Unu, nu e o chestie cu care trebuie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vânt ca frunzele copacilor. E timpul, îmi spune o voce interioară, și deschid ochii. Femeia se îndreaptă spre banca pe care mă aflu. Mă ridic ușor și pornesc spre ea. Ne despart aproape trei sute de metri. E frumoasă, constat, cu părul lung și șaten, minionă, un corp zvelt de dansatoare, deși știu bine că nu e dansatoare. Mi-aș putea petrece tot restul vieții cu o astfel de femeie. Poate în eter nitate, cine știe, și din mers deschid cutia, aleg
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
voia atât de brutal. Descopeream, șocată, o deviere de la normal a instinctelor mele, o curiozitate indecentă în fața actului animalic al cărui obiect eram eu însămi. Într-un moment de luciditate am încercat să mă împotrivesc, l-am apucat tare de păr și i-am ridicat capul de pe sânii mei care fierbeau de durere și plăcere în același timp. Mi-a pus cuțitul la gât. Mi-a spus rar și apăsat că, dacă mai fac o singură mișcare, mă taie. Mi-am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vinovată. Anormală. A întins mâna spre CD-playerul de la bord și a dat drumul la muzică. Mă uitam drept înainte, dar i am simțit privirea. S-a uitat la mine câteva secunde, apoi mi-a zis încet: — Ai o frunză în păr. Am întors capul spre el, l-am privit. — Te deranjează? E opera ta. Și-a mutat privirea de la mine spre șosea. Faci cum vrei. Eu doar ți-am zis. Mi-am desfăcut părul răvășit și l-am scuturat, apoi l-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a zis încet: — Ai o frunză în păr. Am întors capul spre el, l-am privit. — Te deranjează? E opera ta. Și-a mutat privirea de la mine spre șosea. Faci cum vrei. Eu doar ți-am zis. Mi-am desfăcut părul răvășit și l-am scuturat, apoi l-am prins într-un coc, la spate. După câteva minute am ajuns în oraș. A oprit la locul sugerat de mine. Mi-am luat rucsacul și am dat să cobor. M-a apucat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mine. Mai aveam niște prăjituri de la mama și o sticlă de vin. Era cam frig în casă, așa că am dat drumul la aerotermă. Stăteam amândoi pe pat, cu paharele în mână și m-am uitat mai bine la ea. Avea părul castaniu, un pic ondulat, până la umeri, buzele cărnoase și niște șosete roșii cu dungi subțiri, albe, cred. Ne-am privit vreo cinci minute, apoi am pus paharele pe masă, am luat-o în brațe, iar ea m-a strâns puternic
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă întreb nimic. De fapt, mă întreb din nou, un singur lucru: de ce nu simt. Ies fără să închid ușa și cobor în fugă treptele. Sirena ambulanței sparge liniștea ca pe-o sticlă goală de vin, aruncată cu ciudă. Am părul pe spate, dar parcă mai scurt, port fusta mea crem, un tricou negru și țin strâns în mână bluza galbenă cu căpșuni. N-am mai purtat-o de mult. Știu, sunt copilă câteodată. Ies din bloc și mă lovește o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se transformă În vedetă de televiziune. Și mă tot Întreb ca prostu : ce s-o face partidu aista care vre să devină unic cu atâția nou veniți ; de unde-o mai scoate atâtea funcții pentru toți lupii iștea ( că lupu-și schimbă părul, da năravu, ba ). Da deocamdată Încă nu-s așa mulți, și toți ocupă Încă locurile pe care le-au furat de la celelalte partide. Că așa-i legea la noi : votăm parlamentar P.D.- ist sau PNL-ist sau PRM-ist și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
potrivit ar fi să-i spunem jaf la drumul mare, pentru că asta este ceea ce se Întâmplă de fix 13 ani Încoace. Și ce morgă de oameni buni și nevinovați au toți, dar absolut toți, de-ți vine „să-ți smulgi părul din cap”, sau s-o iei la goană, să te ascunzi Într-o pădure, undeva departe, departe de toată mizeria asta. Dar nici asta nu se mai poate, pentru că nu mai sunt păduri, păduri adevărate, vreau să spun, pentru că ce
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
