3,617 matches
-
putea practica în voie, nepedepsit, culturile lui particulare. Nu avea paroh și era mulțumit, pentru că orice paroh ar fi fost un spion episcopal. Știa foarte bine ce se spunea despre el: „că nu este un adevărat preot...“, dar nu-i păsa. Crezurile lui eretice erau, neîndoielnic, acceptabile. Acceptabile de către cine? Părintele Bernard încetase să mai creadă în Dumnezeu. Când se plimba, cum obișnuia adeseori, singur prin spațioasa și frumoasa lui biserică, se simțea din ce în ce mai conștient de absența lui Dumnezeu. Câțiva enoriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vreau să spun că trebuie să gândești cu mintea ta. De ce ții neapărat să gândești cu a mea? Știi bine de ce. Gardienii de la lagărele morții și-au dat seama, cu bucurie, că nu le pasă. Se temuseră că o să le pese, dar când și-au dat seama că nu, s-au simțit liberi. Nu merită să te gândești la asta? Dumneata nu gândești, continuă John Robert. Dumneata suferi pur și simplu de un jind nervos al voinței. Și acum, haide să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înoți. Hattie auzise despre Băi. Ideea izvorului fierbinte o tenta. — Dar asta înseamnă să mă vadă lumea. Mă rog, n-o să se sinchisească nimeni de mine pentru că nu se știe cine sunt; și chiar dac-ar ști, de ce să le pese de mine? Dar nu vreau să fiu privită. N-aș putea să port bikini. — De ce nu? Toată lumea poartă aici. — Am să-mi iau un costum întreg, nu vreau să mai port bikini. Atunci va trebui să mergem la magazin. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acea primă privire? Sau, mai curând, cât de imprudent jonglase cu bunăstarea și fericirea lui Hattie? Dacă Hattie ar fi detestat-o pe Pearl nu i-ar fi spus niciodată lui John Robert. Își dădea seama de acest lucru, îi păsa măcar? Încrederea lui absolută, marile sume de bani investite, sumele și mai mari de bani folosite pentru probleme speciale o umpleau de uimire pe Pearl și o impresionau mai adânc decât ar fi crezut. Dar, în același timp, odată acordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
indiferență față de „ce spune lumea“. Dar convingerea lui era falsă. Tom ajunsese mai aproape de punctul vulnerabil, ba chiar periculos de aproape, când vorbise despre amorul propriu al filozofului. John Robert era un tip excentric, arogant și independent, căruia nu-i păsa de convenții și care nu urmărea meschineele țeluri lumești. Bâjbâia prin viață, urmărindu-și doar propriile scopuri și principii, gata să înfrunte indiferența, lipsa de înțelegere și adeseori antipatia oamenilor. Spunea tot ce gândea și nu-i păsa de societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu-i păsa de convenții și care nu urmărea meschineele țeluri lumești. Bâjbâia prin viață, urmărindu-și doar propriile scopuri și principii, gata să înfrunte indiferența, lipsa de înțelegere și adeseori antipatia oamenilor. Spunea tot ce gândea și nu-i păsa de societate. Cu toate acestea, era extrem de vulnerabil la ridicol și la bătaia de joc a ignoranței mahalagești. Mai cu seamă în cazul de față, când se simțea cu totul neputincios. Nu se putea duce să le ceară socoteală călăilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
exiști, poți lega prietenii, poți duce o viață reală printre alți oameni. Eu, dac-aș pleca de aici, aș muri prin vreun ungher, m-aș usca și m-aș închirci, aș muri ca o gânganie, și nimănui nu i-ar păsa, nimeni n-ar observa măcar. Nu vorbi așa... lucrurile se mai pot schimba, aș vrea să te pot ajuta... Mă rog, nu poți. Nu spune lucruri goale, neadevărate. Eu sunt... s-a zis cu mine. Aș fi vrut să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
