138,898 matches
-
dl Niculae Gheran că același tratament l-a suportat și jurnalul lui Maiorescu. Nu-i adevărat. Jurnalul maiorescian a fost revăzut de autor, ștergînd unele pasaje cu negru intens sau tăind cu foarfecă părți de pagina. Livia Maiorescu, care a păstrat la ea în Polonia, din 1919 pînă în 1940, toate caietele jurnalului, n-a tăiat nimic, lăsînd chiar pasajele cumplit de defavorabile ei, multumindu-se să noteze marginal, cînd și cînd, cîte o scurtă mențiune pentru descifrarea textului (de exemplu
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
Silviu Angelescu urmărește efectele întâlnirii literaturii culte cu mitul sau, în termeni blagieni, relația dintre cultură majoră și cultură minoră: Rostul acestor pagini ar fi tocmai acela de a ilustra aspectele unei relații pe care cultură majoră, prin intermediul literaturii, o păstrează, în formele cele mai diverse, cu o valoare ce aparține culturii minore - mitul." Pentru a stabili "ce-i datorează literatura mitului", autorul propune o schemă de analiză care ar trebui să urmărească: efectele pătrunderii mitului în sistemul literaturii, antrenarea mitului
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
reluarea teoriilor lui Tzvetan Todorov despre fantastic, fabulos și straniu, într-un capitol special. Todorov opera cu ajutorul celor trei categorii o clasificare în interiorul sistemului literaturii, exemplificând cu texte literare "de oriunde și de oricând". Silviu Angelescu aplică aceste trei concepte, păstrînd caracteristicile stabilite de Todorov în procesul literaturii, "în cazul special al raportului în care intră cu mitul". Adică, fabulosul ar coincide cu o primă etapă a raportului mit-literatură, atunci cînd există o preeminenta a supranaturalului, în Iliada, de exemplu; fantasticul
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
încredință hîrtiei cînd nici nu cunoscuse acel "mezzo del cammin" cuvenit bărbaților. Era în plină vigoare intelectuală, înzestrat și, parțial, înarmat să se confrunte, de la egal la egal, cu un Ortega y Gasset, poate chiar cu un Curtius (Parisul acestuia păstrează echilibrul balanței în al carei talger secund ar fi puse Impresiile asupra literaturii spaniole), în orice caz apt a se ridică la altitudini similare, cînd ghilotina istoriei i-a secerat nemiloasa superbul avînt. A încercat, cumva, să reziste tăvălugului, a
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
zici tu Gaspard/ citîndu-l pe sfîntul A./ numai că tu îl cunoscuși pe scarbo/ piticul, scîrboasa larva cu capul omenesc/ și cred mai mult în tine decît în Sfîntul A./ Ce fericiți aceia ce cred în rațiune!/ Endymion frumosul adormit/ păstra junețea frumusețea dormind? (Noaptea). Antidotul la "coșmar" e un răsfăț al naivității, o copilărire a notației, împinsă pînă la gîngăvirea rostirii de prunc: "Eu cred că n-am visat niciodată. Eu visez însă în realitate cu ochii deschiși.// Eu am
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
prea tînăr pentru studii de sinteză culturalo-politică (în 1966 debutasem cu cartea Junimismul). Și asta o spunea d-sa care, inca la 30 de ani, era toba de carte, gîndind matur, comparatist și cu vocația sintezei! De atunci ne-am păstrat într-o colegialitate respectuoasa, mai tîrziu publicîndu-i la Editură Minerva vreo două cărți învățate, una dintre ele (Artele poetice ale secolului XX) reeditînd-o acum doi ani în consacrată colecție "Bibliotecă pentru toți". Dar să revin la blestemata recluziune a d-
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
Enciclopedic, traducere Anda Maxim) este un roman mai degrabă neobișnuit în contextul operei autorului sau, scriitorul Isaac Bashevis-Singer. Sînt o cititoare pasionată a lui Singer, îmi plac nespus umorul lui blînd, ironia discretă, farmecul personajelor lui, evrei înțelepți care își păstrează o stranie candoare senina dincolo de toată amărăciunea vieții pe care o duc. Nimic, sau aproape nimic din acestea nu le-am putut regăsi în Craiul cîmpiilor. O carte sumbră, cu o materie narativa vîscoasa, cu un univers uman deprimant, o
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
la Catacomba două categorii de lucrări care ilustrează, implicit, și două modalități de a înțelege sculptură și de a se raporta la spiritul și la istoria ei. Ciclul Pisicilor constituie un joc al memoriei prin care artistul mai încearcă să păstreze o legatura istorică și culturală cu tridimensionalul de tip apusean, iar celelate cicluri (Cactușii, Sugiucurile etc.) sînt încercări decisive de negare a ponderabilității sculpturii europene și de reîntoarcere, la fel de necruțătoare, la rădăcinile orientale, semitico-bizantine, ale gîndirii în spațiu și ale
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