dacă nu ești sănătos ca să le folosești și degeaba ai sănătate și noroc dar n-ai minte să le poți folosi și așa mai departe.... Și vă mai doresc : „Sorcova, vesela, să trăiți, să Înfloriți, ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir, ca merii, ca perii În mijlocul verii....” Începând chiar de acum, din acest Început de an 2004 ! Să trăiți, să Înfloriți, În ciuda tuturor mizeriilor pe care ni le-a pregătit onor guvernul, Începând de la 1 ianuarie
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică se îngustară pe fața rotundă de copil, coama zburlită se scutură peste el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu genunchii goi rezemați de genunchii lui. Îi înfipse mîinile în păr, împingându-i capul pe spate. Tata știe? L-ai anunțat? Unde să-l anunț? Tu n-auzi de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu genunchii goi rezemați de genunchii lui. Îi înfipse mîinile în păr, împingându-i capul pe spate. Tata știe? L-ai anunțat? Unde să-l anunț? Tu n-auzi de unde vin eu? Cred că douăzeci de kilometri am făcut pe jos. Înțelegi ce-i asta? Dar nu c-am venit pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
înaltă. Era înaltă și subțire, numai să te lase s-o privești! Să te lase să stai lângă ea ca lângă o apă în care ești gata să te-arunci îmbrăcat! Să-i mângâi cu ochii gâtul de salcie, cu părul curgându-i în valuri negre pe umeri, mândră și închisă, cum pășește, îmbrăcată în rochia înflorată, numai șolduri și picioare, foșnind prin miresme, de-o sănătate și un orgoliu fără seamăn. Ce tâmpit! Uite-așa-l apucă și nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-ncepu să se cațere ca mâțele. Inima-i bătea cu putere. Nu simțea nici urmă de frică. Numai grijă să nu fie zărit și să nu cadă. Vântul subțire, încărcat de parfumuri de iarbă uscată și cenușă, îi trecea prin păr. Sus, răsuflă ușurat. Se orientă orbește după direcția vântului, fără să ridice capul, și coborî ca-ntr-o fântână, în întunericul din cabina proiectoarelor. Conurile de lumină îndreptate spre scenă făceau de acolo, de jos, bezna de nepătruns. Se înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
praful îl făceau să răsufle scurt. Se uită și-o văzu chiar sub el pe Erika. Stătea la o masă încărcată cu sticle și farfurii pline, lângă un tânăr cu profil nordic, flegmatic și deșirat, fercheș ca un mire, cu păr blond, luminându-i fața prelungă și ascuțită. O sorbea din ochi, apropiat de ea, și ea-i citea în cafea. Dar Irina, unde-i Irina, se întrebă îngrozit că n-o vedea pe Irina, și cum stătea aplecat peste balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
își spuse și, foindu-se prin casă, începu să se îmbrace. Cu ochii încordați, nimeri geamul și-l crăpă încetișor. Lumina lăptoasă năvăli buimacă înăuntru, cenușie și rece, făcând-o să clipească mărunt. Bătrâna se întoarse oftând și-și strânse părul la spate. Se uită cum doarme nora, cu fața-n sus, c-o mână sub cap, dezvelită și transpirată, c-un picior afară, cu genunchiul gol și rotund deasupra cearșafului. Ce-i pasă! Doarme ca pietrele! Nu-i mai ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nurorii, ce-i pasă! zace toată ziulica risipită-n lene și gărgăunii ei, o ia la sănătoasa, hai-hui, umblând brambura de cum dă răcoarea serii și cât ține noaptea, pe lună, ca o strigoaică! Vine, tiptil, cu rouă pe haine și părul suflat de vârcolaci, și cum pune capul pe pernă, adoarme! Ce griji s-o scurme? N-are copii s-o tragă de poale, mănâncă bine, doarme buștean, viseză cai verzi pe pereți, și dimineața, o ia pe ea de odihnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și tunuri... La un moment dat, tresări. Ușile mari ale cârciumii se deschiseră ca sărind în aer, smulse din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă, descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n monturile obrajilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zece-n pat, să-și întrețină tenul. Dă-i drumul! Nu-i acasă, îngăimă bătrâna, nesigur. Nu-i, hm! făcu plutonierul, gânditor. N-ai să zici c-a fost și ea la bal! Poate-o fi fost! șopti în doi peri bătrâna, și continuă să se târască pe jos, printre mese și picioarele jandarmilor, storcând cârpa între degete, să nu i se vadă tremurul mâinilor. Păi, ziceai că nu-i din alea... Ia mai las-o moartă, șefule! interveni pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]