schimba și acum, dar când doi oameni se iubesc unul pe celălalt... — Se pare că nu-ți dai seama în ce măsură scandalul acela oribil... Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie de scandalul acela... — Mă rog, ar trebui să-ți pese, și mie îmi pasă. Ți-a făcut foarte mult rău... — Să-mi facă rău mie, ce-a spus un ziarist mizerabil dintr-un oraș mizerabil? — Ai să vezi mai târziu, o să ai de suferit mai târziu... — S-ar zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să mă retrag la Muntele Athos și am să trăiesc, în sfârșit, în pustnicie. John Robert mi-a spus că sunt fals, un fals preot, că mi-am încălcat jurămintele. Presupun că așa e. Nu că azi i-ar mai păsa cuiva de ce gândește un preot, dar mie îmi pasă. În cele din urmă am ajuns la asta. În cele din urmă. Mă întreb dacă Diane ar accepta să vină cu mine în Grecia, ea nu s-ar sinchisi de ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de biserică. Cătălin auzise vocea preotului: Mărturisește păcatele, băiete. Ai fost cuminte? Da? Cu vocea sugrumată îi răspunsese: Am supărat-o pe mama. Bine, să n-o mai superi. Hai, du-te. La drept vorbind, nici lui nu-i prea păsa că n-o să mai facă religie. În clasa a treia se mutau în sala de dincolo de intrarea principală. Pe ușa intrării principale nu intra nimeni și nici nu ieșea. Nici chiar profesorii, care foloseau și ei intrarea dinspre curte. Trei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am despărțit de trecut și am pornit să ne construim un viitor nou! Cu mâinile noastre!... Dincolo de mulțime, doi băiețandri fără nicio treabă ședeau în tribună, cu coatele rezemate șleampăt de genunchii rășchirați, surâzând ironic. Lor chiar că puțin le păsa despre ce campioni vorbea domnul Mocanu și puțin le păsa de numele pe care avea să le citească de pe listuța pe care tocmai o scotea din buzunarul de la piept. Apostol Constantin! se revărsa vocea clară a domnului Mocanu peste mulțimea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un viitor nou! Cu mâinile noastre!... Dincolo de mulțime, doi băiețandri fără nicio treabă ședeau în tribună, cu coatele rezemate șleampăt de genunchii rășchirați, surâzând ironic. Lor chiar că puțin le păsa despre ce campioni vorbea domnul Mocanu și puțin le păsa de numele pe care avea să le citească de pe listuța pe care tocmai o scotea din buzunarul de la piept. Apostol Constantin! se revărsa vocea clară a domnului Mocanu peste mulțimea de capete adunate în jurul estradei, în aerul limpede și călduț
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
despre oricare din ele: uite o fată sportivă, numai bună să-și petreacă timpul liber pe terenurile de tenis cu zgură roșie din marginea de vest a orașului. Nici lor, la fel ca și tatălui lor, nu părea să le pese ce crede despre ele lumea de pe stradă. Melisa sau Marilena? putea fi văzută umblând vara într-o rochie ușoară, de muselină și pe cap cu o pălărioară croșetată, cu boruri ondulate și pleoștite, care îi aruncau o umbră misterioasă peste
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cât despre acelea care nu l ar duce la aceasta, să se ferească de ele, dacă-i este cu putință. Dacă aceasta nu este posibil, să se lase în voia lor fără prea multă grijă. De asemenea, să nu-i pese dacă va merita faima rea a acelor păcate fără de care i-ar fi greu să păstreze statul; căci, dacă cercetăm lucrurile cu atenție, vom observa că unele scopuri, care ni se arată a fi virtuoase, ne-ar duce la pieire
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pe loc faima de om meschin. Deci un principe nu poate să practice această virtute a dărniciei, în așa fel încât ea să fie cunoscută, fără ca aceasta să nu-i dăuneze. Iată de ce, dacă este prudent, nu trebuie să-i pese de faima de om meschin pe care și-ar face-o, deoarece, cu vremea, oamenii îl vor socoti tot mai darnic, întrucât vor vedea că, făcând economie, îi ajung veniturile pe care le are, că se poate apăra împotriva celui
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
altuia; dimpotrivă, prilejurile de a vărsa sânge sunt mai rare, și ele trec mai repede. Dar, când un principe este în fruntea armatelor și are sub comanda lui un număr mare de soldați, atunci, mai ales, nu trebuie să-i pese în nici un fel de faima cruzimii lui, căci armatele n-au fost niciodată strâns unite și gata de acțiune dacă nu au avut în fruntea lor oameni care să se bucure de această faimă. Între faptele demne de admirație ale
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Petor din Mesopotamia, ca să te blesteme. 5. Dar Domnul, Dumnezeul tău, n-a voit să asculte pe Balaam; și Domnul, Dumnezeul tău, a schimbat blestemul acela în binecuvîntare, pentru că tu ești iubit de Domnul Dumnezeul tău. 6. Să nu-ți pese nici de propășirea lor, nici de bunăstarea lor, toată viața ta, pe vecie. 7. Să nu urăști pe Edomit, căci este fratele tău, să nu urăști pe Egiptean, căci ai fost străin în țara lui: 8. fiii care li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