poetul nu le-ar fi publicat niciodată. Perpessicius, marele editor al liricii eminesciene, a fost și el, adeptul acestei dihotomii, dar (în răspăr cu opinia lui Ibrăileanu), publicînd postumele, ce-i drept, în secțiuni distincte. Punctul de vedere s-a păstrat și în anii cincizeci. Ion Negoitescu în celebrul studiu despre poezia lui Eminescu, publicat în 1967, a pornit de la această dihotomie, demonstrînd, magistral, superioritatea estetică a postumelor, mult deasupra antumelor. Și cartea lui Ion Negoitescu a fost și a rămas
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
fixe: 15 ianuarie... și 15 iunie. Pentru oficialitate acest tip de festivism se adaugă la tot ce se construise în materie de naționalism că diversiune politică în acei ani; cultul poetului decretat poet național". Obiceiul, din anii comunismului, s-a păstrat, din păcate, și astăzi, continuîndu-se a se vorbi în formule liturgice: "luceafărul poeziei românești, arhanghelul, arheul, martirul, sfîntul, pînă și Cristul nostru, suflet din sufletul neamului, trecerea lui în eternitate, rostirea poeziilor nu doar că poezii, ci rugăciuni și, nu
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
atît mai tulburător cu cît imaginea această globală este pe cît de complexă, pe atît de simplă, trimițînd cu gîndul la momentul Facerii cînd Omul era androgin, coabitînd într-o unică ființă bărbatul și femeia. Odată separate, entitățile antagonice au păstrat fiecare nostalgia complementarității inițiale. De unde și ironia din titlul unuia dintre filmele spaniole, Să încerci să fii femeie și să mori, în care Ana Belén, actrița și cîntăreața convertita la regie, profita mult de "pîrghia" deschisă de colegul ei Almodovar
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
ființei antrenează degradarea relațiilor interumane și intensitatea expresionista a Strigatului polonezei Barbara Sass prezintă diagramă existenței unei astfel de femei: o fată băietoasă crescută în promiscuitate, la ieșirea din închisoare, ajunge infirmieră la un azil de bătrîni, încearcă să-și păstreze puritatea și bunătatea, dar e împinsă la exasperare, la crimă. Reciprocă putînd sună ca-n Numele tău îmi otrăvește nopțile de Pilar Miro. Castrarea la propriu (și nu în termeni psihanalitici) poate fi considerată o crimă, dar și o pedeapsă
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
în biblioteca este un obicei larg răspîndit între cititorii noștri. Iată de ce credem cu consecventă că în condițiile unei avalanșe de subiecte istorice în toată media românească (și mondială) de la cotidiane la lunare, de la Televiziune la Radio, noi trebuie să păstrăm diferența. Și prin ineditul și exclusivitățile documentelor și articolelor, și prin seriozitatea documentarii și precizia datelor, și prin noutatea interpretării și temeinicia concepției, dar și prin format, paginație, inventivitate grafică. Ceea ce putem asigura pe fidelii noștri cititori este că vor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
program modern și deschis. Ștefan Hostiuc (cel mai harnic dintre redactorii revistei, asumîndu-și, pe lîngă editorial și note redacționale, revista revistelor și pagina cu genericul Teme, probleme, dileme), intervine și el în discuția, ce a făcut atîta vîlvă, despre Eminescu, păstrînd inteligent cumpănă între extreme și analizînd atît primejdiile fetișizării și ale manipulării politice a poetului național, cît și excesele iconoclaste. El consideră necesare rediscutarea și reevaluarea operei și a mîțului, desi recunoaște că e un lucru dificil căci "ține de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]
-
o componentă afectiva esențială a conceptului de "monument": el nu oferă pur și simplu o informație neutră, ci produce o amintire, marchează așadar un conținut viu, însuflețit cîndva, care nu ar putea fi perceptibil decît în măsura în care îl redescoperim sau îi păstrăm viața. Astfel, conchide autoarea, numim îndeobște monument orice artefact construit de o comunitate în scopul comemorării unui eveniment, individ, credința, riț, practic orice. În subsidiar însă, ceea ce presupune această etimologie este și ideea de versatilitate a monumentului, faptul că nu
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
se vrea "atît reprezentant, cît și reprezentare" (p. 52) și pentru care "nu există nici o altă formă de viață decît cea a imitației, care în același timp este și cea a simbolizării" (p. 52). Se instituie, astfel, un palimpsest ce păstrează tensiunea existența între cei doi frați, proiectînd-o însă la un alt nivel. Imitînd viața unei plante agățătoare, cuvintele cărții despre Cristofor le înlănțuie pe cele care dezvăluie tragică istorie a urii dintre Hadar și Olof. Printr-o substituție metonimica, aceasta
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
tragică istorie a urii dintre Hadar și Olof. Printr-o substituție metonimica, aceasta din urmă se dovedește a fi, de fapt, cea "imitata" și, implicit, "simbolizata", nu invers, căci spune sfîntul Cristofor: "port cu mine reprezentarea" (p. 52). Nouă poveste păstrează doar ecourile primeia, care se retrage treptat de sub ochii cititorului, printr-o stratagema a scriitoarei: neavînd "pentru ce" să mai trăiască, cei doi frați dispar. Ne-am putea întreba ce se ascunde dincolo de felul în care Lindgren își "încifrează" mesajul
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
cititorul care nu pricepe ce vă să zică "renga" și, chiar dacă mare iubitor de poezie, n-are chef să-și bată capul cu asta. Dacă o face greșește esențial. Pentru că, horribile dictu Axolotul este o certă reușită a poetului sucevean. Păstrând formele tradiționale ale poeziei nipone, Constantin Severin trece dincolo de limitele teoretice și poietice ale acesteia. Poemele lui sunt exerciții postmoderne pe teme clasice și prind în forme lapidare imagini, înduioșări, tresăriri, încântări. Din cele nouă poeme am să mă opresc
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
de război din Iugoslavia, își poate asuma țara noastră o politică de purificare etnică precum aceea din Kosovo? A fi de acord cu măsurile de forță ale regimului Milosevici sau a ignora existența lor nu mai înseamnă că România își păstrează relațiile tradiționale cu Iugoslavia, ci că devine complicea unui regim care îi poate pune la încercare propria ei stabilitate. Așadar ce rost au, de fapt, atacurile venite din partea presei la adresa atitudinii oficiale a României? Relațiile tradiționale? Ar fi un motiv
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
banii de leafa vărsîndu-i, prin colecta, Maiorescu. Amorul se stinsese, deși e cunoscut episodul, din 1888, cînd Veronica, după mulți ani de indiferență totală, îl răpi, din Botoșani, unde locuia la sora să Henrietta, plecînd împreună la București. S-a păstrat o ultimă scrisoare, datata decembrie 1888, a lui Eminescu către Veronica. Dar ea provine din fondul Octav Minar, un blasfemator plastograf, care a compus scrisori atribuite poetului pentru vulgara să cărțulie Cum a iubit Eminescu. Dacă textul acesta nu e
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
de operă unde un Gounod între doi Puccini este un non-sens stilistic și în care nici formulă vocală nu este satisfăcătoare; celelalte, care leagă șlagăre din operete clasice și din musicaluri de pe Broadway, sunt rotunde, bine închegate că structura și păstrează datele de limbaj, atmosfera generală. Se pare că publicul a fost extrem de mulțumit judecând după lungile minute de "standing ovation" - supremul omagiu. Întrebate la conferința de presă unde au avut, după concerte în centre muzicale prestigioase că Londra, Köln, Budapesta
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
confruntarea permanentă a evoluțiilor din română cu cele ale limbilor și chiar ale dialectelor romanice (inovații, convergente, diferențe) are avantajul de a face să se vadă altfel importantă fenomenelor interne, relațiile dintre ele. Faptul că un element latin s-a păstrat sau nu în română capătă altă semnificație dacă e judecat prin raportare la păstrarea, dispariția sau transformarea să în celelalte limbi romanice. E evident că o perspectivă mai largă, măi de sus, întemeiata teoretic și documentata de analize precise e
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
propriu-zis moderne a genului, care începe cu realismul ăîntoarcereaă lui Mendoza la asemenea caracteristici - ca și la schemă picaresca - este însă mai degrabă un rétro postmodern, decât o preluare literala. De aceea, din întreg arsenalul artistic al modernității, romancierul spaniol păstrează efectul ădistantăriiă : nu însă în sensul didactic în care îl concepea Brecht, ci într-acela al ironiei, sau mai bine zis al ămetaironieiă - specific postmoderne - care (arată Octavio Paz) pune contrariile să comunice între ele și suspenda opoziția ce le
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
grijă. Multe române din secolul al XIX-lea se vor ăstudii de moravuriă, ăfiziologiiă ș.a.m.d., care sunt tot atâtea genuri ale discursului stiintifico-filosofic din epoca. Naratorul lor - asupra căruia nu planează vreo îndoială privind identitatea să cu autorul - păstrează față de lumea înfățișata și de faptele relatate aceeași distanță că și savantul față de un obiect de studiu, iar semnalul acestei distanțe e tonul narativ de o omniscienta neimplicare. În fine, eroul românesc - mai puțin un individ cât un ătipă - este
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Mercè. În antract, aceasta examinează cu binoclul de teatru lojă de vizavi, ocupată de un grup de tinere, si isi chestionează consortul,: ăSpune-mi, Esteve, care din fetele acelea e amantă ta?a Surprins, dar făcând totuși efortul să-și păstreze sângele rece - el seny català -, soțul răspunde: ăBlonda din stângaă. ăDar amantă lui Puig (concurență n.n.), care e?a ăBruneta de alăturiă. După ce le examinează comparativ, dona Mercè conchide: La nuestra luce más - ăĂ noastră are alt aspect!a.
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]