aduceți aminte? El, Creatorul nostru este sau ar trebui cel puțin să fie pe primul loc în inima și mintea noastră. Apoi ar trebui să ne vindecăm relația cu noi înșine (căci după Dumnezeu de noi ar trebui să ne pese cel mai mult ca și entitate) și apoi să ne vindecăm relațiile cu ceilalți oameni, să le punem și pe ele în niște raporturi corecte. Trebuie să iubim oamenii. Așa ne-a învățat Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Chiar și pe
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
zică ceilalți pitici când or să vadă că Pălăriosul își părăsește munca și pleacă în drumeție tocmai în mijlocul săptămânii. Pasărea care cânta cu mare patos îi citi gândurile și-l încurajă spunând: - Lasă lumea să vorbească și să nu-ți pese, așa cum fac eu și pornește la plimbare, că în curând o să fie frig și ploi și nu o să mai poți merge. - „Prieten drag înaripat, Mulțumescu-ți pentru sfat! Îți mulțumesc de mii de ori Pentru cântecul din zori! Ziua de
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Trecătorii se îngrozeau și, ca să nu fie bănuiți că n-au înțeles mesajul cântecului, își lăsau obolul în pălăria îmblînzitorului. Acesta nu se uita la ei. Cânta cu ochii închiși. Când termina cântecul, rămânea ca prostit. Parcă nu-i mai păsa de nimic. Nici de cobră, nici de cei care înfricoșați își aruncau mai departe tributul umplând pălăria cu monede care acum zornăiau de fiecare dată când cineva le sporea numărul. Îmblânzitorul rămânea așa ceasuri întregi, de parcă murise. Plictisită, cobra renunța
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
destinul care-și bătea joc de atâta vreme de mine, care mă transformase în marioneta lui, iar acum scotea chicote ascuțite. Mă răfuiam nu cu arțarul, ci cu destinul. De aceea loveam cu înverșunare, fără să mă opresc. Nu-mi păsa nici de ploaia care curgea peste mine. Simțeam că, măcar o dată, aveam și eu dreptul să nu mai rabd. Strângeam palmele pe coada toporului și izbeam, fără nici o pauză, cu toată puterea, făcând arțarul să se clatine și să se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un chef la toartă sau dacă întrețineam legături de dragoste cu fete. (Pe atunci, de obicei mai în vârstă decât mine.) Principalul era să trec clasa. Și o treceam. De altfel pentru asta fusesem trimis la învățătură. Cui ce-i păsa de conduita mea extrașcolară? Prin clasa a VII-a mă încurcasem cu o văduvioară de 35 de ani, care ținea un restaurant, cel mai bun din oraș. Se prăpădea după mine, mai precis după tinerețea mea. Nu cred că o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mele, dar constatarea era rece, rațională, fără priză la inimă. Nu se producea nici o schimbare în bine. Cum s-ar fi produs dacă după un sfert de oră uitam de orice remușcare? Spuneam adesea, dialogând cu mine: Dacă mi-ar păsa de suferința pe care o las în urmă și aș căta s-o alin, nu m-aș abate mereu din cale? Prefer să merg înainte! Drumul învingătorului e înainte! Chiar dacă ar călca pe cadavre. II După terminarea liceului m-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ea nici nu catadixea să-mi răspundă la salut? Așadar, iată-ne supărați unul pe altul. Nu ne cunoșteam încă bine și eram în dezacord. Mai mult: ne uram. Adică eu o uram puțin (sau mai degrabă nici nu-mi păsa de. ea), dar ea mă ura îngrozitor. Simțeam asta numai după cum se uita la mine. Din ochii ei țâșneau săgeți otrăvite. Câteva zile mai târziu am întîlnit-o întîmplător la universitate. Era cu Cici, fata proprietarului. De data asta n-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rog pleacă imediat. Am privit-o la rîndu-mi încruntat și mai ales pus pe ceartă: ― De ce mă alungi? ― Pentru că te disprețuiesc! ― Bine, plec. Dacă mă vede cineva ieșind de aici? ― Nu-mi pasă de nimic. Numai pleacă odată! Nu-i păsa acum nici de asta! Grav, cât se poate de grav... ― Peste două minute voi pleca. Numai, te rog, lasă-mă să-mi vin puțin în fire. ― Dar ce ai? Nu i-am răspuns. M-am așezat tăcut pe un scaun
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]